ICCJ. Decizia nr. 454/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 454/2006
Doar nr. 22360/1/2005
(nr. vechi 6801/2005)
Şedinţa publică din 24 ianuarie 2006
Asupra recursului penal de faţă:
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 122 din 23 mai 2005, pronunţată de către Tribunalul Alba, secţia penală, a fost respinsă, ca prematură, cererea de reabilitare judecătorească formulată de petiţionarul F.N., prin mandatar F.E., privind pedepsele de 4 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani închisoare, aplicate prin sentinţele penale nr. 53/1995 a Tribunalului Alba şi 303/1998 a Judecătoriei Sebeş.
În pronunţarea acestei sentinţe s-a arătat că petiţionarul prin mandatar, a solicitat instanţei reabilitarea sa judecătorească privind cele două pedepse care i-au fost aplicate, deoarece sunt îndeplinite toate cerinţele prevăzute de art. 135 – art. 137 C. pen.
Instanţa a ataşat dosarele în care s-au pronunţat cele două sentinţe şi, în raport de conţinutul acestora, s-a apreciat că aceasta este prematur introdusă şi a fost respinsă, potrivit art. 497 C. proc. pen.
Sentinţa a fost atacată cu apel şi Curtea de Apel Alba Iulia, prin Decizia penală nr. 293/ A din 11 octombrie 2005, a respins apelul, ca nefondat, pe considerent că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică, iar termenul de reabilitare s-ar împlinii la 26 ianuarie 2009.
Potrivit art. 3853 C. proc. pen., Decizia şi sentinţa au fost atacate cu recurs de către mandatar pentru petiţionar, însă nu au arătat în ce constă nelegalitatea şi netemeinicia hotărârilor pronunţate, iar cu ocazia soluţionării, deşi legal citaţi nu s-au prezentat.
Examinând recursul declarat, în raport de actele şi lucrările dosarului, de Decizia şi sentinţa pronunţate în cauză, de cazurile de casare înscrise la art. 3859 C. proc. pen., se constată că recursul de faţă este nefondat, pentru considerente ce vor fi expuse mai jos.
Prin sentinţa penală nr. 53 din 11 septembrie 1995, F.N. a fost condamnat la mai multe pedepse, respectiv 4 ani închisoare pentru tentativă la omor deosebit de grav, 10 luni închisoare pentru violare de domiciliu, 2 ani şi 6 luni închisoare pentru tâlhărie şi un an închisoare pentru furt calificat, pedepse care au fost contopite şi s-a dispus să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 6 luni închisoare, în total să execute 4 ani şi 6 luni închisoare.
Recurentul a început executare pedepsei la data de 19 decembrie 1993.
Acelaşi recurent, a mai fost condamnat prin sentinţa penală nr. 303 din 13 octombrie 1998, de către Judecătoria Alba-Iulia la două pedepse cu închisoarea, una de un an închisoare pentru conducerea unui autovehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 36 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966 şi altă pedeapsă de 2 ani închisoare pentru conducerea unui autoturism cu alcoolemie mai mare decât limita prevăzută de lege, prevăzută de art. 37 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966, pedepse care au fost contopite şi s-a dispus ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, cu suspendarea condiţionată a executării prevăzută de art. 81 C. pen.
Potrivit art. 135 C. pen., condamnatul poate fi reabilitat judecătoreşte în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de un an, până la 5 ani, după trecerea unui termen de 4 ani, la care se adaugă jumătate din durata pedepsei pronunţate.
Având în vedere că pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare la care a fost condamnat F.N., şi a cărei executare a început la data de 19 decembrie 1993, urma să expire la data de 13 iunie 1998, dată de la care se adaugă termenul de 6 ani şi 9 luni închisoare, aşa cum prevede art. 135 C. pen., termen de reabilitare privind această pedeapsă se împlinea la data de 13 martie 2005.
Cum însă F.N., prin sentinţa penală nr. 303 din 13 octombrie 2004, a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare, cu suspendarea condiţionată a executării, în perioada împlinirii termenului de reabilitare privind pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare, se constată că în mod corect instanţele au apreciat că cererea de reabilitare nu întruneşte condiţiile înscrise la art. 497 C. proc. pen., fiind introdusă înainte de termenul legal prevăzut de art. 135 C. pen.
Ca atare, recursul declarat se va respinge, ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 189 şi urm. C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul F.N., prin mandatar F.E. împotriva deciziei penale nr. 293/ A din 11 octombrie 2005 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Obligă pe recurent la plata sumei de 60 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 452/2006. Penal. Contestaţie la executare.... | ICCJ. Decizia nr. 460/2006. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
