ICCJ. Decizia nr. 460/2006. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.460/2006
Dosar nr. 974/1/2006
Şedinţa publică din 24 ianuarie 2006
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Condamnatul S.C., s-a adresat Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, cu contestaţie la executare, potrivit art. 461 lit. d) C. proc. pen., pentru a-i fi aplicate dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002, privind protecţia martorilor.
S-a arătat că, prin sentinţa penală nr. 299 din 01 martie 2005, a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 3587 din 08 iunie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a fost condamnat la mai multe pedepse cu închisoarea săvârşite în concurs real, dispunându-se să execute pedeapsa rezultantă, cea mai grea, de 10 ani închisoare.
În timpul procesului a denunţat şi facilitat tragerea la răspundere penală a inculpatului M.V., trimis în judecată pentru infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 254 C. pen.
Ca urmare a dispoziţiilor Legii nr. 682/2002, privind protecţia martorilor, a formulat prezenta contestaţie, pentru ca în conformitate cu textul de lege menţionat mai sus şi care constituie o cauză de micşorare a pedepsei, prin reducerea acesteia la jumătate a limitelor prevăzute de lege, vizând infracţiunile pentru care a fost condamnat, îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 19.
A fost ataşat dosarul contestatorului şi, în raport de conţinutul acestuia s-a apreciat că, contestaţia la executare formulată de contestator, este întemeiată potrivit art. 461 lit. d) C. proc. pen., şi s-a admis de către Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, prin sentinţa penală nr. 1480 din 18 noiembrie 2005, împotriva sentinţei penale nr. 299 din 01 martie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 3587 din 08 iunie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţia şi Justiţie.
Au fost desfiinţate în parte sentinţa şi Decizia, iar în baza art. 31 alin. (2), raportat la art. 215, alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, a fost condamnat contestatorul inculpat la o pedeapsă de 8 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Au fost descontopite pedepsele aplicate prin sentinţă, iar în temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 5 ani.
A fost anulat mandatul de executare nr. 342 din 16 iunie 2005 şi s-a dispus emiterea unui nou mandat cu pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus prevenţia de la 01 iunie 2003 la zi, respectiv 18 noiembrie 2005, fiind menţinută starea de arest potrivit art. 350 C. proc. pen., şi art. 160 lit. b) C. proc. pen.
Au fost menţinute în rest celelalte dispoziţii ale sentinţei.
În motivarea sentinţei s-a arătat că în timpul soluţionării cauzei penale ce a făcut obiectul dosarului nr. 5094/2002, al Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, inculpatul a formulat un denunţ pentru săvârşirea unor infracţiuni de corupţie, împotriva numitului M.V., comisar în D.G.P.M.B., astfel că, deşi acesta a fost trimis în judecată, contestatorului nu i s-au aplicat dispoziţiile art. 2 şi 19 din Legea nr. 682/2002, privind protecţia martorilor, astfel încât să beneficieze de o reducere a limitelor de pedeapsă şi să beneficieze de această prerogativă, conferită de legiuitor.
Prin urmare, a fost admisă contestaţia în sensul dispozitivului sentinţei.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs condamnatul S.C. şi Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin încheierea din 16 ianuarie 2006, în temeiul art. 3002 raportat la art. 160b alin. (1) şi (3), C. proc. pen., a menţinut starea de arest a condamnatului S.C. şi a fixat termen pentru soluţionarea apelului la data de 25 ianuarie 2005.
Împotriva acestei încheieri din 16 ianuarie 2006 a formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, pe considerent că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 3002 şi art. 160b alin. (3) C. proc. pen., deoarece S.C. se afla în executarea unei pedepse pentru care s-a emis mandat de executare a pedepsei, astfel că, în stare actuală a procesului nu se mai poate discuta despre menţinerea stării de arest.
Împotriva acestei încheieri s-a mai declarat recurs şi de către contestatorul condamnat, care în esenţă, prin apărător a susţinut aceeaşi critică, privind greşita menţiune în susmenţionata încheiere, a dispoziţiilor art. 3002 şi art. 160b alin. (3) C. proc. pen.
Examinând criticile formulate din cele două recursuri, în raport de încheierea pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, din data de 16 ianuarie 2006, se constată că acestea sunt fondate şi în consecinţă se vor admite, pentru considerente ce vor fi expuse mai jos.
Potrivit lucrărilor de la dosar, aşa cum s-a menţionat şi arătat mai sus, contestatorului S.C. i s-a admis contestaţia la executare şi au fost desfiinţate în parte sentinţa penală nr. 299 din 01 martie 2005 a Tribunalului Bucureşti, precum şi Decizia penală nr. 3587 din 08 iunie 2005 fiind condamnat la o pedeapsă rezultantă de 8 ani închisoare.
Ca urmare a aplicării acestei pedepse s-a dispus anularea vechiului mandat de executare a pedepsei nr. 342 din 16 iunie 2005 şi din această pedeapsă i s-a dedus timpul executat în prevenţie de la 01 iulie 1003, la 18 noiembrie 2005.
Având în vedere că obiectul cauzei îl constituie un apel declarat de către contestator, împotriva sentinţei menţionate, în mod nejustificat Curtea de Apel Bucureşti, prin încheierea din 16 ianuarie 2006, a verificat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive şi a menţinut-o, potrivit art. 3002 raportat la art. 160b C. proc. pen.
Cum contestatorul apelant se afla în executarea unei pedepse, în mod greşit instanţa de apel a verificat starea de arest preventiv, această chestiune, legiuitorul a reglementat-o în faza de desfăşurare a procesului penal, nefiind aplicabilă în fază de executare.
Aşa fiind, şi cum menţiunea înserată în încheiere este împotriva prevederilor legale, recursurile declarate sunt fondate, potrivit art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., urmând să fie admise şi să fie casată încheierea atacată numai cu privire la dispoziţia de menţinere a stării de arest a inculpatului S.C., pe care o înlătură.
Văzând şi dispoziţiile art. 189 şi urm. C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi de inculpatul S.C. împotriva încheierii din 16 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. 32009/3/2005.
Casează încheierea atacată numai cu privire la dispoziţia de menţinere a stării de arest a inculpatului S.C., pe care o înlătură.
Onorariul în sumă de 40 RON cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 454/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 461/2006. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
