ICCJ. Decizia nr. 463/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.463/2006
Dosar nr. 22123/1/2005
(nr. vechi 6683/2005)
Şedinţa publică din 25 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 106 din 18 august 2005 pronunţată de Tribunalul Călăraşi, în dosarul nr. 601/2005, a fost respinsă cererea de schimbarea a încadrării juridice formulată de inculpatul S.M. din infracţiunile prevăzute de art. 174 – art. 176 lit. c) şi d) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., şi art. 211 alin. (1) şi (21) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 174 – art. 176 lit. c) şi d) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 174 – art. 176 lit. c) şi d) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul la pedeapsa detenţiunii pe viaţă şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 10 ani.
În baza art. 211 alin. (1) şi (21) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a mai fost condamnat inculpatul la 20 de ani închisoare.
În baza art. 61 alin. (2) C. pen., s-a dispus revocarea liberării condiţionate privind restul de pedeapsă de 1668 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 18 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 33/1991 a Tribunalului Călăraşi.
În baza art. 61 alin. (1) teza a II-a C. pen., a fost contopit acest rest de pedeapsă cu pedepsele pronunţate prin sentinţa apelată, inculpatul având de executat, în baza art. 33 – art. 34 C. pen., pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa detenţiunii pe viaţă.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus perioada reţinerii şi arestării preventive de la 27 februarie 2005 la zi.
În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea specială în folosul statului de la inculpat a sumei de 100 RON, reprezentând banii primiţi de la martorii care au predat bunurile organelor de poliţie şi nu au mai avut pretenţii civile în cauză.
S-a admis cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă A.E. şi a fost obligat inculpatul la plata sumelor de 2000 RON cu titlu de despăgubiri materiale şi 10000 RON cu titlu de daune morale.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut în fapt următoarele:
În cursul lunii ianuarie 2005, inculpatul l-a întâlnit pe martorul Ş.V., acesta din urmă locuind cu chirie în imobilul victimei A.C., situat în cartierul Cărămidari, judeţul Călăraşi.
În jurul datei de 15 februarie 2005, inculpatul a stabilit cu martorul şi concubina acestuia, S.E., ca respectivii să plece din locuinţa victimei şi să se mute în apartamentul inculpatului, situat în zona centrală a municipiului Călăraşi. În acest scop, în ziua de 19 februarie 2005, inculpatul împreună cu cei doi a mers la locuinţa victimei, ocazie cu care a cunoscut-o pe aceasta din urmă. În urma discuţiilor avute, victima i-a cerut inculpatului să o viziteze în ziua următoare pentru a-i facilita achiziţionarea unor bunuri alimentare.
În ziua de 22 februarie 2005, în jurul orelor 14,00, inculpatul a mers la locuinţa victimei A.C., care l-a invitat în casă, purtând apoi o discuţie pe diferite aspecte.
În timpul discuţiei, inculpatul a observat bunurile din casa victimei şi a luat hotărârea de a o ucide în scopul de a le sustrage, motiv pentru care, profitând de neatenţia victimei, şi-a scos cureaua pantalonilor, pe care i-a pus-o după gât, trăgând-o pe pat. În momentele care au urmat, victima a încercat să scape de inculpat, însă acesta a lovit-o puternic şi în mod repetat cu pumnul în zona feţei, producându-i şi avulsia unui dinte.
Pe fondul imobilizării, al încercării de a scăpa din mâinile inculpatului şi a hemoragiei abundente la nivel bucal, combinate cu acţiunea de ştrangulare, victima a decedat ca urmare a asfixiei mecanice.
În timpul luptei cu victima, inculpatului i-a căzut din buzunarul pantalonilor o brichetă de culoare neagră ce a rămas pe pat şi a fost găsită ulterior de organele de anchetă.
După ce a observat că victima nu mai mişcă, inculpatul şi-a pus cureaua la pantaloni, după care a dezbrăcat-o pe aceasta de pantaloni şi i-a ridicat bluza pentru a induce în eroare organele de anchetă şi a crea impresia că mobilul omorului a fost violul. A mers apoi în holul locuinţei de unde a luat o butelie de aragaz, plecând cu aceasta prin cartierul Cărămidari şi vânzând-o numitei S.M. cu suma de 200.000 lei, relatându-i acesteia că bunul îi aparţine.
Inculpatul s-a întors apoi la locuinţa victimei de unde a mai luat două butelii de aragaz, pe care le-a vândut numiţilor D.I. cu suma de 200.000 lei şi C.D. cu suma de 300.000 lei, asigurându-i pe aceştia că buteliile îi aparţin.
Inculpatul a revenit apoi la locuinţa victimei de unde a luat şi televizorul color marca Goldstar şi l-a pus într-un cearşaf de culoare albastră, vânzându-l numitei G.N. cu suma de 500.000 lei.
În momentul în care a ieşit cu televizorul din locuinţa victimei, inculpatul a încuiat uşa de acces cu cheia, pe care a pus-o în buzunarul pantalonilor, aruncând-o ulterior pe una din străzile din cartierul Cărămidari.
După vânzarea televizorului, inculpatul a mers la mai multe baruri din municipiu, ajungând în cele din urmă la locuinţa numitei L.G. la care a rămas până în jurul orelor 23,30 - 0,00.
Ulterior, inculpatul s-a deplasat la domiciliul propriu, unde a rămas, până în jurul orelor 6,00, când a plecat cu trenul la rude în localitatea Negru Vodă, judeţul Constanţa.
Inculpatul a fost depistat în data de 26 februarie 2005 în aceeaşi localitate, fiind reţinut pentru cercetări.
Raportul de constatare medico-legală nr. 260 din 2 martie 2005 întocmit de S.M.L. Călăraşi a concluzionat că moartea numitei A.C. a fost violentă şi s-a datorat asfixiei mecanice prin ştrangulare şi asfixiei mecanice cu sânge.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, instanţa a avut în vedere persoana acestuia, respectiv recidivist postcondamnatoriu care prezintă un pericol social deosebit de mare, având în vedere predilecţia spre comiterea de infracţiuni contra vieţii, modalitatea de săvârşire a faptei şi mijloacele folosite. Faţă de toate aceste aspecte, s-a apreciat că scopul pedepsei şi reeducarea inculpatului nu se mai pot realiza decât prin aplicarea pedepsei cu detenţiunea pe viaţă, pentru a preveni săvârşirea de noi fapte de către acesta.
Sub aspectul laturii civile, tribunalul a luat act de acordul inculpatului şi, conform art. 998 C. civ. şi art. 14 C. proc. pen., l-a obligat pe acesta la plata către partea civilă a sumelor solicitate.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, în termen legal, inculpatul S.M., criticând-o pe motive de netemeinicie sub aspectul regimului sancţionator ce i-a fost aplicat de către instanţa de fond, pe care îl consideră excesiv de sever în raport cu circumstanţele reale ale comiterii faptelor şi circumstanţele sale personale.
S-a arătat în motivarea orală a apelului că inculpatul avut o atitudine procesuală sinceră, de recunoaştere şi regret a faptei şi că are un copil minor în întreţinere, împrejurări faţă de care s-a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea parţială a sentinţei şi, pe fond, înlocuirea pedepsei detenţiunii pe viaţă cu pedeapsa închisorii.
Prin Decizia nr. 772 din 14 octombrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, s-a admis apelul declarat de inculpat împotriva sentinţei penale nr. 106 din 18 august 2005 pronunţată de Tribunalul Călăraşi în dosarul nr. 601/2005.
S-a desfiinţat în parte sentinţa penală apelată şi, rejudecând în fond:
S-a descontopit pedeapsa rezultantă a detenţiunii pe viaţă aplicată inculpatului şi s-au repus în individualitatea lor pedepsele componente.
S-a înlăturat pedeapsa complimentară a interzicerii pe o durată de 10 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., aplicată inculpatului pe lângă pedeapsa detenţiunii pe viaţă.
S-au menţinut dispoziţiile privind revocarea liberării condiţionate din executarea pedepsei de 18 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 33/1991 a Tribunalului Călăraşi şi s-a contopit restul rămas neexecutat de 1668 zile închisoare cu fiecare din pedepsele aplicate în prezenta cauză, urmând ca inculpatul să execute pedepsele cele mai grele, respectiv detenţiunea de viaţă şi pedeapsa închisorii de 20 de ani.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 alin. (1) lit. a) C. pen., s-au contopit pedepsele stabilite, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa detenţiunii pe viaţă.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei şi s-a menţinut starea de arest a inculpatului, deducându-se prevenţia acestuia de la 27 februarie 2005 la zi.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel, examinând din oficiu sentinţa apelată, conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., a constatat că aceasta este nelegală sub două aspecte şi anume acela al aplicării pedepsei complimentare a interzicerii unor drepturi pe lângă pedeapsa detenţiunii pe viaţă, precum şi sub aspectul procedeului de stabilire a pedepsei rezultante dată spre executare inculpatului.
Sub un prim aspect, pedeapsa complimentară a interzicerii unor drepturi este reglementată de Codul penal român doar ca un complement (un adaos) la pedeapsa închisorii aplicată condamnatului, ea urmând a fi executată după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale stabilite. Aşa fiind, pedeapsa complimentară a interzicerii unor drepturi nu poate fi aplicată atunci când pedeapsa principală stabilită a fost aceea a detenţiunii pe viaţă, raţiunea acestei reglementări constituind-o tocmai faptul că, în cazul detenţiunii pe viaţă, avându-se în vedere durata acestei pedepse, nu există posibilitatea executării pedepsei complimentare după executarea pedepsei principale stabilite.
În ceea ce priveşte cel de-al doilea aspect de nelegalitate, Curtea a constatat că în mod greşit instanţa de fond, după ce a revocat beneficiul liberării condiţionate, a contopit restul rămas neexecutat cu cele două pedepse aplicate în cauză în mod concomitent, dând eficienţă dispoziţiilor art. 33 – art. 34 C. pen.
În speţă, inculpatul a comis două infracţiuni pe durata liberării condiţionate din executarea pedepsei de 18 ani închisoare aplicată anterior, fiecare infracţiune constituind cel de al doilea termen al unei recidive distincte.
În consecinţă, instanţa de fond trebuia să stabilească pedeapsa rezultantă dată spre executare inculpatului în doi timpi, şi anume primul timp, corespunzător aplicării dispoziţiilor art. 61 C. pen., prin contopirea restului rămas neexecutat cu fiecare pedeapsă aplicată în cauză, iar cel de al doilea timp, corespunzător aplicării dispoziţiilor art. 33 – art. 34 C. pen., prin contopirea pedepselor rezultante stabilite în cadrul primului timp şi aplicarea pedepsei celei mai grele.
Sub aspectul individualizării pedepsei, instanţa de apel a considerat că instanţa de fond a aplicat corespunzător criteriile de individualizare prevăzută de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi că nu se impune înlocuirea detenţiunii pe viaţă cu pedeapsa închisorii, chiar pe durată maximă prevăzută de lege.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie, sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei ce i-a fost aplicată, solicitând înlocuirea detenţiunii pe viaţă cu pedeapsa închisorii.
Examinând Decizia recurată prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., Curtea constată că recursul este nefondat.
Instanţa de fond a stabilit în mod corespunzător împrejurările în care a fost comisă fapta, încadrarea juridică ce a fost dată acesteia, precum şi vinovăţia inculpatului, date în raport de care a dozat în mod corespunzător pedeapsa aplicată, luând, totodată, în considerare şi circumstanţele personale ale inculpatului, astfel că, în mod corect, instanţa de apel a respins apelul declarat de inculpat ca nefondat.
Circumstanţele personale invocate de inculpat, constând în atitudinea sinceră a acestuia pe tot parcursul procesului penal, starea psihică în care se afla după liberarea condiţionată când, încercând să se reintegreze în societate, a fost respins atât la locul de muncă cât şi în planul convieţuirii cu membrii comunităţii în care locuia, nu sunt de natură a atenua gradul de pericol social ridicat al faptei şi periculozitatea sporită a inculpatului. Astfel, modalitatea de comitere a faptei, prin ştrangulare şi lovituri repetate, încercarea de inducere în eroare a anchetatorilor prin crearea aparenţelor unui viol, sustragerea în mod repetat şi valorificarea bunurilor, după decesul victimei, alături de antecedentele penale ale inculpatului, condamnat anterior la 18 ani închisoare tot pentru săvârşirea unei infracţiuni de omor, pedeapsă din care se liberase condiţionat doar de 5 luni, constituie criterii care pledează pentru aplicarea pedepsei detenţiunii pe viaţă, o pedeapsă cu închisoarea, chiar în cuantumul maxim prevăzut de lege, nefiind în măsură să realizeze rolul educativ şi preventiv cerut de art. 52 C. pen.
Pentru toate aceste considerente, având în vedere şi faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul formulat de inculpat ca nefondat.
Conform dispoziţiilor art. 38516 alin. (2) C. proc. pen., se va computa durata arestării preventive, la zi iar în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul – inculpat va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.M. împotriva deciziei penale nr. 772 din 14 octombrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 27 februarie 2005 la 25 ianuarie 2006.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 220 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 462/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 464/2006. Penal → |
|---|
