ICCJ. Decizia nr. 452/2006. Penal. Contestaţie la executare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 452/2006
Dosar nr. 21594/1/2005
(nr. vechi 6418/2005)
Şedinţa publică din 24 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 3510/2005 la Tribunalul Iaşi, condamnatul B.C. a formulat contestaţie la executare privind pedeapsa de 20 ani şi 10 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 369/1999 a Tribunalului Iaşi.
În motivarea contestaţiei condamnatul a arătat că prin sentinţa civilă nr. 3398/1991 a Judecătoriei Iaşi i s-a aplicat o sancţiune de 6 luni închisoare contravenţională.
Întrucât sancţiunea de 6 luni închisoare i-a fost aplicată în legătură cu fapta pentru care a fost condamnat la pedeapsa închisorii, se impune scăderea acesteia din pedeapsa cu închisoare în a cărei executare se află.
Temeiul juridic invocat de condamnat este art. 461 lit. d) C. proc. pen.
Tribunalul Iaşi, prin sentinţa penală nr. 421 din 6 iunie 2005, a respins contestaţia la executare formulată de condamnatul B.C. pe care l-a obligat la plata sumei de 500.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariu cuvenit pentru apărarea din oficiu, urmează a fi suportat din fondurile Ministerului Justiţiei.
În motivarea acestei hotărâri, prima instanţă a arătat că: „În cauză nu se justifică deducerea din pedeapsa rezultantă de 20 ani şi 10 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 369/1991 a Tribunalului Iaşi şi a duratei de 6 luni închisoare contravenţională executată în baza sentinţei civile menţionată, iar deducerea sporului aplicat nu constituie motiv de contestare la executare".
S-a mai arătat că deducerea solicitată de condamnat ar fi fost posibilă numai în măsura în care pentru o faptă unică s-ar fi aplicat sancţiuni de natură diferite: penală şi contravenţională sau în ipoteza comiterii faptei penale în împrejurări care iniţial au fost sancţionate contravenţional, iar ulterior, ca urmare a evaluării contextului desfăşurării activităţii ilicite şi a rezultatului socialmente periculos produs, s-ar reţine consumarea unei fapte prevăzute de legea penală, lucru care nu se constată în cauză, între fapta penală comisă de inculpat şi fapta pentru care s-a aplicat sancţiunea contravenţională neexistând nici o legătură.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel condamnatul B.C. pe care a criticat-o ca fiind nelegală, solicitând a se constata temeinicia cererii sale, casarea hotărârii atacate, împrejurarea că între fapta pentru care a fost sancţionat contravenţional şi cea pentru care a fost condamnat penal există legătură în sensul că privesc aceeaşi împrejurare şi, pe cale de consecinţă, să se deducă din pedeapsa aplicată pentru fapta penală, durata sancţiunii contravenţionale.
Curtea de Apel Iaşi, prin Decizia penală nr. 317 din 29 septembrie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul B.C. pe care l-a obligat la plata sumei de 80 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 RON, reprezentând onorariu cuvenit pentru apărarea din oficiu urmează a se avansa, către Baroul de avocaţi Iaşi, din fondurile speciale ale Ministerului Justiţiei.
În motivarea acestei decizii curtea de apel a arătat că în mod justificat prima instanţă a respins contestaţia la executare formulată de condamnat din moment ce din actele existente la dosar rezultă că faptele pentru care s-a aplicat sancţiunea contravenţională şi respectiv cea penală au la bază împrejurări diferite.
În acest sens, a arătat instanţa de apel, este de observat că fapta pentru care s-a aplicat sancţiunea contravenţională de 6 luni închisoare a fost comisă la datele de 11 aprilie şi 4 mai 1991, iar fapta de omor pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 20 ani şi 10 luni închisoare a fost săvârşită în noaptea 2 aprilie 1991.
De asemenea, s-a mai reţinut că fapta contravenţională a fost comisă pe raza comunei Popeşti, jud. Iaşi, iar fapta penală, de omor, pe raza Jud. Vâlcea, între acestea neexistând nici o legătură.
Decizia curţii de apel a fost atacată cu recurs de către condamnatul B.C. pe care a criticat-o pentru acelaşi motiv invocat şi a judecata în calea de atac a apelului şi anume greşita constatare că între faptele pentru care s-au aplicat sancţiuni diferite nu există legătură şi pe cale de consecinţă nu s-a dispus deducerea sancţiunii contravenţionale din pedeapsa aplicată pentru fapta penală.
Recursul declarat de condamnatul B.C. este nefondat.
Analizând actele şi lucrările de la dosar se constată, fără nici un dubiu, că între cele două sancţiuni aplicate condamnatului, penală şi contravenţională, nu există nici o legătură, acestea fiind aplicate pentru fapte diferite, la date diferite, săvârşite în localităţi şi împrejurări diferite.
Întrucât nu se constată că în cauză, condamnatului i s-a aplicat pentru aceeaşi faptă două categorii de sancţiuni, urmează a se constata că recursul declarat de acesta este nefondat şi a fi respins ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi a menţine atât hotărârea primei instanţe cât şi Decizia instanţei de apel care sunt legale şi temeinice.
Aflat în culpă procesuală, condamnatul urmează a fi obligat, în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., la plata cheltuielilor judiciare către stat, ocazionate de judecata prezentei căi de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul contestator B.C. împotriva deciziei penale nr. 317 din 29 septembrie 2005 a Curţii de Apel Iaşi.
Obligă pe recurent la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 40 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 450/2006. Penal. Plângere recurs. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 454/2006. Penal → |
|---|
