ICCJ. Decizia nr. 4721/2006. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4721/2006
Dosar nr. 11453/1/2006
Şedinţa publică din 2 august 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 10 iulie 2006, pronunţată în dosarul nr. 5826/2/2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în temeiul art. 160b alin. (3) C. proc. pen., a dispus menţinerea stării de arest a inculpatului P.O., trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.
În motivarea acestei încheieri s-a arătat în esenţă că, întrucât măsura arestării preventive a inculpatului a fost luată cu respectarea dispoziţiilor legale, că în cauză există indicii şi probe care justifică presupunerea că faptele au fost comise de inculpat, iar lăsarea în libertate a acestuia ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică dat fiind natura şi gravitatea faptei comise, urmarea produsă, antecedentele şi celelalte circumstanţe personale ale inculpatului, se impune menţinerea arestării preventive, în condiţiile legii.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, care a criticat hotărârea pentru nelegalitate şi netemeinicie sub aspectul greşitei menţineri a arestării preventive, întrucât în cauză, în opinia sa, nu mai subzistă motive pentru care s-a dispus luarea acestei măsuri, solicitând revocarea acesteia.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 160b alin. (3) C. proc. pen., când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune menţinerea acestei măsuri.
În cauză, verificând actele şi lucrările de la dosar, respectiv mandatul de arestare preventivă emis de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, se constată că temeiul juridic pentru care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive îl constituie prevederile art. 148 lit. h) C. proc. pen., respectiv că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului este mai mare de 4 ani şi lăsarea sa în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Analizând recursul declarat de inculpat raportat la cele mai sus arătate, se constată că temeiul care a stat la baza luării măsurii arestării preventive nu a dispărut, mai mult chiar, în cauză a intervenit o hotărâre de condamnare în primă instanţă prin care s-a reţinut vinovăţia acestuia pentru faptele pentru care a fost trimis în judecată, cauza aflându-se în prezent la instanţa de apel.
Aşa fiind, urmează a se constata că în cauză, nu au dispărut împrejurările care au justificat luarea măsurii arestării preventive şi că, pe cale de consecinţă, nu există temeiuri care să ducă la revocarea acestei măsuri, cu atât mai mult cu cât, de la data arestării şi până în prezent nu au apărut elemente noi care să justifice această cerere.
În consecinţă, pentru considerentele arătate, urmează a se constata că recursul declarat de inculpatul P.O. este nefondat şi a fi respins, ca atare, în temeiul art. 38515 pct. l1 lit. b) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.O. împotriva încheierii de şedinţă din data de 10 iulie 2006 Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. 5826/2/2006.
Obligă pe recurentul inculpat să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 august 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4718/2006. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 4722/2006. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
