ICCJ. Decizia nr. 4725/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4725/2006
Dosar nr. 7992/3/2006
Şedinţa publică din 16 august 2006
Asupra recursului de faţă,
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 632 din 25 mai 2006, pronunţată în dosarul nr. 7992/3/2006, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a condamnat pe inculpatul F.R.M., la pedeapsa de 10 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 lit. a) şi C. pen.
În baza art. 61 C. pen., a fost revocat restul de 360 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 2144 din 19 august 2003 a Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti, dispunându-se contopirea cu pedeapsa aplicată în cauză, în final, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi 64 C. pen.
S-a dedus din pedeapsă perioada reţinerii şi a arestării preventive de la 9 februarie 2006 la zi, menţinându-se arestarea preventivă.
S-a constatat că a fost consumată în timpul expertizei cantitatea de 0,34 gr. heroină.
Tribunalul a reţinut că, în ziua de 7 februarie 2006, în urma denunţurilor făcute de M.G. şi Ş.I., lucrătorii de poliţie au organizat un flagrant, în cursul căruia au constatat că inculpatul, cunoscut cu numele R., a vândut martorului denunţător Ş.I. 3 doze de heroină cu suma de 1.050.000 lei.
Poliţiştii l-au imobilizat pe numitul R., identificat, ulterior, ca fiind inculpatul F.R.M.
Prin Decizia penală nr. 518 din 5 iulie 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a admis apelul declarat de inculpatul F.R.M., a desfiinţat în parte sentinţa atacată şi rejudecând, a condamnat pe inculpat, la pedeapsa de 6 ani închisoare, în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., şi a art. 71 şi 64 lit. a) şi b) din acelaşi cod.
În baza art. 61 C. pen., a fost revocat restul de 360 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 2144 din 19 august 2003 a Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti, dispunându-se contopirea cu pedeapsa aplicată în cauză, în final, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 6 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
A fost menţinută arestarea preventivă a inculpatului şi a fost dedusă prevenţia de la 9 februarie 2006 la zi. De asemenea, s-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs inculpatul, invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Examinând recursul declarat de inculpat, Înalta Curte constată că este fondat pentru argumentele ce urmează:
Potrivit art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Înalta Curte constată că acest caz de casare are incidenţă în cauză, deoarece curtea de apel a aplicat o pedeapsă nelegală.
Astfel, infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, trafic ilicit de droguri de mare risc, se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.
Reducerea pedepsei sub minimul prevăzut de lege se poate face numai ca urmare a aplicării unor circumstanţe atenuante legale sau judiciare, în speţă, a circumstanţelor prevăzute de art. 74 – art. 76 lit. a) C. pen.
Deşi în considerentele deciziei, instanţa de apel motivează aplicarea circumstanţelor atenuante prevăzute de 74 alin. (1) lit. c), raportate la art. 76 alin. (1) lit. a), ele nu apar nici în minuta şi nici în dispozitivul deciziei, astfel încât pedeapsa de 6 ani închisoare este în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Înalta Curte observă că prevederile art. 73 lit. a) C. pen., reţinute de instanţa de apel nu pot avea incidenţă în cauză, fiind menţionate din eroare de Curtea de Apel, deoarece infracţiunea de trafic ilicit de droguri de mare risc nu poate fi săvârşită „prin depăşirea limitelor legitimei apărări sau ale stării de necesitate".
Potrivit art. 3858 alin. (1) C. proc. pen., instanţa de recurs, soluţionând cauza, nu poate crea o situaţie mai grea pentru cel care a declarat recurs.
Ca urmare, deşi pedeapsa este nelegală, ea nu poate fi majorată, întrucât apelul inculpatului a fost admis, pedeapsa a fost redusă, iar instanţa de recurs nu-i poate crea recurentului inculpat o situaţie mai grea.
Înalta Curte, constatând incidenţa, în cauză, a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., urmează a admite recursul declarat de inculpat, a casa Decizia atacată şi, rejudecând, va aplica aceste dispoziţii raportate la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., reducând de la 6 ani la 5 ani închisoare pedeapsa aplicată inculpatului.
Totodată, conform prevederilor art. 61 C. pen., va contopi restul de 360 de zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată de Judecătoria sectorului 5 Bucureşti prin sentinţa penală nr. 2144/2003 cu pedeapsa stabilită în cauză, urmând ca recurentul inculpat să execute, în final, pedeapsa de 5 ani închisoare.
Se vor menţine dispoziţiile art. 71 şi 64 lit. a) şi b) C. pen., precum şi celelalte dispoziţii ale deciziei.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsă, arestarea preventivă de la 9 februarie 2006 la zi.
În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul F.R.M. împotriva deciziei penale nr. 518 din 5 iulie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Casează Decizia atacată şi rejudecând:
Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare în pedepsele componente, după cum urmează:
- pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.
- restul de pedeapsă de 360 de zile rămas neexecutat din pedeapsa aplicată prin sentinţa penală nr. 2144 din 19 august 2003 pronunţată de Judecătoria sectorului 5 Bucureşti.
În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., şi art. 74 alin. (1) lit. c) şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., condamnă pe inculpatul F.R.M. la pedeapsa principală de 5 ani închisoare.
În baza art. 61 C. pen., revocă restul neexecutat din pedeapsa aplicată prin sentinţa penală nr. 2144 din 19 august 2003 pronunţată de Judecătoria sectorului 5 Bucureşti, pe care-l contopeşte cu pedeapsa principală aplicată, urmând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa de 5 ani închisoare.
Menţine aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) şi b) C. pen., precum şi celelalte dispoziţii ale deciziei.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi a arestării preventive de la 9 februarie 2006 la 16 august 2006.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 august 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4724/2006. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 4729/2006. Penal → |
|---|
