ICCJ. Decizia nr. 4829/2006. Penal. Conflict de competenţă (pozitiv/negativ) (art. 43 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4829/2006
Dosar nr. 11755/1/2006
Şedinţa publică din 16 august 2006
Asupra conflictului de competenţă de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Galaţi se află în lucru dosarul penal nr. 6/D/P/2006, avându-i ca învinuiţi pe numiţii G.C., ofiţer de poliţie şi L.M., subofiţer de poliţie şi inculpat C.A., fost ofiţer de poliţie.
La data de 31 mai 2006, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Galaţi a sesizat Curtea de Apel Galaţi cu propunerea de arestare preventivă a inculpatului C.A. pentru săvârşirea infracţiunii de transmitere de informaţii cu caracter secret prevăzută de art. 19 alin. (1) teza 4 din Legea nr. 51/1991, privind Siguranţa Naţională a României, reţinându-se în sarcina acestuia că pentru a-l discredita pe actualul şef al I.P.J. Brăila şi ca urmare a unei înţelegeri anterioare cu învinuitul G.C., la sfârşitul lunii ianuarie 2006 a înmânat numitului V.N. un număr de trei rapoarte de recrutare informatori, documente cu caracter secret, în scopul publicării acestora în ziarul O.V. Brăilei.
Curtea de Apel Galaţi, considerându-se legal sesizată, a pronunţat o încheiere în dosarul nr. 2869/44/2006 şi a dispus arestarea preventivă a inculpatului C.A. pe o perioadă de 29 de zile.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul C.A. care, printre motivele invocate în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a arătat că instanţa iniţial sesizată cu propunerea de arestare preventivă nu avea competenţă să judece această cauză, astfel că hotărârea pronunţată este lovită de nulitate absolută prevăzută de art. 197 alin. (2) C. proc. pen.
Instanţa supremă, prin încheierea nr. 3717 din 9 iunie 2006 pronunţată în dosarul nr. 9005/2006, a admis recursul, a casat încheierea şi a trimis propunerea de luarea măsurii arestării preventive privind pe inculpatul C.A. la Tribunalul Brăila spre competentă soluţionare.
În motivarea sus-amintitei încheieri pronunţată de instanţa supremă s-a arătat că infracţiunile privind siguranţa naţională a României prevăzute în legi speciale sunt judecate în primă instanţă de tribunal, conform art. 27 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
Tribunalul Brăila, la data de 13 iulie 2006, în dosarul nr. 52/113/2006, a procedat la audierea inculpatului C.A., cât şi la discutarea excepţiei dirimante ridicată de procuror, în sensul că tribunalul nu este competent a soluţiona propunerea de arestare preventivă a inculpatului, deoarece în aceeaşi cauză aflată în instrumentarea D.I.I.C.O.T – Serviciul Teritorial Galaţi, s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva învinuitului G.C. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 242 alin. (1) şi (3) C. pen., şi art. 19 din Legea nr. 51/1991, învinuit care este ofiţer activ în cadrul I.P.J. Brăila şi are calitatea de organ de cercetare al poliţiei judiciare. Instanţa a considerat că în aceste condiţii, instanţa care este competentă a judeca în primă instanţă această cauză, ca fiind curtea de apel, solicitând declinarea competenţei în favoarea acestei instanţe.
Prin sentinţa penală nr. 1 din 13 iulie 2006 a Tribunalului Brăila, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 52/113/2006, în baza art. 42 C. proc. pen., a fost declinată competenţa de soluţionare a propunerii de arestare preventivă a inculpatului C.A. în favoarea Curţii de Apel Galaţi.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul analizând excepţia dirimantă privind competenţa materială a constatat că aceasta este întemeiată pe următoarele motive:
Instanţa supremă a considerat că din punct de vedere al competenţei materiale, sesizarea cu propunerea de arestare preventivă a inculpatului C.A. revine Tribunalului Brăila, ţinând cont de calitatea persoanei acestuia.
Tribunalul Brăila, analizând actele dosarului, a constatat că în dosarul penal nr. 6/D/P/2006 este învinuit şi un poliţist care are calitatea de organ de cercetare al poliţiei judiciare, astfel că potrivit art. 27 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, astfel cum a fost modificat prin art. IV din Legea nr. 281/2003, iar infracţiunile săvârşite de astfel de poliţişti se judecă în primă instanţă de curtea de apel, conform art. 14 alin. (2) pct. 1 lit. e) şi j) din această lege, în care se include corpul ofiţerilor de poliţie din care face parte, în speţă şi învinuitul G.C.
Având în vedere Ordinul nr. 617/2003 al Ministrului Administraţiei şi Internelor care desemnează organele de cercetare penală ale poliţiei judiciare, cât şi textele de lege mai sus menţionate, Tribunalul Brăila a considerat că faţă de calitatea învinuitului G.C., cauza care face obiectul dosarului penal nr. 6/D/P/2006 nu poate fi judecată ca primă instanţă decât de curtea de apel, astfel că, în condiţiile în care pentru inculpatul C.A. nu s-a dispus disjungerea şi soluţionarea separată a faptei pentru care este cercetat, a declinat, conform art. 42 C. proc. pen., competenţa materială de soluţionare a propunerii de arestare preventivă în favoarea Curţii de Apel Galaţi.
Astfel, cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia penal, sub nr. 52/113/2006.
La termenul de judecată din 21 iulie 2006 s-a invocat excepţia de necompetenţă materială a Curţii de Apel Galaţi, faţă de dispoziţiile încheierii de şedinţă nr. 3717 din 09 iunie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în dosarul nr. 9005/1/2006.
Prin sentinţa penală nr. 52/ F din 21 iulie 2006 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 52/113/2006, în baza prevederilor art. 42 C. proc. pen., s-a declinat competenţa de soluţionare a propunerii de arestare preventivă a inculpatului C.A. în favoarea Tribunalului Brăila.
În baza prevederilor art. 43 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, pe calea regulatorului de competenţă.
Pentru a se pronunţa astfel, curtea de apel, analizând excepţia invocată, a apreciat că aceasta este fondată iar considerentele cuprinse în sentinţa penală nr. 1 din 13 iulie 2006 a Tribunalului Brăila sunt în esenţă corecte şi deplin justificate.
Ele au fost avute în vedere de către Curtea de Apel Galaţi, în dosarul nr. 2869/44/2006, când prin încheierea de şedinţă din 31 mai 2006 a admis propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Galaţi şi a dispus arestarea preventivă a inculpatului C.A. pe o durată de 29 zile, cu începere de la 31 mai 2006.
Măsura dispusă a fost infirmată, în mod greşit, considerăm noi, de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, care prin încheierea de şedinţă nr. 3717 din 09 iunie 2006 a admis recursul formulat de inculpatul C.A. împotriva încheierii de şedinţă din 31 mai 2006 a Curţii de Apel Galaţi pronunţată în dosarul nr. 2869/44/2006, a casat încheierea de şedinţă, a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului şi trimiterea propunerii de arestare preventivă spre judecată la Tribunalul Brăila.
Din considerentele încheierii de şedinţă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a observat că deşi a avut la dispoziţie întregul material probatoriu şi a audiat concluziile procurorului de şedinţă, instanţa supremă nu a observat că în cauză a fost începută urmărirea penală şi faţă de G.C., ofiţer de poliţie activ cu grad de subcomisar, între învinuiţii din dosar şi inculpat existând cazul de indivizibilitate prevăzut de art. 33 lit. a) C. proc. pen., care atrage competenţa în primă instanţă a Curţii de Apel Galaţi, potrivit art. 35 alin. (1) C. proc. pen., disjungerea nefiind posibilă, potrivit art. 281 C. proc. pen.
Cu toate acestea s-a constatat că încheierea de şedinţă nr. 3717 din 09 iunie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este definitivă, trecând în puterea lucrului judecat, cu toate dispoziţiile sale, inclusiv cea de trimitere a judecării propunerii de arestare preventivă a inculpatului C.A. la Tribunalul Brăila.
De la data pronunţării acestei încheieri, situaţia de fapt nu s-a schimbat şi nu au mai fost administrate alte acte de urmărire penală.
În această situaţie s-a considerat, că instanţa de fond, Tribunalul Brăila, trebuia să se conformeze dispoziţiilor, chiar greşite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi să judece propunerea de arestare preventivă a inculpatului C.A.
Aşa fiind, în baza prevederilor art. 42 C. proc. pen., curtea de apel a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Brăila, iar în baza prevederilor art. 43 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu judecarea conflictului negativ de competenţă.
Examinând cauza în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată ivit artificial un conflict de competenţă între Curtea de Apel Galaţi şi Tribunalul Brăila în cauza penală privind propunerea de arestare preventivă a inculpatului C.A. pentru considerentele ce se vor arăta.
În conţinutul dispoziţiilor art. 1491 C. proc. pen., legiuitorul a reglementat în mod concret procedura arestării inculpatului în cursul urmăririi penale, fiind evidenţiate în mod expres condiţiile şi cazurile în care se apreciază că se impune luarea unei asemenea măsuri, organele care formulează propunerea, modalitatea de sesizare a instanţei, indicarea instanţei competente să judece propunerea de arestare preventivă, măsurile ce se impun luate în vederea judecării propunerii arestării preventive, de către judecător, felul şedinţei de judecată şi procedura efectivă a judecării cererii, soluţiile care pot fi dispuse, durata pentru care poate fi luată măsura, stipulându-se şi faptul că împotriva încheierii prin care se soluţionează propunerea parchetului privind măsura solicitată se poate declara recurs, cu indicarea termenului şi a modului său de calcul.
Dispoziţiile art. 1403 C. proc. pen., cuprind în mod amănunţit condiţiile şi procedura judecării căii de atac împotriva încheierii pronunţate de instanţă în cursul urmăririi penale privind arestarea preventivă, respectiv obiectul recursului, respectiv încheierile ce pot fi atacate prin exercitarea căii de atac arătate, cu privire la prezenţa inculpatului şi cazurile când recursul se poate judeca în lipsa acestuia, participarea procurorului, termenul de soluţionare, felul actului procedural, alte condiţii, inclusiv termenul de restituire a dosarului, precum şi organul judiciar căruia i se va trimite cauza după soluţionare.
Astfel, prin normele mai sus arătate introduse prin Legea nr. 281/2003 şi modificate prin OUG nr. 109/2003 au fost instituite multiple garanţii procesuale, ale căror condiţii au fost expres reglementate, asigurând cadrul procesual necesar examinării, cu celeritate a luării măsurii arestării preventive a inculpatului, măsura preventivă cea mai aspră prin care se poate aduce atingere unuia din drepturile fundamentale ale persoanei, respectiv acela al libertăţii sale individuale.
Din analiza cauzei rezultă că prin încheierea de şedinţă din camera de consiliu din 31 mai 2006 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 2869/44/2006, a fost admisă propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O. – Serviciul Teritorial Galaţi şi în consecinţă s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului C.A., în baza art. 143, 146 şi 148 lit. d) şi h) C. proc. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 19 alin. (1) teza 4 din Legea nr. 51/1991 privind siguranţa naţională a Românei pe o durată de 29 de zile, începând cu data de 31 mai 2006, ora 16,30.
Împotriva acestei încheieri de şedinţă a declarat recurs inculpatul C.A., în condiţiile art. 1403 C. proc. pen.
Prin încheierea nr. 3717 din 9 iunie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 9005/1/2006, în baza art. 1403 alin. (6) C. proc. pen., a fost admis recursul declarat de inculpatul C.A. împotriva încheierii din 31 mai 2006 a Curţii de Apel Galaţi, pronunţată în dosarul nr. 2869/44/2006.
S-a casat încheierea atacată şi s-a trimis propunerea de luare a măsurii arestării preventive privind pe inculpatul C.A., formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Galaţi, la Tribunalul Brăila, spre competentă soluţionare.
S-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului C.A., dacă nu este arestat în altă cauză.
Din considerentele deciziei instanţei de recurs a rezultat că motivul de reformare a încheierii pronunţate în prima instanţă a vizat nerespectarea normelor privind competenţa materială de soluţionare a propunerii, în raport cu dispoziţiile art. 1491 alin. (2) C. proc. pen., ce evidenţiază ca instanţă competentă a soluţionării propunerii de arestare preventivă a instanţei căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în fond corelate cu art. 19 alin. (1) teza 4 din Legea nr. 51/1992 privind siguranţa naţională a României şi art. 27 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
Încălcarea normelor arătate se sancţionează cu nulitatea absolută prevăzută expres în conţinutul dispoziţiilor art. 197 alin. (2) C. proc. pen., şi care are drept consecinţă trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa competentă, potrivit art. 38515 lit. c) C. proc. pen., prevederi ce au atras stabilirea competenţei materiale a judecării propunerii mai sus arătate, în favoarea Tribunalului Brăila.
Astfel, prin încheierea pronunţată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, ca instanţă de recurs în condiţiile arătate, în raport şi cu actele şi lucrările dosarului de urmărire penală efectuate până la acel moment, a stabilit în mod definitiv competenţa materială a judecării propunerii de luare a măsurii arestării preventive a inculpatului C.A., în favoarea Tribunalului Brăila, hotărârea intrând sub autoritate de lucru judecat şi devenind executorie.
Încheierea penală nr. 3717 din 9 iunie 2006 dată cu caracter definitiv de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi învestită de lege cu autoritate de lucru judecat îşi produce ambele efecte, atât cel pozitiv, cât şi cel negativ, de la data pronunţării ei.
Aşadar, efectul pozitiv al lucrului judecat al încheierii pronunţate s-a concretizat în dreptul organului competent, respectiv al Tribunalului Brăila, să treacă la executarea dispoziţiei cuprinse în hotărâre, acela de a judeca propunerea de arestare preventivă formulată de parchet privind pe inculpatul C.A.
Efectul negativ al lucrului judecat al încheierii date constă în împiedicarea pe care o produce la declanşarea unui nou proces penal împotriva aceluiaşi inculpat, respectiv C.A., vizând aceeaşi dispoziţie referitoare la competenţa materială a judecării propunerii de arestare preventivă a inculpatului, care a fost deja stabilită la momentul pronunţării hotărârii arătate.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că în prezenta cauză greşit a fost investită a soluţiona pe calea regulatorului de competenţă, în condiţiile art. 43 alin. (1) C. proc. pen., un conflict negativ de competentă, acesta fiind creat artificial, respectiv între Tribunalul Brăila şi Curtea de Apel Galaţi, având ca obiect judecarea propunerii de arestare preventivă formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Galaţi privind pe inculpatul C.A.
Prin hotărârile lor instanţele şi-au declinat în mod reciproc competenţa de judecare a aceleiaşi propuneri de arestare preventivă privind pe acelaşi, criticând încheierea nr. 3717 din 9 iunie 2006 dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ce stabilea cu caracter definitiv competenţa soluţionării propunerii de arestare, în favoarea Tribunalului Brăila, ignorând efectele autorităţii de lucru judecat pe care aceasta şi le-a produs de la data pronunţării ei.
Prin criticile formulate asupra modului de soluţionare a propunerii de arestare prin încheierea dată de instanţa supremă, cu referiri punctuale, cele două instanţe au exercitat un control judiciar asupra unei hotărâri definitive, depăşindu-şi atribuţiile.
Tribunalul Brăila, prin admiterea excepţiei de necompetenţă materială şi declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Galaţi, a nesocotit, atât efectul pozitiv al lucrului judecat, al hotărârii pronunţate, de instanţa supremă, respectiv acela de a trece la executarea dispoziţiei cuprinse în hotărâre şi anume de a judeca fondul propunerii de arestare preventivă în condiţiile stabilite de instanţa de recurs, cât şi efectul negativ, în sensul că nu a luat în considerare faptul că statuarea cu caracter definitiv asupra competenţei materiale reprezenta o cauză de împiedicare a declanşării unui alt proces penal, în condiţiile în care nu au intervenit schimbări ale situaţiei în cursul urmăririi penale, privind pe acelaşi inculpat şi cu privire la aceeaşi dispoziţie referitoare la competenţa materială.
Curtea de Apel Galaţi, la rândul ei, prin admiterea excepţiei de necompetenţă materială şi constatarea existenţei unui conflict negativ ce poate fi rezolvat pe calea regulatorului de competenţă, a încălcat ambele efecte ale lucrului judecat, pe de-o parte, în sensul că nu a dat eficienţă caracterului executoriu al hotărârii instanţei supreme care stabilea o altă instanţă competentă şi care atrăgea scoaterea cauzei de pe rol şi trimiterea la instanţa competentă, iar pe de altă parte, constatarea unei cauze de împiedicare a declanşării unui alt proces penal privind pe acelaşi inculpat C.A. şi cu privire la aceeaşi dispoziţie referitoare la competenţa materială deja stabilită anterior, respectiv a incidenţei regulii non bis in idem, ce avea drept consecinţă calificarea corectă a obiectului cauzei, cu care fusese investită ulterior, în sensul inexistenţei unui conflict de competenţă.
Faţă de considerentele mai sus arătate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că a fost creat în mod artificial un conflict de competenţă între Curtea de Apel Galaţi şi Tribunalul Brăila în cauza penală privind propunerea de arestare preventivă a inculpatului C.A., întrucât în cauză operează autoritatea de lucru judecat a încheierii nr. 3717 din 9 iunie 2006 a Secţiei Penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată ivit artificial conflictul de competenţă între Curtea de Apel Galaţi şi Tribunalul Brăila în cauza penală privind propunerea de arestare preventivă a inculpatului C.A., întrucât în cauză operează autoritatea de lucru judecat a încheierii nr. 3717 din 9 iunie 2006 a Secţiei Penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 august 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4823/2006. Penal. Traficul de droguri (Legea... | ICCJ. Decizia nr. 4849/2006. Penal → |
|---|
