ICCJ. Decizia nr. 4804/2006. Penal. Cerere de întrerupere a executării pedepsei (art.455 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4804/2006
Dosar nr. 19371/3/2005
Şedinţa publică din 16 august 2006
Asupra recursului de faţă,
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 163 din 9 februarie 2006, pronunţată în dosarul nr. 2893/2005, Tribunalul Bucureşti secţia a II-a penală, a respins, ca neîntemeiată, cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul R.M.M.
În considerentele hotărârii, tribunalul a reţinut că din examinarea raportului de primă expertiză medico-legală din 13 ianuarie 2006, rezultă că R.M.M. prezintă diagnosticul de „hepatită cronică cu virus C", care poate fi tratat în reţeaua sanitară a A.N.P. S-a concluzionat de către medicii legişti că, în raport cu acest diagnostic, condamnatul nu se află în imposibilitatea executării pedepsei.
Constatând că, în cauză, nu sunt incidente prevederile art. 455 raportate la art. 453 lit. a) C. proc. pen., instanţa de fond a respins, ca nefondată, cererea condamnatului.
Prin Decizia penală nr. 277 din 4 aprilie 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat.
Curtea de apel a considerat, de asemenea, că nu sunt întrunite cerinţele art. 455 raportate art. 453 lit. a) C. proc. pen., întrucât nu s-a făcut dovada că cel condamnat suferă de o boală care îl pune în imposibilitate de a executa pedeapsa.
Împotriva acestei decizii, condamnatul a declarat recurs.
Recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit prevederilor art. 455 raportate la cele ale art. 453 lit. a) C. proc. pen., întreruperea executării pedepsei închisorii poate fi dispusă când se constată pe baza unei expertize medico-legale că cel condamnat suferă de o boală care îl pune în imposibilitate de a executa pedeapsa.
Condamnatul nu a făcut dovada că ar suferi de o asemenea boală, întrucât expertiza medico legală a constatat că boala de care suferă R.M.M. nu îl pune în imposibilitate de a executa pedeapsa şi, totodată, boala poate fi tratată în reţeaua sanitară a A.N.P.
Înalta Curte constată că ambele instanţe, în mod legal, au respins cererea condamnatului şi, respectiv, apelul declarat şi, în consecinţă, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de acesta.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 100 RON, din care suma de 40 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul R.M.M. împotriva deciziei penale nr. 277/ A din 4 aprilie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 100 RON, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 40 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 august 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4788/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 4821/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
