ICCJ. Decizia nr. 4784/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4784/2006
Dosar nr. 4125/54/2006
Şedinţa publică din 16 august 2006
Asupra recursului de faţă,
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 130 din 28 februarie 2006, pronunţată în dosarul nr. 395/P/2005,Tribunalul Dolj, secţia penală, a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului B.I., din art. 20 raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen.
În baza art. 20 raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., a condamnat pe inculpat, la pedeapsa de 8 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 7 din Legea nr. 543/2002, modificată, a revocat beneficiul graţierii condiţionate pentru pedeapsa de 2.500.000 lei amendă aplicată prin sentinţa penală nr. 104 din 4 martie 2002 a Judecătoriei Băileşti, pedeapsă care va fi executată alături de pedeapsa aplicată în cauză.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a computat la zi, reţinerea şi arestarea preventivă începând de la 23 decembrie 2004.
S-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 35 milioane lei despăgubiri civile şi la 7 milioane lei cheltuieli judiciare către partea civilă F.G.
Inculpatul a mai fost obligat la plata sumei de 40.679.940 lei către partea civilă C.A.S. Dolj, cu titlu de cheltuieli de spitalizare.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., raportat la art. 112 lit. f) C. pen., s-a dispus confiscarea unei furci, corp delict.
În considerentele hotărârii, instanţa a reţinut, în esenţă, că, în după amiaza zilei de 22 decembrie 2004, inculpatul B.I., aflat în stare de ebrietate, a lovit cu pumnul şi apoi cu furca pe partea vătămată F.G. peste tot corpul, producându-i leziuni traumatice ce au necesitat internarea de urgenţă în spital, intervenţie chirurgicală şi îngrijiri medicale necesitând 50-55 zile pentru vindecare şi care i-au pus în primejdie viaţa.
Prin Decizia penală nr. 192 din 7 iunie 2006, Curtea de Apel Craiova, secţia penală, a respins, ca nefondat, apelurile declarate de părţile civile F.E. şi F.G. şi de inculpat, menţinând arestarea preventivă a inculpatului şi computând în continuare detenţia.
În apelul inculpatului, Curtea de Apel a reţinut că instanţa de fond a respins justificat cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei, intenţia inculpatului nefiind doar de a produce o vătămare gravă victimei, ci de a ucide victima sau de a accepta acest rezultat, chiar dacă nu l-ar fi urmărit. S-a reţinut că numai intervenţia martorului V.P. a pus capăt agresiunii inculpatului.
Referitor la pedeapsă, instanţa de apel a constatat că Tribunalul a individualizat corect pedeapsa având în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) De asemenea, a apreciat că nu sunt incidente, în cauză, nici prevederile art. 73 lit. b) şi nici cele ale art. 74 C. pen.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs inculpatul, invocând cazurile de recurs prevăzute de art. 3859 pct. 17, 18 şi pct. 14 C. proc. pen., şi solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei în art. 182 alin. (2) C. pen., şi reducerea pedepsei, prin aplicarea circumstanţelor atenuante legale şi judiciare.
Pe aspect civil a cerut reducerea cuantumului despăgubirilor civile acordate părţii civile F.G.
Înalta Curte, examinând cauza sub aspectele invocate, constată că recursul declarat de inculpat este nefondat, pentru motivele ce urmează:
Instanţele (de fond şi apel) au stabilit corect starea de fapt, având în vedere modalitatea în care fapta a fost săvârşită (lovituri multiple şi intense aplicate cu furca pe tot corpul, inclusiv în zonele vitale, apte să provoace moartea), cât şi intenţia indirectă de ucidere manifestată de inculpat care, deşi nu a urmărit rezultatul letal, a acceptat posibilitatea producerii lui. Numai intervenţia martorului V.P. a pus capăt violenţelor exercitate de inculpat asupra victimei.
În consecinţă, reţinând că fapta inculpatului constituie infracţiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., iar nu aceea prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., Înalta Curte va respinge acest motiv de casare.
Referitor la individualizarea pedepsei, Înalta Curte constată că au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Prevederile art. 73 lit. b) şi cele ale art. 74 C. pen., nu au incidenţă în cauză.
Astfel, nu a rezultat, din probele administrate în cauză, că inculpatul s-ar fi aflat sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau printr-o altă acţiune ilicită gravă.
De asemenea, nu s-a dovedit existenţa niciuneia dintre împrejurările prevăzute în art. 74 C. pen., împrejurări care pot constitui circumstanţe atenuante.
Instanţele au avut în vedere atât gravitatea faptei (tentativă de omor calificat), cât şi persoana inculpatului (infractor violent, cu antecedente penale), stabilind o pedeapsă corespunzătoare acestor criterii.
Sub aspectul modului de rezolvarea a acţiunii civile, Înalta Curte constată că instanţele au procedat corect acordând părţii civile numai acele despăgubiri legate de tratamentul în spital al victimei nu şi cele care au legătură de cauzalitate cu decesul ulterior al victimei.
Pentru aceste motive, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va scade din pedeapsă timpul reţinerii şi al arestării preventive începând de la 23 decembrie 2004 la zi.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 120 lei noi (RON).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.I. împotriva deciziei penale nr. 192 din 7 iunie 2006 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi a arestării preventive de la 23 decembrie 2004 la 16 august 2006.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 120 RON.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 august 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4781/2006. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 4788/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
