ICCJ. Decizia nr. 4836/2006. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4836/2006
Dosar nr. 12067/1/2006
Şedinţa publică din 16 august 2006
Asupra recursului de faţă,
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin încheierea din 28 iulie 2006, pronunţată în dosarul nr. 3014/45/2006, Curtea de Apel Iaşi, secţia penală, a respins excepţia nulităţii absolute a încheierii de şedinţă din 16 septembrie 2005 a Tribunalului Vaslui prin care s-a menţinut arestarea preventivă a inculpaţilor C.V. şi C.I. precum şi a încheierilor ulterioare prin care s-a dispus prelungirea arestării preventive a inculpaţilor.
A respins cererea inculpaţilor privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi ţara.
În baza art. 3002 raportat la art. 160b C. proc. pen., a menţinut starea de arest preventiv a inculpaţilor C.V. şi C.I., fixându-se termen de judecată la 15 august 2006.
Împotriva acestei încheieri, inculpaţii au declarat recurs, argumentând că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive şi au solicitat casarea încheierii şi revocarea măsurii arestării preventive.
Recursurile sunt nefondate, pentru motivele ce urmează:
Potrivit art. 3002 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanţa legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecăţii, legalitatea şi temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160b.
Conform art. 160b alin. (3) din acelaşi cod, când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanţa dispune, prin încheiere motivată, menţinerea arestării preventive.
Potrivit art. 5 pct. 1 din C.A.D.O.L.F., referitor la cazurile de excepţie în care o persoană poate fi lipsită de libertate, inculpaţii C.V. şi C.I. au fost arestaţi în vederea aducerii lor în faţa autorităţilor judiciare competente existând motive verosimile de a bănui că au săvârşit o infracţiune [(lit. c)].
Ulterior, măsura arestării a fost menţinută pe baza condamnării pronunţate de un tribunal competent [(art. 5 pct. 1 lit. a) din Convenţie)], în speţă, în temeiul condamnării inculpatului C.V. la pedeapsa rezultantă de 6 ani şi 6 luni închisoare şi a inculpatei C.I. la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare (pedepse aplicate prin sentinţa penală nr. 217 din 12 iunie 2006 a Tribunalului Vaslui).
Chiar dacă sentinţa nu a rămas, încă, definitivă, menţinerea arestării preventive a inculpaţilor C.V. şi C.I. este justificată, aceştia fiind trimişi în judecată şi condamnaţi în primă instanţă pentru infracţiuni pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare şi pentru care există probe certe că lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică [(infracţiunile prevăzute de art. 12 alin. (1) şi (2), art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001)].
Constatând că sunt întrunite atât cerinţele art. 3002 C. proc. pen., raportate la art. 160b alin. (1) şi (3) din acelaşi cod, cât şi prevederile art. 5 pct. 1 lit. a) şi c) din C.A.D.O.L.F., Curtea va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţi, încheierea atacată fiind legală şi justificată.
Curtea constată, în consecinţă, că în raport cu considerentele expuse precum şi cu menţinerea, iar nu schimbarea temeiurilor care au determinat luarea măsurii arestării, nu sunt incidente, în cauză, dispoziţiile art. 139 alin. (1), raportate la art. 136 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii inculpaţi vor fi obligaţi, fiecare, la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 100 RON, din care suma de câte 40 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii C.V. şi C.I. împotriva Încheierii din 28 iulie 2006 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 3014/45/2006.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 100 RON, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 40 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 august 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4831/2006. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 4840/2006. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
