ICCJ. Decizia nr. 4821/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4821/2006
Dosar nr. 2590/44/2006
Şedinţa publică din 16 august 2006
Asupra recursului de faţă,
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 130 din 23 martie 2006, pronunţată în dosarul nr. 2303/P/2005, Tribunalul Galaţi a condamnat pe inculpatul I.T., zis D., la pedeapsa de 7 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. c) şi alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. b) şi art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. a) şi art. 80 C. pen. S-a dispus ca pedeapsa să fie executată prin privare de libertate în condiţiile prevăzute de art. 71 şi 64 lit. a) şi b C. pen.
S-a dedus din pedeapsă perioada reţinerii de 24 ore şi a arestării preventive de la 20 octombrie 2005 la zi, menţinându-se arestarea preventivă.
În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea sumei de 1.382.000 lei vechi.
În esenţă, s-a reţinut că, în după-amiaza zilei de 19 octombrie 2005, în timp ce se afla în zona C. situată pe raza comunei Tudor Vladimirescu, judeţul Galaţi, inculpatul, prin acte de violenţă, a sustras suma de 2.000.000 lei de la victima G.I., bunica sa, producându-i leziuni care au avut ca urmare decesul acesteia.
Conform raportului de constatare medico-legală, moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat contuziei şi edemului medular cervical şi leziunii axanale difuze cerebrale cu insuficienţă cardio-respiratorie acută consecutivă, consecinţe ale unui traumatism cranio-cerebral şi vertebro-medular cervical cu fractură vertebrală C4-C5. Leziunile au avut o legătură de cauzalitate directă cu decesul.
Prin Decizia penală nr. 172/ A din 22 iunie 2006, Curtea de Apel Galaţi a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi (apel vizând greşita individualizare a pedepsei), a desfiinţat în parte sentinţa atacată şi a majorat pedeapsa aplicată inculpatului I.T. de la 7 ani închisoare la 10 ani închisoare, menţinând celelalte dispoziţii ale hotărârii apelate.
S-a luat act de retragerea apelului formulat de inculpat.
A fost menţinută arestarea preventivă a inculpatului şi a fost dedusă, în continuare detenţia.
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi inculpatul, invocând cazul de recurs prevăzut de art. 3859 pct. 14 (când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)), Parchetul solicitând înlăturarea prevederilor art. 74 lit. a) şi c) şi ale art. 76 lit. a) C. pen., cu consecinţa majorării pedepsei principale, iar inculpatul, reducerea pedepsei aplicate în apel.
Examinând recursurile, Înalta Curte constată că recursul declarat de parchet este fondat, iar recursul declarat de inculpatul I.T. este nefondat pentru argumentele ce urmează:
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama, atât de gradul de pericol social al faptei săvârşite, cât şi de persoana infractorului.
Stabilind pedeapsa principală de 10 ani închisoare pentru săvârşirea unei infracţiuni de tâlhărie calificată, care a avut ca urmare moartea victimei, instanţa de apel nu a apreciat, în mod real, unul dintre criteriile esenţiale de individualizare a pedepsei, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi anume, gravitatea deosebită a faptei săvârşite (care a avut ca urmare suprimarea vieţii unei persoane, bunica inculpatului).
Ţinând seama de acest criteriu, Înalta Curte va admite recursul declarat de parchet, majorând pedeapsa principală aplicată inculpatului de la 10 ani închisoare la 12 ani închisoare, în limitele încadrării juridice adoptate de ambele instanţe.
Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale deciziei atacate
În recursul declarat de inculpat, constatând că instanţele au avut în vedere un alt criteriu important de individualizare a pedepselor, respectiv, persoana infractorului, acordându-i, justificat, circumstanţe atenuante, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul acestuia, fapta gravă săvârşită asupra unui membru al familiei impunând majorarea, iar nu reducerea pedepsei.
În cadrul recursului declarat de inculpat, Înalta Curte a avut în vedere prevederile art. 3851alin. (4) C. proc. pen., referitoare la hotărârea atacabilă, în cazul în care inculpatul şi-a retras apelul, în speţă, aceasta fiind doar Decizia, nu şi sentinţa instanţei de fond.
În consecinţă, nu poate fi primit motivul de casare referitor la nevinovăţia inculpatului, situaţie stabilită, definitiv, prin sentinţa cu privire la care inculpatul şi-a retras apelul.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsă timpul detenţiei de la 20 octombrie 2005, la zi.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 220 RON, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi împotriva deciziei penale nr. 172/ A din 22 iunie 2006 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală, privind pe inculpatul I.T.
Casează Decizia atacată numai cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului, în sensul că o majorează de la 10 ani închisoare la 12 ani închisoare.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei atacate.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la 20 octombrie 2005 la 16 august 2006.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.T. împotriva aceleiaşi decizii penale.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 220 RON, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 august 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4804/2006. Penal. Cerere de întrerupere a... | ICCJ. Decizia nr. 4831/2006. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
