ICCJ. Decizia nr. 503/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 503/2006
Dosar nr. 21558/1/2005
(nr. vechi 6400/2005)
Şedinţa publică din 26 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 266 din 1 iunie 2005 a Tribunalului Constanţa, secţia penală, pronunţată în dosar nr. 2030/2004, inculpatul D.R.M. a fost condamnat, la pedeapsa de un an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi a art. 76 lit. b) C. pen.
În condiţiile şi pe durata prevăzută de art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a fost dedusă din pedeapsa aplicată perioada executată, de la 23 septembrie 2004 la 19 octombrie 2004.
S- a constatat că nu s-au formulat pretenţii civile.
A fost obligat inculpatul D.R.M. să plătească statului suma de 3.700.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut, în fapt, că, în dimineaţa zilei de 23 septembrie 2004, în jurul orelor 10,00, în timp ce se deplasa pe Bulevardul Alexandru Lăpuşneanu din municipiul Constanţa, inculpatul i-a smuls poşeta parţii vătămate F.E., după care a agresat pe martorul D.C. pentru a-şi asigura scăparea.
Împotriva acestei sentinţe, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa şi inculpatul D.R.M.
Parchetul a criticat sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei aplicate inculpatului;
- s-a susţinut că pedeapsa aplicată acestuia de către instanţa de fond este neîndestulătoare şi că aplicarea unei pedepse peste minimul special, prin înlăturarea circumstanţelor atenuante judiciare, greşit acordate de instanţa de fond, ar fi în măsură să realizeze scopul coercitiv şi educativ al pedepsei, în spiritul dispoziţiilor art. 52 C. pen.
Inculpatul, în motivare apelului său, a solicitat schimbarea încadrării juridice, din infracţiunea de tâlhărie în infracţiunea de furt calificat.
Instanţa de apel a admis apelurile parchetului şi al inculpatului, şi a desfiinţat, în parte, sentinţa, apelată, în sensul că a înlăturat pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. d) C. pen., menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei pe care le-a apreciat legale şi temeinice.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, Decizia nr. 253/ P din 7 octombrie 2005 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală, a declarat recurs, în termen legal, inculpatul D.R.M., solicitând, în principal, schimbarea încadrării juridice, din infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. c) C. pen., în infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 – art. 209 C. pen., iar în subsidiar, reducerea pedepsei, prin acordarea unei semnificaţii mai accentuate circumstanţelor atenuante judiciare.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În baza probelor administrate în cauză, prima instanţă a stabilit corect situaţia de fapt, căreia i-a dat o încadrare juridică pe deplin corectă, şi a aplicat o pedeapsă corespunzătoare în raport cu criteriile prevăzute de art. 72, cu referire la art. 74 lit. a) şi c) şi la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.
Astfel fiind, cererea de schimbare a încadrării juridice, cerere care a fost examinată şi, cu justificat temei, respinsă în apel, nu poate fi primită, deoarece fapta inculpatului D.R.M. care, în public, i-a smuls din mână poşeta părţii vătămate F.E., după care, fiind prins de către martorul D.C., a exercitat împotriva acestuia acte de violenţă în încercarea de a-şi asigura scăparea, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. c) C. pen., iar nu pe cele ale infracţiunii de furt calificat.
Sub aspectul reducerii pedepsei, prin acordarea unei semnificaţii mai accentuate circumstanţelor atenuante, de asemenea, cererea nu poate fi primită.
Prima instanţă a reţinut, în mod corect, circumstanţele atenuante judiciare prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen., astfel că pedeapsa a fost stabilită la limita minimă determinată potrivit art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., limită sub care, legal, nu se mai poate coborî.
Astfel fiind, în baza art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul, ca nefondat, şi-l va obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.R.M. împotriva deciziei penale nr. 253/P/2005 din 7 octombrie 2005 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală.
Obligă pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 220 RON (2.200.000 lei), din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 RON (1.000.000 lei), se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4970/2006. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 509/2006. Penal. Plângere recurs. Recurs → |
|---|
