ICCJ. Decizia nr. 5637/2006. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Contestaţie în anulare - Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5637/2006
Dosar nr. 7521/1/2006
Şedinţa publică din 29 septembrie 2006
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Numitul B.S.L. a introdus, în baza art. 386 şi următoarele C. proc. pen., contestaţie la executare împotriva deciziei nr. 3316 din 7 iulie 2003 pronunţată în dosarul nr. 4124/2001 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Prin contestaţia în anulare, contestatorul solicită admiterea în principiu a contestaţiei, suspendarea executării deciziei atacate, desfiinţarea acesteia şi rejudecarea recursului.
În motivarea contestaţiei, petiţionarul a arătat că a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor pentru săvârşirea unei pretinse infracţiuni de complicitate la înşelăciune, prevăzută şi pedepsită de art. 26 raportat la art. 215 alin. (3) şi (5) C. pen.
În primă instanţă, Tribunalul Bihor, în dosarul cu nr. 1632/1999, a pronunţat sentinţa penală nr. 87 din 29 martie 1999, prin care a fost achitat iar apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor a fost respins de către Curtea de Apel Oradea, în dosarul nr. 2072/2000, pronunţându-se Decizia penală nr. 269/A/2000 şi menţinându-se, astfel, dispozitivul sentinţei.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a declarat recurs împotriva deciziei tribunalului, care s-a judecat de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care în dosarul nr. 4124/2001, prin Decizia nr. 3316, a admis recursul Parchetului şi, l-a condamnat la o pedeapsă de 8 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune, prevăzută şi pedepsită de art. 26 raportat la art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen., întrucât s-a schimbat încadrarea juridică a faptei pentru care a fost sesizată prima instanţă, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor.
Contestatorul a susţinut că, în speţă, operează dispoziţiile art. 386 lit. a) C. proc. pen. şi anume că la judecarea recursului nu a fost îndeplinită procedura de citare a sa. Mai exact, arată că pentru judecarea recursului a fost citat numai la domiciliul procesual din Oradea, str. G. Călinescu, nu şi la domiciliul legal, din Oradea, Piaţa Bucureşti, deşi o serie de acte procesuale din timpul urmăririi penale, inclusiv rechizitoriul, aveau menţionate ca locuri de citare şi domiciliul legal.
Contestatorul a conchis în sensul că nu a avut cunoştinţă de judecarea recursului, nu a fost legal citat, nu a avut apărător ales, motiv temeinic, pentru admiterea contestaţiei în anulare.
Contestaţia în anulare este nefondată.
Într-adevăr, conform art. 386 C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare, printre altele, când procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită conform legii.
În speţă, însă, contestatorul şi-a indicat domiciliul procesual la care să fie citat şi instanţa, dând curs cererii acestuia, l-a citat legal în Oradea, str. G. Călinescu, inculpatul fiind prezent la judecarea recursului, prin apărătorul său ales.
În atare situaţie, contestatorul nu poate pretinde că recursul său ar fi fost judecat cu lipsă de procedură. De altfel, contestaţia în anulare nu poate fi primită, în speţă, şi pentru că ea a fost declarată cu depăşirea termenului prevăzut de lege.
În aceste condiţii, Curtea va trebui să privească contestaţia în anulare formulată de contestator, ca nefondată, şi să o respingă, ca atare, nefiind astfel cazul admiterii ei în principiu.
Văzând şi reglementarea plăţii cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariului de avocat pentru apărarea din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de contestatorul B.S.L. împotriva deciziei penale nr. 3316 din 7 iulie 2003 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. 4124/2001.
Obligă contestatorul să plătească statului suma de 140 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5636/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 5690/2006. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
