ICCJ. Decizia nr. 5531/2006. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5531/2006
Dosar nr. 11031/1/2006
Şedinţa publică din 26 septembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 71/ PI din 21 iunie 2006, Curtea de Apel Timişoara a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenţii B.F., B.G. şi B.I. împotriva rezoluţiei nr. 221/P/2003 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiţionarii au fost obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de câte 100 lei fiecare.
S-a reţinut că, la data de 24 octombrie 2003, petiţionarii au formulat plângere penală împotriva notarului public T.C. şi a lui B.B.M. pentru săvârşirea infracţiunilor de fals intelectual, dare şi luare de mită. În esenţă, s-a susţinut că notarul public a consemnat date nereale în certificatul de moştenitor nr. 27 din 23 mai 2000, emis în dosarul succesoral nr. 30/2000.
Prin rezoluţia nr. 221/P/2003 din 3 martie 2004, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de T.C. şi B.B.M. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), art. 254 C. pen., art. 255 C. pen., în temeiul dispoziţiilor art. 228 raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) şi d) C. proc. pen.
Din actele premergătoare efectuate în cauză de organele de urmărire penală a rezultat că certificatul de moştenitor în litigiu a fost întocmit cu respectarea prevederilor legale şi că făptuitorii nu au săvârşit nicio infracţiune în legătură cu dezbaterea succesiunii şi întocmirea actelor care au decurs din aceasta.
Plângerea formulată de petiţionari, potrivit dispoziţiilor art. 278 C. proc. pen., împotriva măsurii dispuse de procuror, a fost respinsă, ca neîntemeiată, de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara prin rezoluţia nr. 267/II/2/2006 din 10 aprilie 2006.
Totodată, prin aceeaşi rezoluţie, s-a dispus completarea rezoluţiei nr. 221/P/2003, în sensul neînceperii urmăririi penale faţă de T.C. în temeiul art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., întrucât pentru infracţiunea prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) a intervenit prescripţia răspunderii penale.
În conformitate cu dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., persoanele vătămate B.F., B.G. şi B.I. s-au adresat cu plângere împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale la instanţa de judecată căreia i-ar fi revenit competenţa judecării cauzei în fond.
Curtea de Apel Timişoara a apreciat că parchetul a soluţionat în mod corect cauza penală cu care a fost investit, neexistând elemente care să determine instanţa să admită plângerea şi să trimită cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale, aşa cum s-a solicitat.
Împotriva acestei sentinţe penale au declarat recurs, în termen legal, petiţionarii B.F., B.G. şi B.I., solicitând admiterea acestuia, potrivit motivelor prevăzute de art. 3859 pct. 9 şi 18 C. proc. pen. şi extinderea efectelor recursului şi cu privire la B.B.M. şi B.(J.G.), dar cu privire la alte fapte decât cele ce au făcut obiectul plângerii iniţiale.
Recursul este nefondat.
Instanţa de fond, judecând plângerea, a verificat rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale, pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, constatând în mod just că aceasta este legală şi temeinică.
Întocmirea certificatului de moştenitor nr. 27 din 23 mai 2000 de către notarul T.C. s-a făcut în condiţiile stabilite de lege, iar emiterea de către acesta a două certificate de moştenitor (nr. 163/1999 şi 27/2000) către aceeaşi persoană a fost justificată de existenţa a două imobile distincte care au intrat în masa succesorală.
În dosarul succesoral a existat actul cu privire la valoarea imobilului înstrăinat, iar încheierea şi autentificarea contractului de vânzare-cumpărare nr. 374 din 23 mai 2000 s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor legale în materie.
În cauză nu au existat dovezi ale săvârşirii vreunei infracţiuni de corupţie.
Plângerea formulată de petiţionari împotriva soluţiei de neurmărire penală a fost respinsă de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara prin rezoluţia nr. 267/II/2/2006 din 10 aprilie 2006.
Faptul că prin această rezoluţie s-a dispus completarea temeiului juridic al neînceperii urmăririi penale faţă de T.C. pentru infracţiunea prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi cu dispoziţiile art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., a fost interpretat de recurenţi ca o admitere implicită a plângerii lor şi, în consecinţă, un motiv de nelegalitate a hotărârii judecătoreşti prin care instanţa de fond le-a respins plângerea.
Curtea constată că prin rezoluţia nr. 267/II/2/2006 din 10 aprilie 2006, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara a respins în mod neechivoc plângerea petiţionarilor.
Completarea temeiului juridic al soluţiei dispuse cu trimitere la instituţia prescripţiei răspunderii penale nu a afectat sensul dispozitivului (de respingere a plângerii), întrucât nici situaţia de fapt stabilită nu a fost modificată.
Pe de altă parte, Curtea constată că între expozitivul sentinţei penale nr. 71/ PI din 21 iunie 2006 al Curţii de Apel Timişoara şi dispozitivul acesteia nu există contraziceri.
Faptul că recurenţii consideră că această contrazicere există între dispozitivul rezoluţiei de respingere a plângerii nr. 267/II/2/2006 şi expozitivul sentinţei penale nu se încadrează în motivul de recurs prevăzut de art. 3859 pct. 9 C. proc. pen., constituind doar o interpretare eronată şi extensivă a acestor dispoziţii.
De asemenea, Curtea constată că nici solicitarea de extindere a efectelor recursului cu privire la alte persoane şi alte fapte penale pentru care nu s-a dispus însă de către procuror o soluţie de neurmărire penală nu este justificată, situându-se în afara dispoziţiilor legale.
În consecinţă, recursul fiind nefondat, Curtea urmează să-l respingă ca atare.
Fiecare recurent petiţionar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarii B.F., B.G. şi B.I. împotriva sentinţei penale nr. 71/ PI din 21 iunie 2006 a Curţii de Apel Timişoara.
Obligă pe fiecare recurent petiţionar la plata sumei de câte 40 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5523/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 5591/2006. Penal. Traficul de droguri (Legea... → |
|---|
