ICCJ. Decizia nr. 5690/2006. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5690/2006
Dosar nr. 13453/1/2006
Şedinţa publică din 2 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 14 septembrie 2006, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 3199/2/2006, din 13 septembrie 2006 s-a dispus, printre altele, în baza art. 3002, combinat cu art. 160 C. proc. pen., menţinerea stării de arest a inculpatului P.F.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că, verificând legalitatea şi temeinicia arestării preventive a inculpatului, s-a constatat că temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri subzistă, impunându-se în continuare privarea de libertate a acestuia.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, inculpatul P.F. a declarat recurs, solicitând judecarea sa în stare de libertate, întrucât a avut o atitudine sinceră, are doi copii în întreţinere şi nu mai prezintă pericol pentru ordinea publică.
Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu cauza potrivit art. 3859, alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul declarat de inculpat este nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Potrivit art. 160b C. proc. pen., instanţa de judecată, în exercitarea atribuţiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea şi temeinicia arestării preventive.
Totodată, conform alin. (3) al aceluiaşi articol, „când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate dispune, prin încheiere motivată, menţinerea arestării preventive."
În cauză, aşa cum rezultă din încheierea atacată, instanţa de apel a procedat la efectuarea verificărilor dispuse de legea procesul penală şi a constatat că temeiurile de fapt şi de drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, impunând în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Înalta Curte apreciază că în raport de modul de concepere a activităţii infracţionale, de împrejurările comiterii faptelor şi de importanţa relaţiilor sociale încălcate de inculpat prin săvârşirea infracţiunii, lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol social pentru ordinea publică prin crearea unui sentiment de insecuritate şi neîncredere în buna desfăşurare a actului de justiţie.
Pe de altă parte, asemenea fapte neurmate de o ripostă fermă a societăţii ar întreţine climatul infracţional şi ar creea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii.
Împrejurarea că a fost pronunţată o hotărâre de condamnare în cauză nu atenuează prezumţia de nevinovăţie, limitarea libertăţii persoanei încadrându-se în dispoziţiile legii precum şi în prevederile art. 5 din C.E.A.D.O.L.F.
Toate aceste aspecte justifică dispoziţia instanţei de apel, în sensul menţinerii arestării preventive, astfel că Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515, alin. (1), pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.F.
În baza art. 192, alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.F. împotriva încheierii din 13 septembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. 3199/2/2006.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5637/2006. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 5696/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
