ICCJ. Decizia nr. 5636/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5636/2006
Dosar nr. 18192/3/2006
Şedinţa publică din 29 septembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 731 din 20 iunie 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, s-a dispus respingerea, ca nefondată, a cererii de revizuire formulată de condamnatul I.C. împotriva sentinţei penale nr. 1058 din 27 august 2004 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 3323/2004.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut în esenţă următoarele:
Revizuientul condamnat I.C. a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 1058 din 27 august 2004 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 3323/2004, sentinţă prin care s-a dispus condamnarea sa la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 37 C. pen.
Analizând cererea de revizuire formulată, instanţa de fond a reţinut că motivele invocate de revizuient, respectiv, faptul că este nemulţumit de modul de soluţionare a cauzei care a format obiectul dosarului nr. 3323/2004, nu se încadrează în motivele expres şi limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a formulat apel revizuientul condamnat, criticând sentinţa penală pentru nelegalitate şi netemeinicie sub aspectul greşitei respingeri a cererii de revizuire formulată de acesta.
Astfel, dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penal, sub numărul 18192/3/2006, instanţă care, analizând legalitatea şi temeinicia sentinţei apelate a apreciat că apelul condamnatului revizuient nu este fondat, fiind respins ca atare.
Instanţa de apel, a reţinut că revizuientul condamnat a solicitat prin cererea de revizuire audierea unor martori noi, împrejurare care nu se circumscrie prevederilor art. 394 C. proc. pen.
Prin urmare, constatând că motivele invocate de revizuientul condamnat nu se încadrează în situaţiile limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen., curtea de apel a reţinut că, în mod corect, instanţa de fond a respins cererea de revizuire, situaţie în care apelul declarat de revizuient apare ca nefondat, fiind respins ca atare.
Împotriva deciziei pronunţate de instanţa de apel, revizuientul condamnat a declarat recurs, în termen legal, criticând hotărârea pronunţată în cauză pentru netemeinicie şi nelegalitate pentru greşita respinge a cererii de revizuire formulate.
Examinând hotărârea atacată sub aspectul motivelor de recurs formulate, cât şi sub aspectul motivelor care se iau în examinare din oficiu, în conformitate cu art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca tare pentru considerentele care urmează:
Revizuientul condamnat, prin cererea de revizuire formulată a urmărit de fapt prelungirea probatoriului, neindicând nici un motiv care se încadrează în prevederile art. 394 C. proc. pen. Astfel, acesta a menţionat că solicită audierea unor martori noi, care nu au fost audiaţi în cauză, probă necesară pentru a-şi dovedi nevinovăţia, împrejurare care nu face posibilă incidenţa prevederilor art. 394 lit. a) C. proc. pen., aşa cum corect au reţinut instanţele de judecată.
Prin urmare, reţinând că hotărârile pronunţate în cauză sunt legale şi temeinice, cererea de revizuire formulată de revizuientul condamnat neîncadrându-se în nici una din situaţiile limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul I.C. în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Totodată, Înalta Curte, în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga pe recurentul revizuient I.C. la plata cheltuielilor judiciare conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul I.C. împotriva deciziei penale nr. 556 din 26 iulie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul revizuient să plătească statului suma de 140 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5630/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5637/2006. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
