ICCJ. Decizia nr. 5630/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5630/2006
Dosar nr. 8084/54/2006
Şedinţa publică din 29 septembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 216/PA/2006 din 11 mai 2005, Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului Z.M. , pentru comiterea infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi pentru săvârşirea infracţiunii de favorizarea infractorului, prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen., în final, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., reţinând următoarea situaţie de fapt:
Inculpatul Z.M. a avut calitatea de agent şef adjunct în cadrul Poliţiei Municipiului Slatina – B.I.C., îndeplinind între alte atribuţii de serviciu şi pe aceea de a pune în executare mandatele emise de instanţele de judecată, în cazul pedepselor privative de libertate.
La data de 28 decembrie 2005, conducerea Poliţiei Municipiului Slatina a repartizat inculpatului Z.M., mandatul de executare a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată de Judecătoria Slatina condamnatului V.B., pentru comiterea infracţiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 74 şi 76 C. pen.
Inculpatul Z.M. îl cunoştea pe condamnatul V.B., întrucât, au fost consăteni şi colegi de şcoală, iar la data de 4 ianuarie 2006, primul a mers la domiciliul celui din urmă, în vederea punerii în executare a mandatului emis de instanţă.
În timpul discuţiilor, inculpatul Z.M. a pretins lui V.B. suma de 30.000.000 lei, pentru a amâna executarea mandatului, primind a doua zi, suma de 20.000.000 lei.
Cu ocazia primirii acestei sume, inculpatul i-a spus condamnatului că va trebui să-i mai dea şi alte sume de bani, pentru amânarea executării pedepsei, astfel că în perioada 6 ianuarie 2006 – 27 ianuarie 2006, inculpatul a mai primit de la denunţător, în mai multe rânduri, suma de 24.500.000 lei.
Soluţionând cauza în fond, Tribunalul Olt, prin sentinţa penală nr. 82 din 21 aprilie 2006, a dispus condamnarea inculpatului Z.M., în baza art. 254 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 74, 76 C. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen. şi în temeiul art. 264 alin. (1), cu aplicarea art. 74, 76 C. pen., la pedeapsa de 2 luni închisoare, urmând ca, în conformitate cu prevederile art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., să execute pedeapsa rezultantă, de 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.
Prin Decizia penală nr. 193 din 8 iunie 2006 a Curţii de Apel Craiova s-a respins, ca nefondat, apelul parchetului prin care se solicitase înlăturarea prevederilor art. 74 şi 76 C. pen. şi majorarea pedepselor, pentru fiecare dintre infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului.
Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, considerând că hotărârile pronunţate în cauză, sunt netemeinice, întrucât în mod greşit, au fost reţinute în favoarea inculpatului circumstanţe atenuante judiciare, cu consecinţa reducerii pedepselor aplicate sub limita minimului special, prevăzut de lege, pentru fiecare infracţiune săvârşită.
Infracţiunea de luare de mită prezintă grad de pericol social generic deosebit de ridicat exprimat prin limitele legale, ale pedepsei prevăzută de lege, respectiv, închisoarea, de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi.
Gradul de pericol social concret al fiecărei infracţiuni de luare de mită trebuie apreciat de instanţa de judecată prin luarea în considerare a naturii şi importanţei atribuţiilor de serviciu pe care le încalcă subiectul activ cât şi prin raportarea la mărimea folosului obţinut prin săvârşirea faptei.
În calitate de agent şef adjunct în cadrul Poliţiei Municipiului Slatina – B.I.C., inculpatul Z.M. şi-a încălcat atribuţiile de serviciu deosebit de importante prin aceea că nu a pus în executare un mandat de executare a unei pedepse de 3 ani închisoare, ştirbind prestigiul instituţiei din care face parte, cât şi pe cel al justiţiei, în general.
Pentru încălcarea acestor atribuţii de serviciu, inculpatul Z.M. a pretins şi primit pe parcursul a 23 de zile, suma totală de 44.500.000 lei şi ar fi continuat să solicite şi alte sume de bani, dacă cel condamnat nu ar fi decis să denunţe autorităţilor judiciare aceste fapte.
Instanţele de judecată au reţinut în favoarea inculpatului circumstanţe atenuante judiciare prevăzute de art. 74 şi 76 C. pen., motivând că a recunoscut şi regretat săvârşirea faptelor şi că nu are antecedente penale ori sancţiuni disciplinare.
În ceea ce priveşte atitudinea inculpatului, constând în recunoaşterea faptelor comise, se cuvine a se arăta că aceasta este nesemnificativă, la dosar fiind probe concludente din care rezultă că a comis infracţiunile ce i se impută.
Pe de altă parte, trebuie avut în vedere faptul că din suma totală primită, respectiv din 44.500.000 lei, inculpatul nu a restituit nimic denunţătorului, ceea ce denotă că recunoaşterile sale sunt formale şi nu însoţite de voinţa de restabilire a situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunilor.
În fine, lipsa antecedentelor penale şi a abaterilor disciplinare nu trebuie privită ca un merit incontestabil al acestuia, ci condiţii obligatorii pentru exercitarea unor atribuţii de serviciu care implică exerciţiul autorităţii de stat, cum presupune şi funcţia de lucrător de poliţie.
Parchetul a solicitat ca, în conformitate cu prevederile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., să se admită recursul, să fie casate hotărârile anterioare, înlăturându-se prevederile art. 74 şi 76 C. pen. şi că se majoreze pedepsele, pentru infracţiunile comise de inculpat.
Recursul parchetului este fondat.
Într-adevăr, analizând critica formulată de parchet, în cauză, în raport de fapta comisă de inculpat, dovedită cu probele dosarului, se constată că în mod cu totul nejustificat, s-au constatat în favoarea inculpatului circumstanţe atenuante, pronunţându-se astfel, pedepse în discordanţă, cu criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi, în primul rând, cu gradul de pericol social al faptelor şi făptuitorului.
În această situaţie, Curtea va trebui să admită recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, precum şi sentinţa primei instanţe, numai cu privire la individualizarea pedepselor, înlăturând aplicarea circumstanţelor atenuante.
Rejudecând, în fond cauza, se va descontopi pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, în pedepsele componente, care vor fi puse în individualitatea lor.
Curtea, înlăturând circumstanţele atenuante, va trebui să stabilească noi pedepse pentru fiecare infracţiune, în parte, în conformitate cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Apoi, în baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., va dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea.
Se va deduce din pedeapsa aplicată, timpul reţinerii şi arestării preventive.
În rest, se vor menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Văzând şi reglementarea plăţii avocatului pentru apărarea făcută din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva sentinţei penale nr. 193 din 8 iunie 2006 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală, privind pe inculpatul Z.M.
Casează sentinţa penală atacată cu privire la individualizarea pedepselor şi înlătură aplicarea dispoziţiilor art. 74 şi 76 C. pen.
Rejudecând, în fond, descontopeşte pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare în pedepsele componente de 2 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cu aplicarea art. 74 şi 76 C. pen. şi 2 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 şi 76 C. pen.
În baza art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), stabileşteinculpatului pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 264 C. pen., alin. (1) C. pen., stabileşte inculpatului pedeapsa de un an închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul urmează a executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 6 luni închisoare.
Face aplicarea art. 64 lit. a), b) şi c) şi art. 71 C. pen.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 2 februarie 2006 la 29 septembrie 2009.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5591/2006. Penal. Traficul de droguri (Legea... | ICCJ. Decizia nr. 5636/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
