ICCJ. Decizia nr. 5768/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5768/2006
Dosar nr. 1203/40/2006
Şedinţa publică din 6 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 187 din 30 mai 2006, Tribunalul Botoşani l-a condamnat pe inculpatul C.V., la:
- 12 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (2) lit. b1) şi alin. (3) C. pen.;
- 4 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 203 C. pen., cu aplicarea art. 41 şi 42 C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen., pedeapsa principală fiind sporită la 13 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen. şi s-a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, la începutul lunii iulie 2005 inculpatul, rămas în locuinţă numai cu fiica sa C.S. în vârstă de 13 ani, a îmbrăţişat-o, a încercat să o sărute pe gură şi a dezbrăcat-o.
Partea vătămată a încercat să se opună, să ceară ajutor fiind împiedicată de inculpat care i-a pus mâna la gură.
Ameninţată de violenţa tatălui, minora, parte vătămată, a fost constrânsă la raport sexual normal după care inculpatul a ameninţat-o cu bătaia dacă va relata despre această faptă.
După două săptămâni, inculpatul în aceleaşi condiţii a mai obligat-o pe minoră la raport sexual cu el.
Partea vătămată i-a relatat cele petrecute fratelui ei.
În luna noiembrie 2005 inculpatul procedând de aceeaşi manieră şi-a constrâns fiica la un nou raport sexual la care au fost martori fratele minorei şi un alt minor, B.A.M., prieten cu primul.
Examinată din punct de vedere medico-legal la 2 februarie 2006 partea vătămată a prezentat o deflorare mai veche de 10-12 zile, posibil 6-7 luni în urmă.
Prin Decizia penală nr. 27/2006, Curtea de Apel Suceava a respins, ca nefondat, apelul inculpatului C.V. prin care acesta susţine că nu a comis faptele pentru care a fost condamnat de prima instanţă.
Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul care susţine că printr-o eroare gravă s-a reţinut că el este autorul faptelor pentru care a fost trimis în judecată şi condamnat, motiv de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 19 C. proc. pen. În subsidiar a solicitat reducerea pedepsei, motiv de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.
Recursul inculpatului nu este fondat.
Instanţele au făcut o corectă apreciere a probelor, încadrarea juridică dată faptelor fiind legală şi temeinică iar pedeapsa este just individualizată.
Apărarea inculpatului în sensul că nu este autorul faptelor este infirmată de probele administrate, respectiv declaraţiile părţii vătămate, raportul de constatare medico-legală care a constatat deflorarea minorei în perioada în care se reţine că inculpatul a constrâns-o la raporturi sexuale, evaluarea psihologică care a concluzionat că minora prezintă semne care atestă abuzul fizic, sexual şi emoţional manifestate emoţional.
În sensul că inculpatul a constrâns-o în mod repetat să întreţină raporturi sexuale cu acesta sunt şi declaraţiile martorilor C.I.G., R.A., B.A.M. şi P.C.
Aşa fiind, în mod corect instanţele au reţinut vinovăţia inculpatului în comiterea faptelor, apărarea lui fiind netemeinică.
Nici motivul cu privire la individualizarea pedepsei nu este fondat.
În mod corect instanţele au stabilit ca inculpatul să execute pedeapsa de 12 ani închisoare sporită la 13 ani.
Astfel pedeapsa de 12 ani închisoare aplicată inculpatului pentru infracţiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (2) lit. b1) şi alin. (3) C. pen., pentru care legea prevede închisoare de la 10 la 25 de ani este apropiată de limita minimă prevăzută de lege.
Or inculpatul a comis fapta în concurs cu infracţiunea continuată de incest prevăzută de art. 203 C. pen. Aşa fiind, legea prevede posibilitatea aplicării unei pedepse sporită peste maximul special al pedepsei mai grele. În cauză s-a procedat în sens contrar prin stabilirea unei pedepse rezultante apropiată de limita minimă prevăzută pentru infracţiunea de viol. Nu există cauze de atenuare a răspunderii inculpatului, care a comis fapte de pericol social deosebit, abuzând o minoră de 13 ani care este şi propria fiică.
Prin urmare nu au fost încălcate prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), referitoare la criteriile de individualizare a pedepsei în sensul că în cauză inculpatului nu i s-a aplicat o pedeapsă prea severă în raport de aceste criterii.
Nu există nici un alt motiv de casare care examinat din oficiu ar putea crea recurentului o situaţie mai favorabilă.
Aşa fiind, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul şi-l va obliga pe recurent la cheltuieli judiciare către stat. Se va computa prevenţia din durata pedepsei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.V. împotriva deciziei penale nr. 27 din 9 august 2006 a Curţii de Apel Suceava.
Deduce din pedeapsa aplicată, timpul arestării preventive de la 3 februarie 2006, la 6 octombrie 2006.
Obligă recurentul la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5696/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 5850/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
