ICCJ. Decizia nr. 568/2006. Penal
| Comentarii |
|
INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE, secţia penală, Decizia nr. 568 din 27 ianuarie 2006
Prin rezoluţia din 23 februarie 2005 a procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Mureş, s-a dispus neînceperea urmăririi penale privind pe judecătorii: I.V., M.L., S.D., B.M., S.B., H.E., A.E., C.G., U.R.
În motivarea soluţiei se arată că petiţionara M.L.D. a depus mai multe plângeri împotriva judecătorilor şi procurorilor arătaţi mai sus pentru săvârşirea de infracţiuni după cum urmează:
1. Judecătoarea M.M.L. , ar fi săvârşit infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), constând în aceea că în exerciţiul atribuţiunilor sale de serviciu, în mod defectuos ar fi emis pe numele său un mandat de arestare preventivă lovit de nulitate absolută, în dosarul nr. 4128/2004 al Judecătoriei Tg. Mureş.
2. Judecătoarea D.S. ar fi săvârşit infracţiunea de arestare nelegală prevăzută de art. 266 alin. (1) C. pen.
3. Judecătorii V.I., B.M., S.B., H.E., A.E. ar fi săvârşit infracţiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), sustragerea de înscrisuri prevăzută de art. 242 alin. (1) şi (3) C. pen. şi fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
4. Procurorii C.G. şi U.R. ar fi săvârşit infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Împotriva acestei rezoluţii petenta a formulat plângere, însă prin rezoluţia din 22 martie 2005 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Tg. Mureş, s-a respins această plângere cu motivarea că infracţiunile pentru care solicită să fie traşi la răspundere penală mai mulţi magistraţi nu întrunesc elementele constitutive ale vreunei infracţiuni, având în vedere că acestea presupun săvârşirea lor cu intenţie, ori acest lucru nu s-a putut dovedi.
Împotriva acestei rezoluţii petiţionara a formulat plângere la instanţa de judecată la termenul prevăzut de art. 2781 alin. (1) C. proc. pen.
Analizând actele dosarului, inclusiv dosarele penale nr. 4128/2004, 8601/2004 şi 8753/2004 ale Judecătoriei Tg. Mureş care au fost acvirate, dosare care referă la cele susţinute de petentă în plângere, Curtea de Apel Tg. Mureş a apreciat plângerea petiţonarei, ca nefondată, şi prin sentinţa penală nr. 22 din 12 septembrie 2005 a respins-o ca atare, menţinând soluţia din rezoluţia atacată.
A respins, totodată, ca inadmisibilă plângerea formulată de aceeaşi petentă împotriva intimaţilor C.V. şi D.S. obligând-o pe petiţionară la cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petiţionara.
Recursul declarat de petiţionară este nefondat.
În mod corect s-a reţinut de Curtea de Apel Tg. Mureş că faţă de atitudinea petentei care a adus următoarele acuzaţii la adresa judecătoarei M.L., afirmând „Nu sunteţi judecător, apăraţi hoţii şi mafioţii, nu aţi ţinut cont de actele dosarului, nu m-aţi luat prezentă la ultimul termen de judecată", după care trântind uşa a părăsit sala de judecată, a întocmit proces-verbal de constatare a infracţiunii de audienţă pentru comiterea infracţiunii de ultraj, faptă prevăzută de art. 239 alin. (1) şi (4) C. pen., iar în baza art. 299 C. proc. pen., cu aplicarea art. 465 şi urm. C. proc. pen., prin încheierea penală nr. 1619 din 12 octombrie 2004, s-a dispus arestarea preventivă a petiţionarei, emiţându-se mandatul de arestare nr. 3 din 12 octombrie 2004.
Avându-se în vedere că petenta a părăsit sediul instanţei după săvârşirea infracţiunii de ultraj, măsura arestării preventive s-a făcut în lipsă, conform art. 151 C. proc. pen., iar după prinderea acesteia a fost prezentată judecătorului pentru a fi audiată şi i s-a înmânat un exemplar al mandatului de arestare preventivă.
Împotriva încheierii prin care s-a dispus arestarea preventivă, petiţionara a declarat recurs, care a fost admis de Tribunalul Mureş, a casat hotărârea atacată şi a trimis cauza spre rejudecare la Judecătoria Tg. Mureş, anulând totodată mandatul de arestare preventivă nr. 3 din 12 octombrie 2004, cu motivarea că măsura arestării s-a dispus fără prezenţa unui avocat şi a procurorului.
În rejudecare, în prezenţa inculpatei, avocatului şi a procurorului, petiţionara a fost din nou arestată preventiv pentru o perioadă de 3 zile, această hotărâre fiind menţinută de către instanţa de recurs, petiţionara fiind pusă în libertate la expirarea mandatului de arestare preventivă.
După ce procesul verbal de constatare a infracţiunii de audienţă a fost trimis la parchet, Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg. Mureş a solicitat instanţei de judecată luarea măsurii arestării preventive faţă de petentă, însă această propunere a fost respinsă de către Judecătoria Tg. Mureş, hotărâre menţinută în recurs de către Tribunalul Mureş.
Între timp, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. Mureş, petenta M.L.D. a fost trimisă în judecată pentru comiterea infracţiunii de ultraj în formă continuată, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 239 alin. (1) şi (4) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cauză care în prezent se află pe rolul instanţelor judecătoreşti.
Astfel, în mod corect instanţa de fond a apreciat că nu se poate reţine în sarcina judecătoarei M.L. şi a judecătoarei D.S. săvârşirea infracţiunii de arestare nelegală, chiar dacă hotărârea pronunţată de judecătoarea M.L. a fost casată, însă pentru motive procedurale, în cauză nefiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni, cele două judecătoare nu au săvârşit nici o faptă penală, ci doar şi-au îndeplinit atribuţiile de serviciu.
Cu privire la ceilalţi judecători şi procurori, respectiv S.B., H.E., A.E., C.G. şi U.R. pentru care petiţionara solicită să fie cercetaţi pentru comiterea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), instanţa de fond, în mod corect a apreciat că aceştia şi-au îndeplinit doar obligaţiile de serviciu, respectiv fie au judecat recursul declarat de petiţionară în calitatea lor de judecători, fie au susţinut interesele Ministerului Public, în calitatea lor de procurori, astfel că nici în sarcina acestora nu poate fi reţinută nici o infracţiune.
Cu privire la judecătorii V.I. şi B.M. pentru care petiţionara a solicitat să fie cercetaţi pentru comiterea infracţiunii de sustragere de înscrisuri prevăzută de art. 242 alin. (1) şi (3) C. pen., de asemenea, corect s-a apreciat că în cauză nu s-a dovedit în nici un fel că aceşti magistraţi au sustras vreun înscris şi nici că ar fi falsificat vreun înscris oficial aşa cum susţine petiţionara.
Cu privire la plângerea formulată de petiţionară împotriva procurorilor C.V. şi D.S., de asemenea, corect s-a apreciat că petiţionara nu a formulat plângere împotriva acestor doi procurori la parchet şi nu a parcurs procedura prevăzută de art. 2781 C. proc. pen., motiv pentru care instanţa Curţii de Apel Tg. Mureş a respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petiţionară împotriva acestor intimaţi.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara M.L.D. împotriva sentinţei penale nr. 22 din 12 septembrie 2005 a Curţii de Apel Tg. Mureş.
În temeiul art. 192 C. proc. pen., a obligat recurenta petiţionară la cheltuieli judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 564/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 571/2006. Penal → |
|---|
