ICCJ. Decizia nr. 5979/2006. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5979/2006
Dosar nr. 736/54/2006
Şedinţa publică din 18 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 91 din 8 iunie 2006, Curtea de Apel Craiova, secţia penală, a respins plângerea formulată de petenta F.C.R.J. Bucureşti împotriva rezoluţiei nr. 8900/172 din 6 mai 2005, dată de Primul Adjunct al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta curte de Casaţie şi Justiţie, prin care a fost respinsă plângerea formulată de către petentă împotriva rezoluţiei nr. 587 din 11 februarie 2005 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, privind intimaţii P.F., G.I. şi M.P., cercetaţi sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 178 alin. (2) C. pen., 357 C. pen., 358 C. pen., 246 C. pen., 249 C. pen. şi 314 C. pen., cu referire la cauzele decesului numitei I.I.
În motivarea acestei hotărâri se reţin următoarele:
La 11 august 2005, F.C.R.J. Bucureşti a formulat plângere împotriva rezoluţiei nr. 157/C2/2005 dată de Primul Adjunct al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin care a fost infirmată rezoluţia nr. 8900/174/ N din 6 mai 2005, dată de şeful Secţiei urmărire penală din cadrul acestei instituţii şi prin care a fost respinsă plângerea formulată de petentă împotriva rezoluţiei nr. 587/2004 de neîncepere a urmăririi penale împotriva intimaţilor P.F., G.I. şi M.P., sub aspectul infracţiunilor arătate mai sus, cu referire la cauzele decesului numitei I.I.
Plângerea a fost adresată Judecătoriei Calafat, care prin sentinţa penală nr. 641 din 01 noiembrie 2005 pronunţată în dosar nr. 1610/2005 a declinat competenţa materială la Curtea de Apel Craiova.
Parchetul General a precizat că rezoluţia nr. 8900/174/N/2005 ar fi nelegală, deoarece petenta nu face parte dintre persoanele prevăzute de art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., întrucât nu a dovedit că i-au fost încălcate interese legitime sau i s-a adus o vătămare.
În plângerea formulată, petenta arată că Parchetul General nu mai putea dispune infirmarea rezoluţiei prin care i-a fost respinsă plângerea petentei, deoarece fusese epuizată calea procedurală prevăzută de art. 278 C. proc. pen., cauza aflându-se în faţa instanţei şi că ar fi fost interpretate în mod eronat dispoziţiile prevăzute de art. 209 alin. (6) C. proc. pen.
Analizând actele dosarului, Curtea de Apel Craiova a respins plângerea formulată de petentă ca inadmisibilă pentru următoarele:
Prin rezoluţia nr. 587/2004 din 11 februarie 2005 Parchetul General de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva intimaţilor P.F., G.I. şi M.P., medici în cadrul Spitalului de Psihiatrie Poiana Mare, sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 178 alin. (2) C. pen., 246 C. pen., 249 C. pen., 314 C. pen., 357 C. pen. şi 358 C. pen., cu referire la cauzele decesului numitei I.I., cu motivarea că nu sunt realizate elementele constitutive ale infracţiunilor reclamate, nici în ceea ce priveşte latura obiectivă şi nici cea subiectivă, în condiţiile în care nu poate fi identificată acţiunea culpabilă a medicului, iar cauzele favorizante nu pot prin ele însele, în afara unor cauze directe, să producă decesul persoanei.
Această rezoluţie a fost atacată cu plângere de către petentă şi a fost respinsă ca fiind neîntemeiată prin rezoluţia nr. 8900/174/N din 6 mai 2005 dată de Procurorul şef Secţie Urmărire Penală din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Primul Adjunct al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin rezoluţia nr. 157/C.2/2005 a infirmat rezoluţia cu motivarea că este nelegală, deoarece petenta nu face parte dintre persoanele prevăzute de art. 2791 C. proc. pen., îndreptăţite să formuleze plângere.
Împotriva acestei rezoluţii a formulat plângere petenta şi a solicitat să se constate nulitatea, fiind dată cu încălcarea dispoziţiilor prevăzute de art. 278 C. proc. pen.
Nu poate fi reţinută susţinerea parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în sensul că petenta nu face parte dintre persoanele a căror interese legitime sunt vătămate, întrucât în speţă s-a făcut dovada că prin statut are ca scop apărarea drepturilor fundamentale şi interesului persoanelor.
De asemenea, nici susţinerile petentei nu pot fi reţinute în sensul că parchetul nu mai putea să infirme o rezoluţie, în condiţiile în care o atacase deja la instanţă, întrucât dispoziţiile art. 209 şi 220 C. proc. pen., nu prevăd un termen în care se poate face infirmarea actelor sau măsurilor procesuale de către procuror.
Potrivit dispoziţiilor prevăzute de art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., este prevăzută posibilitatea persoanei vătămate, precum şi a oricăror alte persoane, a căror interese legitime sunt vătămate, de a formula plângere, numai împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei, ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală, sau de încetare a urmăririi penale dată de procuror.
În speţă, plângerea formulată de către petentă este făcută împotriva unei rezoluţii de infirmare, astfel că în raport de dispoziţia legală arătată mai sus, plângerea apare ca fiind inadmisibilă.
Pe de altă parte, apare nejustificată poziţia sa, în condiţiile în care în prezent a fost infirmată şi rezoluţia nr. 587/P/2004 din 11 februarie 2005, prin care se dispusese neînceperea urmăririi penale, realizându-se astfel scopul său iniţial de a se continua cercetările împotriva intimaţilor, sub aspectul infracţiunilor reclamate şi deci, ar fi rămasă fără obiect.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs petenta Centrul de Resurse Juridice Bucureşti solicitând, prin motivele scrise depuse la dosar, admiterea recursului, desfiinţarea rezoluţiei atacate şi să se dispună considerarea petentei ca parte ale cărei interese sunt vătămate în cercetarea penală redeschisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, Înalta Curte constată următoarele:
Sentinţa atacată cu recurs este legală şi temeinică întrucât, aşa cum corect s-a reţinut de instanţă, plângerea formulată de petentă este îndreptată împotriva unei rezoluţii de infirmare, nefiind admisibilă în raport de prevederile art. 2781 alin. (1) C. proc. pen.
În motivarea hotărârii, Curtea de Apel Craiova a precizat că nu poate fi reţinută susţinerea parchetului în sensul că petenta nu face parte dintre persoanele ale căror interese legitime sunt vătămate întrucât, în speţă, s-a făcut dovada prin statut că are ca scop apărarea drepturilor fundamentale şi a interesului persoanelor.
Prin urmare, solicitarea petentei în acest sens apare ca neîntemeiată, din moment ce i s-a recunoscut, deja, calitatea de parte ale cărei interese sunt vătămate, cu atât mai mult cu cât în cauză, a fost infirmată rezoluţia prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, continuându-se astfel cercetarea intimaţilor sub aspectul infracţiunilor reclamate.
Faţă de aceste considerente, urmează a se respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentă împotriva sentinţei penale nr. 91 din 8 iunie 2006 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală, cu obligarea petentei la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara C.R.J. Bucureşti împotriva sentinţei penale nr. 91 din 8 iunie 2006 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală.
Obligă recurenta petiţionară la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 120 lei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5850/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 5980/2006. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
