ICCJ. Decizia nr. 6059/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6059/2006
Dosar nr. 20551/3/2004
Şedinţa publică din 20 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 118 din 31 ianuarie 2006, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor săvârşite de inculpatul M.C.R., din infracţiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000 şi art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen.
În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 şi art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen., a condamnat inculpatul la pedeapsa de 5 ani închisoare.
În baza art. 7 din Legea nr. 543/200 şi art. 83 C. pen., a revocat beneficiul graţierii şi suspendării condiţionate cu privire la pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1991 din 30 august 2002 a Judecătoriei sectorului 4 Bucureşti, definitivă prin neapelare şi a dispus executarea restului de 977 zile rămas neexecutat din această pedeapsă alături de pedeapsa aplicată prin sentinţă, dispunându-se ca în final, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 7 ani şi 247 zile închisoare.
În baza art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 16 din Legea nr. 143/2000 a condamnat pe inculpat la 2 ani închisoare.
În baza art. 7 din Legea nr. 143/2000 şi art. 83 C. pen., a revocat beneficiul graţierii şi suspendării condiţionate a pedepsei anterioare de 3 ani închisoare, aplicată de Judecătoria sectorului 4 Bucureşti prin sentinţa penală nr. 1991 din 30 august 2002, definitivă prin neapelare şi a dispus executarea restului de pedeapsă de 977 zile, alături de pedeapsa graţiată prin sentinţă, dispunându-se ca în final, inculpatul să execute pedeapsa de 4 ani şi 247 zile închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 7 ani şi 247 zile închisoare, cu aplicarea art. 71 şi 64 lit. a), b) şi e) C. pen.
În baza art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen., pe timp de 3 ani, după executarea pedepsei principale, conform art. 66 C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din durata pedepsei arestarea preventivă de la 5 august 2004 la zi şi în temeiul art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută arestarea preventivă.
S-a constatat că heroina în amestec cu cofeină 0,14 grame a fost consumată în cadrul analizelor de laborator.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
La data de 5 iunie 2004, numiţii G.R.M. şi A.N.V. din Bucureşti, în calitate de consumatori de droguri au sesizat organele de poliţie din cadrul B.C.C.O.A. sector 5, prin denunţ, formulat în conformitate cu art. 16 din Legea nr. 143/2000 împotriva numitului M.C.R., arătând faptul că în ultima perioadă a cumpărat de mai multe ori droguri de la acesta şi prin intermediul acestuia.
La data de 5 august 2004, organele Poliţiei judiciare din cadrul D.G.P.M.B. – B.C.C.O.A. sector 5, în urma denunţurilor astfel formulate de cei doi consumatori de droguri, care au fost de acord să colaboreze cu organele de urmărire penală în conformitate cu art. 16 din Legea nr. 143/2000 la identificarea, prinderea şi tragerea la răspundere penală a persoanelor care săvârşesc infracţiuni privitoare la traficul de droguri, au procedat la prinderea în flagrant a inculpatului.
Inculpatul, după ce a cumpărat de la numita „C." din zona Pieţei Ferentari un număr de opt doze de heroină pentru suma de 1.500.000 lei a revândut martorilor denunţători care îl însoţeau un număr de 6 doze de heroină, iar două doze din cele cumpărate le-a oprit pentru consum propriu.
Împotriva sentinţei, inculpatul a declarat apel, criticând-o pentru greşita individualizare judiciară a pedepsei, în raport de împrejurarea că a recunoscut şi a regretat săvârşirea faptei.
Prin Decizia penală nr. 254, pronunţată în şedinţa publică din data de 4 aprilie 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins apelul ca nefondat, reţinându-se că instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 71 C. pen.
Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul, invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., greşita individualizare a pedepsei aplicate.
Recursul nu este fondat.
Instanţa de fond a aplicat o pedeapsă care corespunde gravităţii faptei, aplicării art. 16 din Legea nr. 143/2000, precum şi stării de recidivă postcondamnatorie în care s-a aflat inculpatul la comiterea faptelor, respectând criterii de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Instanţa de apel a reţinut în mod corect faptul că simpla recunoaştere a faptei nu atrage aplicarea unor circumstanţe atenuante care să aibă ca efect coborârea sub minimul prevăzut de lege. Inculpatul nu se află la primul contact cu legea penală, faptele prezintă o gravitate deosebită.
În consecinţă, hotărârea pronunţată este legală şi temeinică şi în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins recursul ca nefondat.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat inculpatul la cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.C.R. împotriva deciziei penale nr. 264 din 4 aprilie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6009/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 6105/2006. Penal. Cerere de întrerupere a... → |
|---|
