ICCJ. Decizia nr. 603/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 603/2006
Dosar nr. 30455/1/2005
(nr. vechi 7946/2005)
Şedinţa publică din 31 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1505 din 8 noiembrie 2005, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) şi b) cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., l-a condamnat pe inculpatul P.M. la 6 ani închisoare.
În baza art,36 alin. (1) C. pen., a contopit pedepsele de 5 ani şi 6 luni şi 4 ani şi 2 luni închisoare aplicate prin sentinţa penală nr. 243 din 28 mai 2005 a Tribunalului Bucureşti pentru fapte săvârşite la 22 septembrie 2003 şi 3 octombrie 2003 cu pedeapsa de 6 ani închisoare şi a dispus ca inculpatul să execute 6 ani închisoare.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus durata arestării preventive de la 14 decembrie 2003 la 22 ianuarie 2004 şi a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
În baza art. 116 C. pen., a interzis inculpatului dreptul de a se afla în Bucureşti pe timp de 3 ani după executarea pedepsei închisorii.
Pentru a hotărî astfel, a reţinut pe baza probelor administrate următoarele:
În ziua de 1 septembrie 2005, inculpatul P.M. însoţit de alţi doi făptuitori au acostat pe partea vătămată D.A. care era însoţit de martorul V.A.N. şi i-au cerut telefonul sub pretext că doresc să sune un prieten. Partea vătămată a refuzat însă la insistenţele inculpatului şi unuia din însoţitori a scos telefonul din buzunar moment în care inculpatul, l-a smuls din mână. Imediat după aceasta inculpatul i-a dat însoţitorului său un briceag, gest intenţionat urmând a văzut de partea vătămată pentru intimidare. La insistenţele părţii vătămate de a-i fi restituit mobilul însoţitorul inculpatului l-a ameninţat cu bătaia după care toţi trei au mers în Piaţa Obor, unde inculpatul a vândut telefonul cu 2.000.000 lei martorilor D.T. şi M.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul care a criticat-o pentru nelegalitate solicitând desfiinţarea şi în rejudecare să se dispună schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tâlhărie în aceea de abuz de încredere deoarece nu a folosit violenţe în momentul deposedării şi telefonul i l-a dat partea vătămată de bună voie.
Prin Decizia penală nr. 954/ A din 6 decembrie 2005, pronunţată de secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie de la Curtea de Apel Bucureşti apelul a fost respins ca nefondat.
Nemulţumit şi de această hotărâre, în termenul legal prin cererea trimisă din penitenciar, inculpatul a atacat-o cu recurs pe care nu l-a motivat. În faţa Curţii a reiterat motivele din apel.
Recursul este nefondat.
Din cuprinsul actelor şi lucrărilor aflate la dosarul cauzei rezultă că hotărârile pronunţate de cele două instanţe sunt legale şi temeinice, faptei i s-a dat încadrarea juridică legală iar pedeapsa a fost just individualizată.
Potrivit art. 213 C. pen., însuşirea unui bun mobil al altuia deţinut cu orice titlu sau dispersarea de acest bun pe nedrept ori refuzul de a-l restitui se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 4 ani sau cu amendă.
Din textul de mai sus rezultă că bunul trebuie să fie deţinut de cel ce refuză să-l restituiască cu orice titlu.
Luarea bunului de la partea vătămată printr-o comportare categorică continuată apoi cu arătarea cuţitului şi ameninţarea din partea unuia din însoţitori cu bătaia atunci când partea vătămată a insistat ca mobilul să-i fie restituit a fost corect caracterizată de prima instanţă care a apreciat corect că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie. Sub acest aspect hotărârea apelului prin care s-a respins critica vizând greşita încadrare juridică a faptei este legală şi temeinică.
Pedeapsa aplicată este şi ea just individualizată ţinând seama de limitele minime şi maxime ca şi de starea de moralitate dar şi în acelaşi timp de faptul că inculpatul a mai săvârşit două infracţiuni de tâlhărie pentru care a fost condamnat la pedepse de 5 ani şi 6 luni şi respectiv, 4 ani şi 2 luni închisoare şi are un mod de viaţă parazitar.
Urmează ca în temeiul azt.38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul să fie respins ca nefondat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (1) C. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.M. împotriva deciziei penale nr. 954 din 6 decembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 220 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 31 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 602/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 604/2006. Penal → |
|---|
