ICCJ. Decizia nr. 607/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 607/2006
Dosar nr. 22353/1/2005
(nr. vechi 6798/2005)
Şedinţa publică din 31 ianuarie 2006
Deliberând asupra recursului penal de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 267 din 15 septembrie 2004, pronunţată de Tribunalul Hunedoara, în dosarul nr. 8797/2003, a fost condamnat inculpatul D.L.N., la 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută şi pedepsită de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) şi art. 76 lit. b) şi f) alin. (2) C. pen.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe durata a 3 ani.
A fost privat inculpatul de exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), în condiţiile art. 71 C. pen.
În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 6.000.000 lei despăgubiri civile către partea civilă K.F.
În baza art. 188 din Legea nr. 3/1978 a fost obligat inculpatul la plata sumei de 7.019.754 lei către partea civilă Spitalul Judeţean Deva, cu titlu de despăgubiri civile, cu dobânda legală până la achitarea integrală a sumei.
În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 15.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 12.000.000 lei ocazionate în faza de urmărire penală.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut următoarele:
În data de 3 martie 2003, în jurul orelor 21,30, victima A.Şt., o persoană fără ocupaţie cunoscută ca un mare consumator de băuturi alcoolice, se afla în localul R. din Petrila, la un moment dat în local a intrat inculpatul D.L.N., care îi era rudă, într-un grad mai îndepărtat. După ce s-au salutat, inculpatul s-a aşezat la o masă la care se aflau martorii D.C.C., S.P., P.A. şi S.C., consumând vodcă împreună cu aceştia. După un timp, inculpatul amintindu-şi că victima avea la el o datorie de 20.000 lei, s-a ridicat de la masă, s-a îndreptat spre masa acestuia şi i-a solicitat restituirea banilor. Victima aflată în stare de ebrietate a avut un comportament ireverenţios, refuzând restituirea împrumutului, adresându-i totodată şi injurii. Inculpatul, iritat de atitudinea victimei, l-a lovit cu piciorul în figură şi intenţiona să-i aplice şi alte lovituri dar a intervenit martorul P.A. şi i-a cerut să se liniştească.
După incident victima a părăsit localul, iar în zilele următoare, ca urmare a loviturii receptate de la inculpat, starea de sănătate i s-a înrăutăţit, astfel că a fost nevoită să apeleze la serviciile medicilor. În urma consultaţiilor s-a stabilit că victima suferise o fractură de ram mandibular drept, ceea ce a impus internarea sa la Spitalul judeţean Deva, secţia chirurgie bucomaxilo-facială, rămânând internat pe perioada 05 martie -11 martie 2003. Fiind externată, victimei i s-a prescris tratament pe care nu l-a respectat, continuând să consume băuturi alcoolice, împrejurări care au dus la agravarea stării de sănătate. S-a internat iarăşi în instituţia menţionată, în data de 07 aprilie 2003, unde a decedat însă în data de 8 aprilie 2003.
Numita K.F., mama victimei s-a constituit parte civilă în cauză cu 6 milioane lei, reprezentând cheltuieli ocazionate cu înmormântarea victimei.
Spitalul Judeţean Deva s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 7.019.754 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor ocazionate de spitalizarea victimei.
În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului D.L.N., care sub imperiul unei puternice tulburări emoţionale i-a aplicat victimei o lovitură cu piciorul în figură, producându-i o fractură de ram mandibular drept, în urma căreia aceasta a decedat constituie infracţiunea de lovituri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 7 lit. b) C. pen.
Instanţa a apreciat că aplicarea unei pedepse de 3 ani cu privare de libertate este suficientă pentru reeducarea inculpatului şi schimbarea atitudinii acestuia faţă de legea penală şi valorile sociale garantate de aceasta.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel în termen inculpatul D.L.N., solicitând în motivarea apelului efectuarea unei noi expertize medico-legale, care să stabilească dacă a existat legătură de cauzalitate între acţiunea violentă a inculpatului exercitată asupra victimei şi producerea decesului.
Verificând legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate prin prisma motivului de apel invocat, cât şi din oficiu, Curtea de Apel a apreciat că apelul inculpatului D.L.N. este fondat, pentru cele ce urmează:
Fiind administrată noua probă solicitată, în urma examinării actelor dosarului, inclusiv radiografiile şi foile de observaţie clinică aferente spitalizării victimei, I.M.L. Mina Minovici – C.S.M.L. a întocmit un aviz, statuând că nu există suficiente elemente care să permită stabilirea cu certitudine a unei legături de cauzalitate între fractura mandibulară dreaptă şi deces.
S-a apreciat că este posibil ca între fractura mandibulară dreapta şi decesul victimei să existe o legătură de cauzalitate indirectă, condiţionată de fondul preexistent al victimei (tuberculoză infiltrativ cazeoasă, distrofie hepatică, hepatită cronică, distrofie tubulară renală), precum şi de lipsa unui tratament corespunzător, prin nerespectarea indicaţiilor terapeutice. Afecţiunile patologice preexistente, menţionate mai sus, puteau duce la deces prin ele însele, chiar în absenţa oricărui traumatism.
Fractura de ram mandibular drept s-a putut produce, la data de 3 martie 2004, prin lovire cu un corp dur la nivelul hemimandibulei drepte, iar în caz de supravieţuire ar fi necesitat 35-40 zile termen de îngrijiri medicale.
Având în vedere concluziile acestui aviz medico-legal, Curtea a reţinut că nu este certă existenţa unei legături de cauzalitate între agresiunea comisă de inculpat şi decesul victimei.
Dubiul existent profitându-i inculpatului, s-a apreciat că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen., sub aspectul laturii obiective.
Însă, cum acţiunea violentă a inculpatului a fost de natură să cauzeze victimei 35-40 zile termen de îngrijiri medicale, fapta acestuia se încadrează în dispoziţiile art. 181 alin. (1) C. pen., constituind infracţiunea de vătămare corporală.
Sub aspectul laturii civile, instanţa de apel a constatat că cererea părţii civile K.F. de acordare a despăgubirilor civile solicitate respectiv obligarea inculpatului la plata cheltuielilor de înmormântare nu se mai justifica, întrucât acestea nu reprezintă o consecinţă a faptei apelantului.
De asemenea, ca urmare a reţinerii scuzei provocării, inculpatul suportă într-o proporţie de 1/2 din cheltuielile de spitalizare ocazionate de internarea victimei în spital.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, conform art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., prin Decizia penală nr. 245/ A din 6 septembrie 2005, a dispus următoarele:
A admis apelul declarat de inculpatul D.L.N. împotriva sentinţei penale nr. 267 din 15 septembrie 2004 pronunţată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr. 8797/2003.
A desfiinţat sentinţa penală atacată şi în consecinţă:
În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică din infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) şi art. 76 lit. b) şi f) alin. (2) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) şi art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen.
A stabilit pedeapsa inculpatului, la 5 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) şi art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen.
În baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o perioadă de 2 ani şi 5 luni, care constituie termen de încercare.
A atras atenţia asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
A respins cererea părţii civile K.F., privind acordarea despăgubirilor civile.
În baza art. 188 din Legea nr. 3/1978, a obligat pe inculpat la plata sumei de 3.509.877 lei către partea civilă Spitalul Judeţean Deva, cu titlu de despăgubiri civile.
În baza art. 191 C. proc. pen., a obligat pe inculpat la plata sumei de 1500 lei RON cheltuieli judiciare către stat, din care 1.200 lei RON în faza de urmărire penală.
Cheltuielile judiciare din apel au rămas în sarcina statului.
Onorariul avocatului desemnat din oficiu, în sumă de 40 lei RON, a fost avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba-Iulia criticând-o pentru nelegalitate sub aspectul greşitei schimbări a încadrării juridice, solicitând menţinerea hotărârii primei instanţe.
În motivarea recursului, parchetul a susţinut că instanţa de apel a reţinut având în vedere concluziile „Avizului C.S.M.L." nr. 14110 din 18 aprilie 2005, că între agresiunea exercitată de inculpat şi cauzele decesului victimei nu există legătură de cauzalitate, afecţiunile patologice preexistente ale acestuia putând duce la deces prin ele însele, chiar în absenţa oricărui traumatism.
Această motivare nu este însă justificată în cauză, în condiţiile în care, aşa cum reiese din concluziile raportului de constatare medico-legală nr. 196094/ A din 24 iunie 2003 întocmit de S.J.M.L. Deva, care nu a fost infirmat de C.S.M.L., „moartea părţii vătămate Şt.A. s-a datorat insuficienţei respiratorii acute, survenită în evoluţia unei tuberculoze infiltrativ cazeoase suprainfectate prin diseminarea unui proces supurativ dezvoltat în focarul de fractură mandibulară".
Prin urmare, infecţia care a fost generată în focarul de fractură mandibulară, a fost cea care a cauzat evoluţia unei tuberculoze preexistente, de care suferea victima, în sensul suprainfectării acestuia şi producerii insuficienţei respiratorii acute.
Este adevărat, că în avizul C.S.M.L. se arată că afecţiunile patologice preexistente ale victimei puteau duce la deces şi prin ele însele, dar în cauză, aşa cum reiese din raportul de constatare medico-legală precizat anterior, cauza suprainfectării tuberculozei de care suferea victima, a fost generată de focarul de fractură mandibulară.
Tot astfel, este adevărat că acea fractură putea să nu se infecteze dacă victima urma îndrumările şi medicaţia prescrisă, dar cauzele anterioare sau survenite nu afectează existenţa raportului de cauzalitate, deoarece dacă, autorul nu ar fi exercitat agresiunea rezultatul nu s-ar fi produs.
Recursul formulat de parchet va fi examinat prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., referitor la situaţia când faptei săvârşite i s-a dat o greşită încadrare juridică.
Recursul formulat nu este fondat, hotărârea instanţei de apel fiind legală şi temeinică.
Se constată că în cauză nu se contestă situaţia de fapt anterior expusă, ci doar încadrarea juridică dată faptei, care constă, în esenţă, în aceea că în seara zilei de 3 martie 2003, inculpatul D.L.N., care se afla sub imperiul unei puternice tulburări emoţionale, i-a aplicat victimei A.Şt. o lovitură cu piciorul în figură, provocându-i o fractură de ram mandibular drept.
De asemenea, de necontestat este şi faptul că după incident victima a apelat la serviciile medicilor, în data de 5 martie 2003, iar ca urmare a diagnosticului stabilit, fractura de ram mandibular drept, a fost internată în Spitalul Judeţean Deva, până în 11 martie 2003. La externare, victimei i s-a prescris tratament medicamentos, tratament pe care însă nu l-a respectat, continuând să consume băuturi alcoolice.
În aceste împrejurări, starea sănătăţii victimei s-a agravat, culminând cu decesul acesteia.
În cauză, a fost efectuată o constatare medico-legală şi o expertiză medico-legală de către I.M.L. Timişoara.
Din concluziile acestora s-a reţinut că moartea victimei a fost violentă, fiind datorată insuficienţei respiratorii acute survenite în evoluţia unei tuberculoze infiltrativ-cazeoase suprainfectate ca urmare a diseminării unui proces supurativ dezvoltat în focarul de fractură mandibulară.
S-a menţionat că între „fractura mandibulară şi decesul victimei poate fi luat în considerare un raport de cauzalitate indirectă, aceasta fiind condiţionată de tarele organice preexistente (tuberculoză infiltrativ cazeoasă, distrofie hepatică, hepatită cronică, distrofie tubulară renală), la care se poate asocia şi lipsa unui tratament corespunzător, prin nerespectarea indicaţiilor medicale de către pacient şi reprezentarea la medic în timp util, fapt ce i-ar fi oferit potenţiale şanse de supravieţuire".
În urma analizării actelor medico-legale ale cauzei, C.S.M.L. din cadrul I.M.L. Mina Minovici a constatat că nu există suficiente elemente care să permită stabilirea cu certitudine a unei legături de cauzalitate între fractura mandibulară dreaptă şi deces.
De asemenea, s-a menţionat că este posibil ca între fractura mandibulară dreaptă şi decesul victimei să existe o legătură de cauzalitate indirectă, condiţionată de fondul tarat preexistent al victimei, precum şi de lipsa unui tratament corespunzător, prin nerespectarea indicaţiilor terapeutice.
Ceea ce a subliniat Comisia Superioară este faptul că „afecţiunile patologice preexistente ale victimei puteau duce la deces prin ele însele, chiar în absenţa oricărui traumatism".
Pe baza acestor concluzii medico-legale, instanţa de apel a reţinut că nu este certă legătura de cauzalitate între agresiunea comisă de inculpat şi decesul victimei nefiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de lovituri cauzatoare de moarte, iar în raport de faptul că acţiunea violentă a inculpatului a fost de natură să cauzeze victimei, dacă ar fi supravieţuit, vătămări care ar fi necesitat 35-40 zile îngrijiri medicale pentru vindecare, s-a constatat că fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 C. pen.
Infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte este fapta persoanei care, prin săvârşirea vreuneia dintre faptele de lovire şi vătămare a integrităţii corporale sau a sănătăţii persoanei cauzează moartea victimei.
Pentru existenţa infracţiunii prevăzută de art. 183 C. pen., trebuie să se stabilească din punct de vedere obiectiv, că între activitatea făptuitorului şi moartea victimei există o legătură cauzală.
În cauză, nu numai că există o întrerupere a legăturii de cauzalitate, care ar fi trebuit să existe între activitatea inculpatului şi moartea victimei (determinată de atitudinea victimei care nu a respectat indicaţiile terapeutice prescrise de medici şi a consumat băuturi alcoolice) dar se constată, pe de o parte, că nu se poate stabili cu certitudine această legătură de cauzalitate între fractura mandibulară dreapta şi deces, iar pe de altă parte, că afecţiunile patologice preexistente (tuberculoză infiltrativ cazeoasă, distrofie hepatică, hepatită cronică, distrofie tubulară renală) ale victimei, puteau duce la deces independent de existenţa unui traumatism, după cum rezultă din concluziile Comisiei Superioare din cadrul I.M.L. Mina Minovici. Înalta Curte reţine că decesul victimei s-a datorat altor cauze şi nu acţiunii de vătămare corporală săvârşită de inculpat, respectiv unor afecţiuni patologice preexistente agresiunii şi nerespectării indicaţiilor terapeutice.
În consecinţă, corect a reţinut instanţa de apel că fapta inculpatului care, în seara zilei de 3 martie 2003, i-a aplicat victimei o lovitură cu piciorul în figură cauzându-i o fractură de ram mandibular drept, care ar fi necesitat 35-40 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, dacă nu ar fi decedat, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 C. pen.
În raport de considerentele expuse, Înalta Curte, conform art. 38515 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia împotriva deciziei penale nr. 245/ A din 6 septembrie 2005 a Curţii de Apel Alba Iulia, privind pe inculpatul D.L.N.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat, în sumă de 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 31 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 604/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 610/2006. Penal → |
|---|
