ICCJ. Decizia nr. 6203/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6203/2006
Dosar nr. 6272/2/2006
Şedinţa publică din 26 octombrie 2006
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 70 din 26 mai 2006, Tribunalul Teleorman l-a condamnat pe inculpatul C.G., la 8 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 174, raportat la art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) din acelaşi cod.
Totodată, a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei.
A fost menţinută starea de arest şi a fost dedusă, din durata pedepsei aplicate, perioada reţinerii şi a arestării preventive de la 4 ianuarie 2006.
Inculpatul a fost obligat la 75 milioane lei despăgubiri materiale şi 15 milioane lei daune morale către partea civilă B.M.
În esenţă, s-a reţinut că, în noaptea de 3 ianuarie 2006, în urma unor vechi neînţelegeri, inculpatul, înarmat cu un cuţit, după ce fusese lovit de victimă cu pumnul în zona feţei, i-a aplicat acesteia două lovituri în zona inimii, în urma cărora victima a decedat.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 546 din 24 iulie 2006, admiţând, în parte, apelul inculpatului, a desfiinţat sentinţa, însă doar sub aspectul înlăturării interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c), d) şi e9 C. pen. şi restrângerii pedepsei accesorii numai la interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Prin recursul declarat de inculpat, s-a solicitat reducerea pedepsei, cu motivarea că, prin hotărârile atacate, nu s-a dat eficienţa cuvenită circumstanţei atenuante prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., respectiv nu s-a ţinut seama, în suficientă măsură, de contribuţia esenţială a victimei la săvârşirea faptei.
Partea civilă, prin recursul declarat, a solicitat majorarea pedepsei aplicate inculpatului, înlăturarea circumstanţei atenuante a scuzei provocării şi majorarea cuantumului despăgubirilor materiale şi morale.
Recursurile sunt nefondate.
În urma examinării lucrărilor dosarului, rezultă că instanţele au stabilit corect faptele şi vinovăţia inculpatului, le-au încadrat în mod corespunzător în dispoziţiile legii şi au individualizat just pedeapsa, soluţionând, totodată, în mod corect şi acţiunea civilă alăturată acţiunii penale.
La stabilirea pedepsei, instanţele au avut în vedere atât gradul ridicat de pericol social al infracţiunii de omor calificat, reflectat de modul şi împrejurările concrete în care inculpatul a ucis victima, cât şi starea de provocare în care a acţionat, căreia i-a dat o eficienţă corespunzătoare şi în baza căreia a coborât pedeapsa aproape la jumătate din minimul special prevăzut de textul incriminator.
Aşa fiind, nu se justifică nici reducerea pedepsei, aşa cum solicită inculpatul, şi nici majorarea acesteia, cum cere partea civilă, astfel că, sub acest aspect, urmează a fi respinse ambele recursuri, al inculpatului şi al părţii civile.
Nici criticile invocate de partea civilă nu sunt fondate.
Astfel, probele administrate în cauză dovedesc că victima, aflată în stare de ebrietate, în noaptea de 3 ianuarie 2006, a provocat un zgomot puternic pe scara blocului, la o oră apropiată de miezul nopţii şi, în momentul în care inculpatul a urcat la etajul unde locuia victima, fără a reuşi să înceapă o discuţie, a fost lovit puternic, cu pumnul în zona feţei, de către aceasta, provocându-i-se o hemoragie nazală.
În aceste condiţii, inculpatul a revenit imediat în apartament, a anunţat telefonic organele de poliţie despre agresiunea la care a fost supus, iar, apoi, auzind zgomote la uşa locuinţei şi constatând că victima încerca să pătrundă înăuntru, puternic surescitat, s-a înarmat cu acel cuţit, încercând să îndepărteze victima. Aceasta şi-a continuat acţiunea provocatoare, invitându-l pe inculpat să o urmeze „dacă are curaj", situaţie în care inculpatul i-a aplicat acesteia cele două lovituri letale.
Aşa fiind, susţinerea părţii civile că instanţele ar fi reţinut nejustificat scuza provocării este neîntemeiată.
Nu sunt fondate nici criticile părţii civile referitor la cuantumul despăgubirilor materiale şi morale stabilite de instanţe.
Sub acest aspect, se constată că despăgubirile reprezentând cheltuielile de înmormântare şi de pomenire a memoriei victimei au fost corect determinate la suma de 150 milioane lei, pe baza declaraţiilor martorilor C.M. şi O.F. şi a înscrisurilor depuse la dosar.
Evident că instanţa a avut în vedere în mod just partea de culpă a victimei, aşa explicându-se că, în mod legal, l-a obligat pe inculpat să plătească părţii civile numai jumătate din valoarea acestei sume (75 milioane lei).
De asemenea, se constată că cuantumul daunelor morale, evaluate la 150 milioane lei a fost corect stabilit de către instanţa de fond şi nu se impune majorarea contravalorii acestor daune.
În consecinţă, urmează ca recursul inculpatului şi al părţii civile să fie respinse, ca nefondate, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenta parte civilă B.M. şi recurentul inculpat C.G. împotriva deciziei penale nr. 546 din 24 iulie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata reţinerii şi arestării preventive de la 4 ianuarie 2006 la 26 octombrie 2006.
Obligă recurenţii la plata sumei de câte 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6105/2006. Penal. Cerere de întrerupere a... | ICCJ. Decizia nr. 6270/2006. Penal. Contestaţie la executare... → |
|---|
