ICCJ. Decizia nr. 6334/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6334/2006
Dosar nr. 13763/1/2006
Şedinţa publică din 31 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 68 din 20 februarie 2006, Tribunalul Dâmboviţa în baza dispoziţiilor art. 211 alin. (1) şi (2) lit. c) şi (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. şi art. 74 lit. a) şi c) – art. 76 C. pen., a condamnat pe inculpatul V.S.C., la pedeapsa închisorii de 5 ani, cu aplicarea dispoziţiilor art. 71 – art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În temeiul art. 211 alin. (1) şi (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 C. pen., art. 99 şi următoarele C. pen., a condamnat pe inculpatul minor R.R.A. la pedeapsa închisorii de 3 ani.
În baza art. 1101 C. pen., cu aplicarea art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, stabilindu-se un termen de încercare de 5 ani, care se compune din durata pedepsei închisorii aplicate în cauză, la care s-a adăugat un interval de timp de 2 ani fixat de instanţă conform dispoziţiilor legale.
Pe durata termenului de încercare, până la împlinirea vârstei de 18 ani s-a dispus încredinţarea supravegherii inculpatului minor S.P.V.R.S.I. de pe lângă Tribunalul Dolj, stabilindu-se pentru minor următoarele obligaţii potrivit art. 103 alin. (3) C. pen.: să nu frecventeze barurile şi discotecile şi să nu intre în legătură cu inculpatul V.S.C., iar după împlinirea vârstei de 18 ani, a obligat pe inculpatul minor să respecte măsurile de supraveghere prevăzute de art. 863 alin. (1) C. pen.: să se prezinte o dată pe lună la S.P.V.R.S.I. de pe lângă Tribunalul Dolj în ziua fixată de acest serviciu; să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă, să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
A atras atenţia inculpatului minor asupra consecinţelor nerespectării dispoziţiilor art. 83 C. pen., precum şi asupra consecinţelor neîndeplinirii măsurilor de supraveghere stabilite conform art. 863 alin. (1) C. pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei.
În temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus perioada arestării preventive pentru inculpatul V.S.C. de la 18 octombrie 2005, la zi, iar pentru inculpatul minor R.R.A., de la 18 octombrie 2005 la 28 noiembrie 2005 şi de la 23 decembrie 2005 la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut arestarea preventivă a inculpatului V.S.C., iar pentru inculpatul minor R.R.A. s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului arestat preventiv, dacă nu este arestat în altă cauză.
În temeiul art. 14 şi 346 C. proc. pen., a obligat pe inculpatul V.S.C. şi pe inculpatul minor R.R.A. în solidar cu părţile responsabile civilmente, să plătească părţii civile C.I., suma de 22.331.000 ROL, cu titlu de despăgubiri civile materiale, precum şi la plata către partea civilă M.S. a sumei de 100 RON daune morale.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că în ziua de 17 octombrie 2005, după o înţelegere prealabilă, cei doi inculpaţi V.S.C. şi R.R.A., împreună cu minorul G.M.L., s-au deplasat în municipiul Târgovişte şi au sustras suma de 22.441.000 lei din magazinul SC M.C.I.E.P.G. SRL Târgovişte, după care, pentru a-şi asigura scăparea au agresat-o pe partea vătămată M.S., vânzătoare la societatea menţionată.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor au fost dovedite pe baza materialului probator administrat în cauză, respectiv: plângerea şi declaraţia părţii vătămate M.S., declaraţia părţii civile C.I., administratorul SC M.C.I.E.P.G. SRL Târgovişte, procesul verbal de cercetare la faţa locului şi planşa foto, raportul de constatare medico-legală, declaraţiile martorului S.T.M., procesele verbale de percheziţie corporală şi de confruntare, raportul de expertiză medico-legală psihiatrică, precum şi declaraţiile inculpaţilor.
Fiind audiaţi, atât pe parcursul urmăririi penale, cât şi în timpul cercetării judecătoreşti, inculpaţii au recunoscut săvârşirea faptei.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia penală nr. 27 din 16 august 2006, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa şi de inculpatul V.S.C. împotriva sentinţei penale nr. 68/2006 a Tribunalului Dâmboviţa, însuşindu-şi argumentaţia instanţei de fond.
Prin aceeaşi decizie s-a menţinut starea de arest a apelantului inculpat şi s-a dedus detenţia preventivă la zi, începând cu data de 18 octombrie 2005.
Împotriva sus-menţionatei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicitând admiterea acestuia, având în vedere greşita individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor, faţă de circumstanţele reale ale comiterii faptei, de modalitatea de săvârşire, de urmările produse, precum şi de faptul că inculpatul minor R.R.A. s-a sustras de la urmărirea penală.
În concluzie, s-a solicitat înlăturarea dispoziţiilor art. 74 – art. 76 C. pen., reţinute în favoarea inculpaţilor şi faţă de inculpatul minor aplicarea unei pedepse privative de libertate.
Recursul este nefondat.
Analizând Decizia atacată prin prisma motivului de recurs invocat, Curtea constată că hotărârea instanţei de fond, menţinută de instanţa de control judiciar este legală şi temeinică, la stabilirea pedepselor avându-se în vedere gradul de pericol social al acestui gen de fapte, împrejurările în care aceasta a fost comisă, modul de operare, dar şi circumstanţele personale ale inculpaţilor, care nu sunt recidivişti, atitudinea acestora de recunoaştere şi regret a faptei, precum şi conduita bună avută înainte de comiterea acesteia.
Cât priveşte modalitatea de executare a pedepsei prin suspendarea executării acesteia sub supraveghere aplicată inculpatului minor R.R.A., se constată că aceasta este legală şi a fost judicios stabilită, având în vedere faptul că şansele de recuperare şi reeducare a infractorilor minori sunt mai mari fără privarea lor de libertate, acordându-i-se astfel o şansă de integrare mai rapidă în societate.
De altfel, toate aceste critici ale parchetului, fiind reiterate în motivele de recurs, ele au fost avute în vedere şi la soluţionarea apelului, hotărârea instanţei de control judiciar fiind amplu şi temeinic motivată.
Faţă de toate aceste aspecte se apreciază că pedepsele aplicate au fost just individualizate, potrivit criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), corespunzând scopului educativ-preventiv prevăzut de art. 52 C. pen., justificându-se aplicarea dispoziţiilor art. 74 – art. 76 C. pen., astfel că nu se impune înlăturarea acestor circumstanţe atenuante şi nici aplicarea unei pedepse privative de libertate inculpatului minor.
Ca atare, după verificarea cauzei şi în raport de dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., recursul fiind nefondat, Curtea urmează a-l respinge conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi a dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti împotriva deciziei penale nr. 27 din 16 august 2006 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia pentru cauze cu minori şi de familie, privind pe inculpaţii V.S.C. şi R.R.A.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului V.S.C., timpul arestării preventive de la 18 octombrie 2005 la 31 octombrie 2006, iar din pedeapsa aplicată inculpatului R.R.A., timpul arestării preventive de la 18 octombrie 2005 la 28 noiembrie 2005 şi de la 23 decembrie 2005 la 21 februarie 2006.
Constată că în prezent inculpatul R.R.A. este arestat în altă cauză.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimaţilor inculpaţi, în sumă de câte 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 31 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6270/2006. Penal. Contestaţie la executare... | ICCJ. Decizia nr. 6428/2006. Penal. Furtul (art.208 C.p.). Recurs → |
|---|
