ICCJ. Decizia nr. 6430/2006. Penal. Infracţiuni privind circulaţia pe drumurile publice (O.U.G nr. 195/2002). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6430/2006
Dosar nr. 6551/54/2006
Şedinţa publică din 3 noiembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 92 din 14 martie 2006, Tribunalul Gorj a dispus achitarea inculpatului A.C., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen. şi art. 181 C. pen., pentru săvârşirea în concurs a infracţiunilor de punere în circulaţie a unui autoturism neînmatriculat şi cu număr fals de înmatriculare, prevăzută de art. 77 alin. (1) şi (2) din OUG 195/2002.
Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
În luna aprilie 2005, inculpatul A.C. a cumpărat de la martorul C.C., un autoturism Dacia 1310.
În ziua de 27 aprilie 2005 s-a prezentat la S.I.P. Gorj pentru radierea autoturismului şi înmatricularea acestuia pe numele său.
Martorul B.D., funcţionarul de la înmatriculări l-a întrebat pe inculpat dacă doreşte un alt număr, iar acesta a spus că înţelege să păstreze numărul fostului proprietar, urmând ca în termen de 5 zile să se prezinte pentru a primi un nou certificat de înmatriculare.
De la această dată inculpatul nu s-a mai prezentat la serviciu de înmatriculări şi a circulat cu autoturismul, deşi nu era înmatriculat.
În ziua de 20 august 2005, inculpatul, circulând pe drumul judeţean de pe raza comunei Bolboş, a lovit un viţel aparţinând martorei C.J., ocazie cu care s-a constatat de către poliţie că autoturismul nu era înmatriculat şi avea număr fals de înmatriculare.
Împotriva sentinţei primei instanţe a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, pe care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, în sensul că faptele prezintă pericol social al unei infracţiuni şi că avându-se în vedere calitatea inculpatului şi responsabilitatea acestuia, se impunea aplicarea unei sancţiuni penale şi nu administrative.
Prin Decizia penală nr. 235 din 1 septembrie 2006, Curtea de Apel Craiova a respins, ca nefondat, recursul parchetului.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut, în esenţă că, potrivit art. 181 C. pen., nu constituie infracţiune fapta care aduce o minimă atingere valorii apărate de lege iar prin conţinutul ei concret este în mod vădit lipsită de importanţă.
Examinând actele şi lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs ale parchetului şi din oficiu, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul, din considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează.
Potrivit art. 181 C. pen., nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege şi prin conţinutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanţă, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.
În alin. (2) al aceluiaşi text, se arată că la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ţine seama de modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum şi de persoana şi conduita făptuitorului.
Înalta Curte apreciază că instanţa de fond a aplicat, iar instanţa de apel a menţinut în mod corect aplicarea dispoziţiilor legale arătate.
Astfel, s-a apreciat cu justeţe împrejurarea că fapta inculpatului care, după ce a dobândit dreptul de proprietate asupra autoturismului, a folosit în continuare numărul vechi de înmatriculare, a adus o minimă atingere relaţiilor sociale apărate prin încriminarea infracţiunilor, iar prin conţinutul ei concret fiind în mod vădit lipsită de importanţă, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, în condiţiile în care fapta era cunoscută de persoanele abilitate să înmatriculeze autoturismele şi care ar fi putut cu uşurinţă să depisteze eventualele evenimente rutiere.
Totodată, Înalta Curte constată că instanţa de apel a apreciat corect că incriminarea infracţiunilor prevăzute de art. 77 alin. (1) şi (2) din OUG nr. 195/2002 apără relaţiile sociale privind comercializarea autoturismelor, realizarea unor evidenţe exacte a autoturismelor şi apărarea cetăţenilor împotriva eventualelor furturi de maşini.
Instanţa de fond a ţinut seama şi de persoana şi de conduita inculpatului, care este tânăr, dar bine integrat în societate, fără antecedente penale, care a recunoscut şi regretat fapta comisă.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, iar în baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei penale nr. 235 din 1 septembrie 2006 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6404/2006. Penal. Cerere de întrerupere a... | ICCJ. Decizia nr. 6471/2006. Penal → |
|---|
