ICCJ. Decizia nr. 6501/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6501/2006
Dosar nr. 3686/3/2006
Şedinţa publică din 7 noiembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, prin sentinţa penală nr. 735/ F din 16 iunie 2006, pronunţată în dosarul nr. 3686/3/2006 l-a condamnat pe inculpatul D.C., la pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare, pentru tentativă la infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) şi c), alin. (21) lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. b) C. pen. În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsă detenţia preventivă începând cu 28 decembrie 2005, la zi. A menţinut starea de arest a inculpatului, a făcut aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) şi b) C. pen., a constatat că partea vătămată B.C. nu s-a constituit parte civilă în cauză, şi a dispus confiscarea cuţitului de inox la comiterea faptei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în fapt, că în data de 28 decembrie 2005, lucrătorii de poliţie din cadrul Secţiei 10 Poliţie, aflându-se în misiune ordonată, au observat doi indivizi, pe str. Sf. Vineri, mergând în direcţia Bd. Mircea Vodă, tineri care le-au atras atenţia prin comportamentul lor.
Urmărindu-i, au observat cum cei doi au acostat un tânăr, care se deplasa pe str. Sf. Vineri; unul dintre ei a început să vorbească cu tânărul, iar celălalt a introdus mâna buzunar şi a scos un obiect metalic cu care a început să-l ameninţe pe tânăr. Acesta şi-a întors buzunarele pe dos şi imediat cei doi indivizi l-au imobilizat, ţinându-l fiecare de câte o mână, după care au început să-l controleze în buzunare. Tânărul s-a împotrivit, şi reuşind să-i împingă pe cei doi, a fugit pe str. Cluceru Udricani, intrând în scara F. Indivizii l-au urmat până la scara blocului, dar constatând că tânărul a intrat în bloc, au plecat.
Poliţiştii i-au urmărit şi apoi i-au oprit pe cei doi, conducându-i la sediul Secţiei 10 Poliţie. Pe bancheta din spate a maşinii de serviciu a acestei secţii de poliţie, cu care au fost transportaţi cei doi, dintre care unul a fost identificat în persoana inculpatului D.C., s-a găsit briceagul care a fost recunoscut de partea vătămată ca fiind cuţitul cu care a fost ameninţat de inculpatul D.C.
Pe parcursul cercetărilor, inculpatul a avut o atitudine nesinceră, încercând să acrediteze ideea că minorul P.G.S., cu care el se afla împreună, a fost cel care a oprit-o pe partea vătămată şi ar fi ameninţat-o cu cuţitul pe aceasta, el nefăcând decât să înlesnească, să ia cuţitul de la minor şi să-l ţină asupra lui.
Această apărare însă a fost înlăturată ca nesinceră de către instanţă necoroborându-se nici cu declaraţia părţii vătămate şi nici cu declaraţia minorului P.G.S.
Tribunalul a reţinut astfel vinovăţia inculpatului D.C. cu privire la comiterea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) C. pen., fapta fiind comisă în timp ce partea vătămată se afla pe stradă, afară se întuneca, fiind luna decembrie, şi de asemenea şi prevederile art. 211 alin. (21) lit. a) şi b) C. pen., fapta fiind comisă de inculpat având asupra lui un cuţit şi împreună cu o altă persoană, conlucrarea dintre cei doi făptuitori fiind evidentă. De asemenea, s-a reţinut şi agravanta prevăzută de art. 75 lit. c), în condiţiile în care persoana care a acţionat alături de D.C. avea doar 13 ani.
S-a avut în vedere de către instanţă, cu ocazia individualizării judiciare a pedepsei, atât circumstanţele faptei, mai sus prezentate, cât şi persoana inculpatului, care a avut o atitudine nesinceră pe parcursul procesului, de nerecunoaştere a faptei, încercând să arunce vina pe minor, s-a reţinut că inculpatul este în prezent fără ocupaţie, fost toxicoman cu grave probleme de sănătate (sechele TBC, hepatită cronică, cu .. B şi C), dar şi cu antecedente penale, în perioada minorităţii suferind multiple condamnări pentru fapte de acelaşi gen, dovedind astfel o specializare în comiterea acestora, ultima pedeapsă aplicată fiind într-un cuantum de 5 ani.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul cerând achitarea lui, întrucât este nevinovat, iar în subsidiar, reducerea pedepsei.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia penală nr. 595/ A din 10 august 2006, pronunţată în dosarul nr. 3686/3/2006, a respins, ca nefondat, acest apel constatând că în mod corect a fost reţinută participarea inculpatului la comiterea faptei. De asemenea, a apreciat că nu se impune nici reducerea pedepsei, faţă de natura şi împrejurările în care s-a comis fapta, de persoana şi conduita inculpatului şi că, în pofida probelor care-i atestau vinovăţia, a manifestat nesinceritate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul, cerând în continuare reducerea pedepsei.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, a probelor administrate cât şi din oficiu, conform art. 3856, 3859 C. proc. pen., Înalta Curte constată recursul nefondat.
Deşi s-a „specializat în infracţiuni de furt comise prin violenţă", în perioada minorităţii, inculpatul a comis de această dată tot o asemenea infracţiune, dar folosind de această dată cuţitul. Iniţial nu a recunoscut că el a avut în mână acel cuţit, iar apoi a susţinut varianta că ar fi luat cuţitul de la minorul care l-a însoţit.
S-a dovedit însă că el a fost cel care l-a ameninţat cu cuţitul pe partea vătămată.
În raport de circumstanţele faptei, de agravantele avute în vedere de instanţă, în mod corect s-a orientat aceasta la modalitatea de executare a pedepsei. Cât priveşte cuantumul pedepsei, în condiţiile în care instanţa i-a aplicat o pedeapsă orientată mai mult spre minimul special prevăzut de lege, nu există nici un motiv pentru reducerea acesteia. Starea de sănătate a inculpatului a fost, de asemenea avută în vedere de prima instanţă la individualizarea pedepsei, astfel că, găsindu-se nefondat recursul inculpatului va fi respins în consecinţă.
Se vor aplica dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b), art. 38516 şi art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.C. împotriva deciziei penale nr. 595/ A din 10 august 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 28 decembrie 2005 la 7 noiembrie 2006.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6493/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 6521/2006. Penal → |
|---|
