ICCJ. Decizia nr. 6493/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6493/2006
Dosar nr. 9631/172006
Şedinţa publică din 7 noiembrie 2006
Deliberând asupra recursurilor de faţă, constată;
Tribunalul Braşov, prin sentinţa penală nr. 30/ S din 18 ianuarie 2006 pronunţată în dosarul nr. 1759 /P/2005, a dispus condamnarea inculpatului Şt.C., la pedeapsa principală de 16 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 şi 175 lit. i) C. pen., aplicându-i şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 5 ani.
S-a dispus şi aplicarea art. 71 C. pen., art. 64 lit. a), b), c) şi e) C. pen.
S-a făcut totodată aplicarea prevederilor art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) şi 350 C. proc. pen.
Conform art. 14, 346 C. proc. pen., raportat la art. 998, 999 C. civ. şi art. 106 din OUG nr. 150/2002 a fost obligat inculpatul la plata următoarelor despăgubiri civile:
- către părţile civile R.E. şi R.C., suma de 3.250 lei RON daune materiale;
- către partea civilă R.E., suma de 5.000 lei RON, iar către partea civilă R.C., suma de 2.500 lei RON cu titlu de daune morale;
- către C.S.A.J. Braşov suma de 1.329,01 lei RON daune materiale.
Au fost respinse restul pretenţiilor părţilor civile R.E. şi R.G.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., a fost confiscată de la inculpat o bâtă de lemn.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut în fapt următoarele:
Inculpatul Şt.C. şi victima R.C. au fost vecini.
În data de 25 mai 2005, inculpatul i-a adus la cunoştinţă concubinei sale, D.E. că motanul lor fusese prins în ceva de vecinul R.G. şi urmare leziunilor produse, animalul a fost eutanasiat. În ziua respectivă, pe fondul consumului de alcool, cei dois-au deplasat în mai multe rânduri la locuinţa vecinului, pentru a-i cere socoteală de cele întâmplate, făcând scandal, însă le-a spus un alt vecin, că R.G. este plecat într-o altă localitate.
În noaptea de 25 iunie 2005, inculpatul şi concubina lui au consumat împreună 2 l de vin şi 750 ml ţuică, până la orele 4,00 dimineaţă.
În jurul orei 6,00, D.E., concubina inculpatului, ieşind în curte, l-a văzut pe R.G. peste gard, la coteţul de găini, şi l-a întrebat de ce i-a ucis pisoiul, la care R.G. a răspuns că îi mânca ouăle. Între cei doi s-au rostit cuvinte jignitoare, iar victima le reproşa că face scandal mereu. La un moment dat a intervenit şi inculpatul care s-a adresat victimei R.G., spunându-i „dacă ai sânge în vine, vino în stradă".
Pentru 2-3 minute scandalul s-a oprit, timp în care inculpatul a luat o bâtă de lemn din casă, şi a ieşit în stradă, în faţa casei victimei, care îl aştepta.
Inculpatul a aplicat o lovitură victimei, în zona capului, urmare căreia aceasta a căzut pe carosabil, pierzându-şi cunoştinţa.
Concubina inculpatului, ajungând şi ea de îndată la faţa locului, l-a întrebat pe inculpat ce a făcut, l-a care acesta a răspuns „l-am aranjat". Pe fondul stării de ebrietate, văzând că victima se mişcă, martora D.E. a încercat s-o lovească, spunându-i că ia locul motanului ei, însă a fost oprită de inculpat.
În data de 3 iulie 2005, victima a intrat în comă profundă şi a decedat în urma unui stop cardiac.
Din concluziile raportului de expertiză medico-legală întocmit în cauză s-a reţinut că moartea victimei R.G. a fost violentă şi s-a datorat hemoragiei meningee şi multiplelor contuzii cerebrale-consecutive, fracturii oaselor craniului, rezultatul letal fiind urmarea directă a leziunilor produse în urma agresiunii din data de 26 iunie 2005.
A fost înlăturată apărarea invocată de inculpat în sensul că el nu a intenţionat şi nici nu a acceptat că în urma loviturilor, victima ar fi putut să-şi piardă viaţa, apreciind că rezultatul mai grav a fost urmarea praeterintenţei.
S-a respins cererea inculpatului pentru schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de omor calificat în infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte.
Susţinerea inculpatului că a intenţionat să-l lovească pe bătrân în altă regiune a corpului, însă acesta şi-a schimbat poziţia şi bâta a nimerit capul, s-a apreciat că nu constituie o împrejurare care ar înlătura caracterul penal al faptei.
Cu referire la persoana inculpatului, s-a avut în vedere că este în vârstă de 44 de ani, fără ocupaţie, cunoscut printre vecini ca scandalagiu şi violent, ce trăia din mila acestora, un mare consumator de alcool, care nu se află la prima confruntare cu legea penală, suferind în anul 1991 o condamnare pentru tâlhărie, iar în anul 2003 o condamnare pentru infracţiunea de lovire.
Pe parcursul procesului, inculpatul a avut o poziţie procesuală relativ sinceră, încercând să invoce nereal scuza provocării.
Cu privire la latura civilă a cauzei, s-au avut în vedere cheltuielile cu înmormântarea victimei, respectiv coşciugul, c/v transport, cheltuieli parastase.
Pentru că prin fapta inculpatului s-a suprimat viaţa unui bărbat în vârstă de 68 de ani, sprijin moral şi material la bătrâneţe pentru soţia lui, instanţa a apreciat daunele morale datorate pentru soţia lui şi de asemenea le-a apreciat şi pe cele cuvenite fiicei acestuia.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel părţile civile şi inculpatul Şt.C.
Curtea de Apel Braşov, prin Decizia penală nr. 134/ A din 5 mai 2006 pronunţată în dosarul nr. 165/P/2006, a respins, ca nefondate, aceste apeluri, apreciind că pedeapsa aplicată inculpatului a fost în mod just individualizată de prima instanţă care a ţinut cont de statutul inculpatului şi conduita concretă a acestuia, pronunţându-se că într-un cuantum mai redus, pedeapsa nu şi-ar atinge scopul reeducativ şi preventiv.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs părţile civile şi inculpatul Şt.C., iar părţile civile au solicitat şi extinderea procesului penal faţă de martora D.E.
Instanţa de recurs a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată, întrucât parchetul nu a înţeles să-şi însuşească cererea formulată de părţile civile prin apărătorul lor şi să extindă procesul penal şi cu privire la D.E.
Faţă de D.E., s-a dispus neînceperea urmăririi penale, cu referire la infracţiunea de omor calificat, privind pe victima R.G., întrucât nu ea este autoarea faptei.
Această soluţie a fost dată în cuprinsul aceleiaşi rezoluţii prin care a fost inculpat Şt.C. Soluţia a rămas definitivă cu privire la D.E.
Examinând hotărârea pronunţată prin prisma motivelor de recurs formulate, a probelor administrate cât şi din oficiu, conform art. 3856, 3959 C. proc. pen., instanţa constată recursurile nefondate.
Atât instanţa de fond cât şi instanţa de apel au reţinut în mod corect starea de fapt din cauză, în raport de care au apreciat în mod întemeiat că infracţiunea comisă de inculpatul Şt.C. este aceea de omor calificat şi nu de loviri cauzatoare de moarte, intenţia inculpatului fiind deosebit de clară în condiţiile în care a ieşit din casă înarmat cu acea bâtă din lemn cu care a lovit-o direct în zona capului pe victimă.
Tot inculpatul şi concubina lui fiind cei care au provocat şi întreţinut scandalul prealabil cu victima, pe fondul consumului de alcool de către aceştia, nu se poate vorbi despre vreo provocare din partea victimei.
Nu s-a dovedit în cauză nici conduita victimei de a fi omorât animalele de casă ale inculpatului, sau acea stare deosebită de tulburare în care să se fi aflat inculpatul, datorită acelei împrejurări şi care să fi stat la baza atitudinii lui infracţionale.
De asemenea, în raport de limitele de pedeapsă ale infracţiunii comise de inculpat şi de antecedentele acestuia, pedeapsa aplicată răspunde criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi nu este cazul reducerii ei.
Nici cu ocazia ultimului cuvânt dat inculpatului în faţa instanţei de recurs acesta nu a conştientizat suficient gravitarea faptei sale.
În raport de probele administrate de instanţe cu privire la latura civilă a cauzei, cuantumul daunelor materiale şi morale stabilite de acestea au fost corect apreciate şi nu se impune majorarea lor.
Astfel fiind, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins, ca nefondate, recursurile declarate, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se vor aplica şi dispoziţiile art. 38516 şi 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de părţile civile R.E., R.C. şi de inculpatul Şt.C. împotriva deciziei penale nr. 134/ Ap din 5 mai 2006 a Curţii de Apel Braşov.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 6 iulie 2005 la 7 noiembrie 2006.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurentele părţi civile la plata sumei de câte 200 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6471/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 6501/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
