ICCJ. Decizia nr. 645/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 645/2006
Dosar nr. 23661/1/2005
(nr. vechi:7455/2005)
Şedinţa publică din 1 februarie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 206 din 27 mai 2005, Tribunalul Dâmboviţa a aplicat inculpatului minor P.F.G., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen., art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., art. 33 lit. a) C. pen.
S-a dispus confiscarea cuţitului folosit de inculpat la săvârşirea infracţiunilor.
Inculpatul a fost obligat în solidar cu părţile responsabile civilmente P.Şt. şi P.E. la plata despăgubirilor către C.J.A.S. Dâmboviţa în sumă de 5.250.253 lei, cu dobânzile legale şi la plata despăgubirilor cu titlu de daune morale, în sumă de 8.000.000 lei şi 7.300.000 lei cheltuieli de judecată, către partea civilă G.D.D., respingând cererea acesteia pentru despăgubiri materiale.
De asemenea, inculpatul a mai fost obligat în solidar cu aceleaşi părţi responsabile civilmente, la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 4.050.000 lei.
Instanţa a reţinut, în fapt, că în noaptea de 25 iulie 2004, aflat la discoteca organizată în com. Şelaru, inculpatul P.F.G. a avut o altercaţie cu un grup de tineri, care însă nu a degenerat în violenţă.
Cu toate acestea, inculpatul sus-numit a mers acasă, s-a înarmat cu un cuţit şi a revenit în zona discotecii, aşezându-se afară pe o bancă.
La un moment dat mai mulţi tineri au ieşit din discotecă, producându-se un incident, pentru aplanarea căruia partea vătămată G.F.D. le-a cerut celorlalţi să nu intervină.
În aceste împrejurări inculpatul P.F.G. i-a aplicat părţii vătămate G.F.D. o lovitură cu cuţitul în zona abdominală subombilical, aceasta fiind internată în Spitalul judeţean Târgovişte şi supusă unei intervenţii chirurgicale.
Din raportul de constatare medico-legală rezultă că partea vătămată a prezentat o plagă penetrantă abdominală înjunghiată, cu două leziuni de intestin subţire, produsă prin leziuni cu corp tăietor-înţepător, care a necesitat 30-35 zile îngrijiri medicale şi i-a pus victimei viaţa în primejdie.
La alegerea sancţiunii instanţa a avut în vedere concluziile referatului de evaluare, din care rezultă perspective mari de reintegrare în societate a inculpatului, în considerarea suportului moral al familiei şi conduita anterioară bună a acestuia.
Împotriva hotărârii au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa, care a criticat-o pentru greşita alegere a sancţiunii, apreciind că se impune aplicarea pedepsei închisorii şi, respectiv, inculpatul P.F.G., care a cerut luarea măsurii educative a libertăţii supravegheate iar, în subsidiar, prin reţinerea circumstanţelor atenuante, reducerea pedepsei şi suspendarea condiţionată a executării acesteia.
Prin Decizia penală nr. 51 din 7 noiembrie 2005, Curtea de Apel Ploieşti a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa, a desfiinţat în latură penală sentinţa atacată şi, în rejudecare, în baza art. 20 C. pen., raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., l-a condamnat pe inculpatul P.F.G., la 3 ani şi 9 luni închisoare, iar în baza art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., la 15 zile închisoare, urmând să execute, prin contopire conform art. 34 C. pen., pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 9 luni închisoare.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Apelul inculpatului a fost respins ca nefondat.
Instanţa de control judiciar a constatat că, faţă de gravitatea infracţiunii de tentativă de omor şi împrejurările comiterii acesteia, măsura educativă a internării inculpatului într-un centru de reeducare este blândă, impunându-se aplicarea pedepsei închisorii.
Decizia penală sus-menţionată a fost atacată cu recurs de către inculpat, solicitând în scris şi oral casarea acesteia şi, în rejudecare, o nouă apreciere asupra considerentelor răspunderii sale penale, prin luarea măsurii educative a libertăţii supravegheate sau a celei a internării într-un centru de reeducare ori a reducerii duratei pedepsei închisorii şi suspendarea condiţionată a executării acesteia.
Verificând hotărârea criticată pe baza materialului de la dosar, Curtea constată că recursul inculpatului, susţinut în considerarea cazului prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., nu este fondat.
Situaţia de fapt a fost, în esenţă, corect reţinută, iar inculpatul a recunoscut săvârşirea infracţiunilor.
Declaraţiile acestuia se coroborează cu cele ale martorilor B.D., C.N., R.C., P.S., S.M. şi ale celorlalţi, cu procesul-verbal de cercetare, procesul-verbal de recuperare a cuţitului, raportul de constatare medico-legală şi declaraţiile părţii vătămate.
Raportul de expertiză medico-legală psihiatrică relevă că inculpatul a săvârşit fapta cu discernământ, corespunzător vârstei.
Potrivit art. 100 C. pen., faţă de minorul care răspunde penal se poate lua o măsură educativă ori i se poate aplica o pedeapsă, la alegerea sancţiunii, ţinându-se seama de elemente de apreciere, cum sunt gradul de pericol social al faptei săvârşite, starea fizică, dezvoltarea intelectuală şi morală, comportarea şi condiţiile în care a fost crescut şi a trăit inculpatul.
Raportând aceste criterii legale speciale privitoare la consecinţele răspunderii penale a minorului, la situaţia de fapt, Curtea constată că instanţa de apel a apreciat corect că nici o măsură administrativă nu este suficientă pentru îndreptarea inculpatul şi că se impune aplicarea pedepsei închisorii.
Infracţiunea cea mai gravă reţinută, tentativa la omor calificat, prezintă atât generic cât şi concret, în raport de împrejurările şi modalitatea săvârşirii, un ridicat grad de pericol social, inculpatul, neprovocat şi fără să fi fost implicat în vreun conflict actual, aplicând cu intensitate a lovitură cu cuţitul în abdomenul părţii vătămate, căreia i-a produs dublă perforaţie a intestinului subţire şi a cărei viaţă a fost salvată numai prin intervenţia chirurgicală de urgenţă.
Datele de caracterizează a persoanei inculpatului şi a condiţiilor în care a fost crescut şi în care a trăit, aşa cum ele rezultă din referatul de evaluare, nu relevă elemente semnificative, inculpatul provenind dintr-o familie cu posibilităţi materiale reduse, dar care nu a depus eforturi personale pentru a-şi asigura instrucţie o profesională, aşa încât acestea nu pot susţine alternativa măsurii educative ca sancţiune suficientă pentru săvârşirea unei infracţiuni atât de grave.
Nici critica privind cuantumul pedepsei aplicate, nu este întemeiată.
Instanţa a aplicat o pedeapsă la nivelul minimului special prevăzut de lege, aşa cum acesta este redus prin art. 109 alin. (1) C. pen.
Reducerea pedepsei sub acest minim nu se justifică, neexistând în cauză împrejurări care să poată fi caracterizate ca circumstanţe atenuante.
Conduita anterioară bună a inculpatului, rezultând din nesăvârşirea a altor fapte antisociale, a fost ţinută în seamă la aplicarea pedepsei, între limitele legale speciale.
Modalitatea de executare a pedepsei, prin privare de libertate, în raport de natura infracţiunii, gravitatea acesteia şi împrejurările săvârşirii, este legală şi temeinic stabilită.
Faţă de cele ce prevăd, recursul inculpatului urmează să fie respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.F.G. împotriva deciziei penale nr. 51 din 7 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia pentru cauze cu minori şi relaţii de familie.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 220 lei, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 644/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 648/2006. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
