ICCJ. Decizia nr. 644/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.644/2006
Dosar nr. 23413/1/2005
(nr. vechi 7331/2005)
Şedinţa publică din 1 februarie 2006
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 378 din 22 septembrie 2004, pronunţată de Tribunalul Vaslui s-au dispus următoarele:
- în baza art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului C.S.I., pentru săvârşirea a trei infracţiuni prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), prin decesul inculpatului la 8 august 2004.
Condamnarea inculpaţilor:
- P.V., la două pedepse de câte 3 ani închisoare, pentru două infracţiuni de tâlhărie calificată, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. b) C. pen.
S-au contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
- G.N., la trei pedepse de câte 3 ani închisoare, pentru comiterea a trei infracţiuni prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. b) C. pen.
S-au contopit pedepsele aplicate şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.
S-au aplicat inculpaţilor dispoziţiile art. 71 şi 64 C. pen.
S-a constatat că prejudiciile produse părţilor vătămate G.G. în valoare de 50.000 lei, Ion Petrescu, în valoare de 4.900.000 lei şi P.I.D. în valoare de 1.125.000 lei au fost recuperate prin plată.
S-a confiscat de la inculpaţii P.V. şi G.N. suma de 120.000 lei, cu titlu de prejudiciu cauzat părţii vătămate M.C. şi care nu s-a constituit parte civilă.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În după amiaza zilei de 3 august 2003, părţile vătămate P.I., P.I.D., M.C. şi G.G. au mers în satul Popeni, cu două camioane, cu butoaie din lemn pentru vânzare. Partea vătămată P.I. a vândut trei butoaie cu suma de 1.700.000 lei, fiecare, iar după lăsarea întunericului s-a culcat în bena unei camionete în a cărei cabină s-a culcat şi partea vătămată M.C.
Partea vătămată P.I.D. s-a culcat în bena celei de a doua camionete, iar G.G. în cabină.
În jurul orelor 2,00, părţile vătămate au fost trezite de zgomotul produs prin rostogolirea unui butoi şi au coborât din maşină.
Inculpaţii, care veneau de la discotecă, s-au oprit la locul unde erau parcate camionetele şi au luat un butoi ce aparţinea lui P.I. şi pe care era sprijinit oblonul camionetei.
Partea vătămată P.I. a cerut butoiul, dar inculpaţii, după ce în prealabil inculpatul G.N. ameninţase pe acesta cu cuţitul, au lovit-o cu pumnii şi picioarele.
În timpul altercaţiei, partea vătămată îşi pusese suma de 4.500.000 lei în şosetele cu care era încălţat, astfel încât, în momentul în care inculpaţii l-au controlat prin buzunare nu i-au găsit banii.
Apoi, inculpaţii s-au apropiat de bena camionetei în care se afla partea vătămată P.I.D., iar inculpatul C.S.I., după ce s-a urcat în benă, i-a spus că-i va lua un butoi.
Partea vătămată P.I.D. ştiind că a ascuns banii sub acest butoi i-a luat şi i-a pus în buzunar, dar a fost observat de inculpatul C.S.I. care i-a cerut banii.
Atunci partea vătămată P.I.D. i-a arătat inculpatului C.S.I. pe un butoi două pachete de ţigări şi suma de 25.000 lei, pe care acesta le-a luat, apoi i-a aplicat părţii vătămate câteva lovituri cu pumnul în cap, cerându-i din nou banii. Partea vătămată P.I.D. i-a mai dat inculpatului două bancnote a câte 50.000 lei, însă inculpatul a fost nemulţumit şi i-a cerut suma de 500.000 lei.
În benă se afla şi partea vătămată G.G. care era ameninţată cu un cuţit de către inculpatul G.N.; acesta i-a spus că „îi ia glanda dacă se mişcă" apoi i-a cerut să coboare din camionetă, iar în timp ce-i ţinea cuţitul la gât, a tăiat la baza gâtului puloverul cu care era îmbrăcată.
Inculpatul C.S.I. s-a apropiat şi el de partea vătămată G.G. şi i-a băgat mâna în buzunarul pantalonilor, luându-i 50.000 lei.
Inculpatul G.N. a ameninţat cu cuţitul şi pe partea vătămată M.C., cerându-i bani. Acesta i-a dat câteva bancnote. La locul respectiv a venit şi inculpatul P.V. care l-a controlat în buzunarele pantalonilor pe M.C. şi i-a luat toţi banii, cei doi sustrăgându-i în total 170.000 lei.
Inculpaţii au înjurat şi au lovit şi pe partea vătămată P.I. cerându-i să le dea banii ca şi celelalte părţi vătămate.
În acest context, partea vătămată P.I. i-a cerut părţii vătămate P.I.D. să le dea 100.000 lei, dar inculpaţii au refuzat, fiind nevoit să le dea 500.000 lei.
Inculpatul C.S.I. a căutat şi sub butoaiele părţii vătămate P.I. iar după terminarea conflictului a constatat că din geaca ascunsă în acel loc i se sustrăsese suma de 4.900.000 lei.
Inculpaţii, după ce au luat banii de la toate părţile vătămate, au urcat în benă cele două butoaie şi le-au permis să plece.
Ca urmare a loviturilor primite, partea vătămată P.I. a prezentat o leziune la ochiul drept ce a necesitat pentru vindecare 2-3 zile îngrijiri medicale.
Prejudiciul cauzat părţii vătămate P.I. a fost achitat integral, de asemenea şi prejudiciile părţilor vătămate P.I.D. şi G.G.
În termen legal, împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpaţii P.V. şi G.N.
Prin Decizia penală nr. 363 din 3 noiembrie 2005, Curtea de Apel Iaşi a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţi.
În considerentele hotărârii s-a reţinut că vinovăţia inculpaţilor a fost dovedită cu probele administrate iar pedepsele aplicate respectă prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Împotriva acestor hotărâri au declarat recurs inculpaţii care le-au criticat sub următoarele aspecte:
- printr-o gravă eroare de fapt, inculpaţii au fost condamnaţi pentru comiterea unor fapte lipsite de pericolul social necesar unor infracţiuni de tâlhărie calificată, aspect sub care, soluţia legală era aceea de achitare în baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.;
- nu s-a făcut în cauză nici o judicioasă individualizare a pedepselor, impunându-se în consecinţă, reducerea lor până la limita permisă de lege.
Criticile formulate vor fi examinate în raport de cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 18, 171, 14 C. proc. pen., constatându-se că instanţele, însă, au făcut o corectă aplicare a legii.
Starea de fapt evocată de probele administrate nu conţine erori de natură a conduce la o soluţie de achitare a recurentului inculpat pentru faptele deduse judecăţii.
Este adevărat că inculpaţii au avut o conduită procesuală oscilantă în raport de faptele comise. Mai întâi au susţinut că, în noaptea de 3 august 2003, doar au rostogolit butoaiele aparţinând părţilor vătămate şi le-au solicitat actele de provenienţă a acestora, pentru a le determina să părăsească localitatea.
Mai apoi, în cursul prezentărilor pentru recunoaşteri, în prezenţa martorilor asistenţi S.I. şi H.V., cât şi în declaraţia dată în faţa procurorului şi în prezenţa apărătorului, inculpatul P.V. a recunoscut că afirmaţiile părţilor vătămate P.I.D., G.G. şi M.C., care au relatat activităţile desfăşurate de inculpaţi, ameninţările şi exercitarea de violenţe în vederea remiterii unor sume de bani, sunt reale.
Vinovăţia inculpaţilor a fost dovedită şi prin depoziţiile martorilor H.N. şi H.E. a căror locuinţă este situată aproape de locul faptei. Aceştia au auzit zgomotul produs de butoaie, zgomotul produs de loviturile aplicate părţii vătămate P.I., ameninţările aduse acestuia că dacă nu dă banii i se va tăia gâtul, precum şi rugămintea adresată de această parte vătămată, părţii vătămate P.I.D. de a da el bani inculpaţilor.
Revenirea inculpaţilor asupra declaraţiilor de recunoaştere nu au relevanţă juridică în contextul probator amintit şi nu poate conduce la achitarea inculpaţilor pentru comiterea infracţiunilor de tâlhărie calificată.
De altfel, starea de fapt reţinută în baza probelor administrate denotă nu numai vinovăţia inculpaţilor dar şi restul elementelor constitutive, inclusiv, pericolul social, trăsătură esenţială şi necesară încadrării juridice a faptelor în infracţiuni de tâlhărie calificată şi pentru care, în mod corect, au fost condamnaţi inculpaţii.
Referitor la pedepsele aplicate, acestea au fost stabilite în raport de contribuţia materială a inculpaţilor la comiterea faptelor, dar şi de datele personale ce-i caracterizează pe făptuitori.
Nu se constată alte motive de reducere a pedepselor aplicate, în contextul în care inculpaţilor, prin reţinerea dispoziţiilor art. 74 – art. 76 C. pen., le-au fost coborâte pedepsele cu mult sub limita minimă legală de 7 ani.
Pentru aceste considerente, criticile sunt nefondate şi în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile declarate se vor respinge, cu obligarea recurenţilor inculpaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii G.N. şi P.V. împotriva deciziei penale nr. 363 din 3 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 220 lei, din care onorariile apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 100 lei, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 643/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 645/2006. Penal → |
|---|
