ICCJ. Decizia nr. 6589/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6589/2006
Dosar nr. 3670/44/2005
Şedinţa publică din 9 noiembrie 2006
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 279 din 30 iunie 2006, Tribunalul Brăila a respins ca rămasă fără obiect cererea de revizuire formulată de petentul I.I. pentru revizuirea sentinţei penale nr. 352 din 30 august 2005 a Tribunalului Brăila, definitivă prin Decizia penală nr. 78/ f din 21 martie 2006 a Curţii de Apel Galaţi prin care revizuientul a fost condamnat, la 10 ani închisoare, pentru infracţiunea de omor prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen.
În esenţă s-a motivat că apărarea referitoare la existenţa legitimei apărări, invocată de revizuient a fost avută în vedere, analizată şi înlăturată, ca nefondată, de către Curtea de Apel, dar că la termenul de judecată din 30 iunie 2006, acesta a înţeles „să renunţe la judecarea cauzei" ceea ce reprezintă o manifestare unilaterală de voinţă a petentului în baza căreia instanţa trebuia să constate că cererea a rămas fără obiect.
Ulterior, revizuientul a declarat apel, iar Curtea de Apel Galaţi în şedinţă de judecată din 18 august 2006, fiind întrebat asupra împrejurărilor în care şi-a retras cererea de revizuire a precizat că a procedat în acest mod „ deoarece la instanţa de fond i s-a spus că aceasta nu este instanţa competentă să o soluţioneze ".
Ignorând această precizare şi explicaţie a revizuientului, Curtea de Apel, prin Decizia penală nr. 203/ A din 18 august 2006, a respins apelul ca inadmisibil, rezumându-se să constate că dată fiind manifestarea acestuia de voinţă de a retrage cererea de revizuire, manifestare de care instanţa a luat act potrivit principiului disponibilităţii, calea de atac exercitată nu este admisibilă.
Recursul declarat de revizuient este fondat.
Potrivit art. 3859 pct. 9 C. proc. pen., hotărârile judecătoreşti sunt supuse casării, în cazul în care nu cuprind motivele pe care se întemeiază soluţia, ori motivarea soluţiei contrazice dispozitivul hotărârii iar aceasta nu se înţelege.
În conformitate cu prevederile art. 287 alin. (1) C. proc. pen., instanţa de judecată trebuie să-şi exercite atribuţiile în mod activ în vederea aflării adevărului şi a realizării rolului educativ al judecăţii, sens în care, art. 6 alin. (2) din acelaşi cod, arată că organele judiciare sunt obligate să asigure părţilor deplina exercitare a drepturilor lor procesuale în condiţiile prevăzute de lege.
Or, în cauză, se constată că instanţa de apel, nu şi-a îndeplinit aceste obligaţii .
Astfel, aşa cum rezultă din partea introductivă a deciziei penale nr. 203/ A din 18 august 2006, instanţa de apel, şi-a pus problema de a afla cum se explică atitudinea contradictorie a revizuientului, care după ce „şi-a retras cererea de revizuire" a atacat cu apel sentinţa pronunţată.
Sub acest aspect, în urma întrebării adresate apelantului, instanţa de control a consemnat precizarea acestuia, în sensul că şi-a retras cererea de revizuire „ deoarece la instanţa de fond i s-a spus că aceasta nu este competentă să o soluţioneze".
Ulterior, instanţa de apel a consemnat ultimul cuvânt al apelantului care a solicitat admiterea apelului deoarece a fost „condamnat pe nedrept la pedeapsa închisorii de 10 ani".
Or, în raport de precizările apelantului revizuient, instanţa de apel, în conformitate cu dispoziţiile art. 287 alin. (1) C. proc. pen., trebuia să-şi execute rolul activ şi să ceară explicaţii acestuia pentru a elucida şi stabili adevărul cu privire la motivele reale care l-au determinat să-şi retragă cererea la instanţa de fond.
Numai în urma explicaţiilor cerute şi a verificărilor pe care ar fi trebuit să le efectueze instanţa de apel, ar fi avut posibilitatea să constate dacă instanţa de fond şi-a îndeplinit ori nu obligaţiile care-i reveneau şi în raport de această constatare să admită apelul şi să se desfiinţeze soluţia, trimiţând cauza spre rejudecare, ori să respingă motivat apelul.
Instanţa de apel nu a procedat în acest mod ci s-a limitat să reţină în considerente în termeni generali că „instanţa de fond, având în vedere cererea revizuientului şi respectând principiul disponibilităţii a pronunţat o soluţie temeinică şi legală".
Or, având în vedere pe de o parte, precizările apelantului referitoare la eroarea pe care i-ar fi indus-o instanţa de fond, iar pe de altă parte, manifestarea sa de voinţă de a ataca sentinţa pronunţată, acest mod de a proceda al instanţei de apel impune casarea deciziei în temeiul art. 3859 C. proc. pen. şi trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelului la Curtea de Apel Galaţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurentul revizuient condamnat I.I. împotriva deciziei penale nr. 203/ A din 18 august 2006 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Casează Decizia penală atacată.
Trimite cauza la Curtea de Apel Galaţi pentru rejudecarea apelului declarat de revizuientul condamnat împotriva sentinţei penale nr. 279 din 30 iunie 2006 a Tribunalului Brăila.
Suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul revizuient condamnat, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6405/2006. Penal. Contestaţie la executare... | ICCJ. Decizia nr. 6592/2006. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
