ICCJ. Decizia nr. 6405/2006. Penal. Contestaţie la executare (art.461 C.p.p.). Contestaţie în anulare - Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6405/2006
Dosar nr. 13721/1/2006
Şedinţa publică din 2 noiembrie 2006
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 572 din data de 16 mai 2006, pronunţată în dosarul penal nr. 4554/3/2006, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins, ca inadmisibilă, contestaţia la executare formulată de condamnatul B.C., pe care l-a obligat la 100 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 40 RON, s-a avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Instanţa de fond a constatat că, în cauză, contestatorul condamnat a formulat contestaţie la executare împotriva sentinţei penale nr. 49/ PI din 19 ianuarie 2006 a Tribunalului Timiş, secţia penală, rămasă definitivă prin Decizia nr. 2946 din 11 mai 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, prin care a fost condamnat, la pedeapsa de 15 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de omor prevăzută de art. 174 C. pen.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a avut în vedere că prin contestaţia la executare formulată, condamnatul a solicitat o reapreciere a probelor şi o rejudecare a fondului cauzei, care nu se pot realiza însă pe calea contestaţiei la executare, conform dispoziţiilor art. 461 C. proc. pen.
Împotriva hotărârii primei instanţe, în termen legal, a declarat apel condamnatul contestator B.C., care a criticat hotărârea pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând admiterea contestaţiei la executare şi achitarea pentru infracţiunea de omor, cu punerea sa în libertate ori, după caz, dispunerea rejudecării cauzei, cu motivarea că, prin condamnarea sa, a fost comisă o gravă eroare judiciară, el fiind nevinovat, situaţia de fapt reţinută nu corespunde realităţii, probele nu au fost corect apreciate, nu s-a audiat o martoră, iar instanţele care l-au condamnat nu au dat dovadă de obiectivitate şi imparţialitate, încălcându-i dreptul la un proces echitabil.
Prin Decizia penală nr. 467 pronunţată la data de 16 iunie 2006 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, s-a respins, ca nefundat, apelul contestatorul condamnat B.C.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a constatat că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 461 alin. (1) C. proc. pen., întrucât motivele invocate de contestator tind la o reexaminare a unor probleme de fond, astfel încât,în mod corect, instanţa de fond a respins, ca fiind inadmisibilă, contestaţia la executare dedusă judecăţii.
Împotriva deciziei penale nr. 467 din 16 iunie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, în termen legal a declarat recurs contestatorul B.C., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie întrucât sunt îndeplinite cerinţele art. 461 lit. c) C. proc. pen.
În motivarea recursului s-a arătat de către contestator că situaţia de fapt nu a fost corect reţinută, au fost comise grave erori judiciare, nu au fost avute în vedere toate probele şi nu au fost audiaţi toţi martorii.
Prin Decizia penală nr. 5208 din 12 septembrie 2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a respins, ca nefundat, recursul declarat de contestator.
Pentru a decide astfel, instanţa a constatat că hotărârile pronunţate sunt legale şi temeinice, motivele invocate de contestator nu pot fi examinate pe calea unei contestaţii la executare, întrucât nu suntem în prezenţa vreunei nelămuriri cu privire la hotărârea care se execută sau a unei împiedicări la executare, ci sunt aspecte care ţin de judecarea în fond a cauzei, astfel că nu sunt incidente dispoziţiile art. 461 lit. c) C. proc. pen.
Împotriva deciziei instanţei de recurs, condamnatul B.C. a formulat contestaţie în anulare, reluând în esenţă criticile formulate anterior, arătând că nu a beneficiat de un proces echitabil, s-au comis numeroase ilegalităţi, nu a fost adus la instanţă la diferite termene, în etapa soluţionării cauzei de către Tribunalul Timiş, nu s-au avut în vedere toate probele şi nu au fost audiaţi toţi martorii, el fiind nevinovat de săvârşirea infracţiunii pentru care a fost condamnat.
Examinând admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare formulată de condamnatul B.C., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 391 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., pentru a se admite în principiu contestaţia în anulare, instanţa trebuie să constate îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii:
- cererea de contestaţie este făcută în termenul prevăzut de lege;
- motivul pe care se sprijină contestaţia este din cele prevăzute de art. 386 C. proc. pen.;
- în sprijinul contestaţiei se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar;
Contestaţia în anulare se poate face, potrivit dispoziţiilor art. 386 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 356/2006, în următoarele cazuri:
a) când procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;
b) când partea dovedeşte că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a încunoştinţa instanţa despre această împiedicare;
c) când instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unei cauze de încetare a procesului penal din cele prevăzute de art. 10 alin. (1) lit. f) – i), cu privire la care existau probe în dosar;
d) când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă.
e) când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanţa de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 38514 alin. (11) ori art. 38516 alin. (1).
Analizând motivele invocate de contestatorul B.C., se constată că acestea nu se regăsesc între cazurile expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 386 C. proc. pen.
Faţă de aceste considerente, nefiind îndeplinită una din condiţiile de admisibilitate în principiu,Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare, ca inadmisibilă.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul condamnat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul B.C. împotriva deciziei penale nr. 5208 din 12 septembrie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 140 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6310/2006. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 6589/2006. Penal → |
|---|
