ICCJ. Decizia nr. 6778/2006. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6778/2006
Dosar nr. 15163/1/2006
Şedinţa publică din 17 noiembrie 2006
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea pronunţată în Şedinţa publică din 3 noiembrie 2006 a fost menţinută starea de arest a inculpaţilor T.A.I., A.E., P.C., N.V.L. şi D.L.
Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea comisă este închisoarea mai mare de 4 ani şi există probe certe că lăsarea în libertate a inculpaţilor prezintă pericol pentru ordinea publică. Pericolul pentru ordinea publică rezultă din natura şi gravitatea faptei dedusă judecăţii şi din urmarea produsă.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpaţii T.A.I., D.L., A.E. şi N.V.L. criticând-o pentru netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a solicitat revocarea măsurii arestării preventive întrucât recurenţii inculpaţi nu mai pot influenţa buna desfăşurare a procesului penal, apreciindu-se că, în cauză poate fi înlocuită măsura arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea sau ţara.
Examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte reţine că recursurile nu sunt fondate pentru considerentele ce urmează.
Inculpaţii au fost trimişi în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti nr. 183/P/2006 în stare de arest preventiv şi au fost condamnaţi prin sentinţa penală nr. 1080 din Şedinţa publică din 2 octombrie 2006 de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, la pedepse privative de libertate, menţinându-se starea de arest a inculpaţilor.
Împotriva hotărârii de condamnare inculpaţii au declarat apel, iar la termenul din 3 noiembrie 2006 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie din oficiu, a pus în discuţie menţinerea stării de arest a inculpaţilor.
Potrivit art. 3002 C. proc. pen., în cauzele în care inculpaţii sunt arestaţi, instanţa legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecăţii, legalitatea şi temeinicia arestării preventive, procedând conform art. 160b.
În mod corect instanţa a menţinut arestarea preventivă deoarece temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate.
În cauză, sunt întrunite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea comisă este închisoarea mai mare de 4 ani şi există probe certe că lăsarea în libertate a inculpaţilor prezintă pericol pentru ordinea publică.
Pericolul pentru ordinea publică rezultă din natura şi gravitatea faptei dedusă judecăţii şi din urmarea produsă.
Inculpaţii au fost condamnaţi pentru infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) şi b) şi alin. (21) lit. a), b) şi c) C. pen. Instanţa a reţinut gradul deosebit de periculos al infracţiunii săvârşite, agresivitatea de care au dat dovadă inculpaţii faţă de partea vătămată şi soţia acestuia (caracterul premeditat al infracţiunii săvârşite, inculpaţii au pătruns înarmaţi, mascaţi, pe timp de noapte în locuinţa a doi pensionari, hotărâţi să-şi ducă până la capăt planul infracţional).
În consecinţă, hotărârea pronunţată de instanţă este temeinică şi legală. În temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins recursul ca nefondat.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul la cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii T.A.I., D.L., A.E. şi N.V.L. împotriva încheierii din 3 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II–a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 6352/3/2006 (nr. vechi 3140/2006).
Obligă recurenţii la plata sumelor de câte 140 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, sumele de câte 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 noiembrie 2006.
← ICCJ. Decizia nr. 6754/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 6880/2006. Penal. Menţinere măsură de... → |
---|