ICCJ. Decizia nr. 6891/2006. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6891/2006
Dosar nr. 3840/44/2006
Şedinţa publică din 24 noiembrie 2006
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Galaţi prin sentinţa penală nr. 74/ F din 12 octombrie 2006, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul D.N. împotriva rezoluţiei nr. 877/II/2/2006 a Prim Procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi.
În motivarea sentinţei penale se reţin următoarele:
Prin plângerea adresată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, remisă Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, spre competentă soluţionare, petentul D.N. a solicitat efectuarea de cercetări faţă de prim procurorul C.N. şi faţă de procurorii C.S. şi S.S., toţi de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Galaţi, sub aspectul infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) De asemenea, petentul a solicitat efectuarea de cercetări faţă de subcomisarul de poliţie G.I. şi faţă de agenţii de poliţie R.A. şi M.G., toţi din cadrul Poliţiei Municipiului Galaţi, sub aspectul infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
În conţinutul plângerii depuse, petentul D.N. şi-a manifestat nemulţumirea de modul în care procurorul C.S. şi agentul şef adjunct R.A. au instrumentat dosarul cu nr. 6184/P/2001 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Galaţi.
Astfel, petentul a afirmat că procurorul C.S. nu i-a adus la cunoştinţă că avea calitatea de învinuit în dosarul menţionat, că avea dreptul să-şi angajeze un avocat, că nu i s-a adus la cunoştinţă învinuirea şi că nu i-a prezentat materialul de urmărire penală aşa cum prevăd dispoziţiile legale.
În aceeaşi plângere, petentul a precizat că agentul şef adjunct de poliţie R.A. a efectuat cercetări faţă de acesta pentru infracţiuni pe care nu le-a săvârşit, pentru că nu a efectuat o cercetare la faţa locului, nu a efectuat confruntări între acesta şi martorii audiaţi în cauză, nu i-a dat voie să-şi angajeze un avocat şi nu a efectuat cercetări şi pentru faptele săvârşite şi de persoana vătămată.
De asemenea, petentul a susţinut că subcomisarul de poliţie G.I. a dat ordin agentului şef adjunct de poliţie R.A. să efectueze cercetări în dosarul cu nr. 6184/P/2001 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Galaţi.
Petentul D.N. a formulat plângere împotriva procurorului S.S. şi a agentului şef principal M.G. pentru că nu au efectuat cercetări şi faţă de alte persoane în dosarul cu nr. 4899/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Galaţi.
În final, petentul a afirmat că este nemulţumit deoarece prim-procurorul C.N. i-a respins, ca tardiv introdusă, plângerea formulată împotriva soluţiei pronunţate în dosarul cu nr. 4899/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Galaţi.
La datele de 24 iulie 2001 şi 30 iulie 2001, numita D.V. a formulat plângere penală împotriva petentului D.N. prin care a solicitat organelor de poliţie să efectueze cercetări faţă de acesta sub aspectul infracţiunilor de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (1) C. pen. şi loviri prevăzută de art. 180 alin. (1) şi (2) C. pen.
Cercetările iniţiale au fost efectuate de către agentul şef de poliţie I.S. şi au fost continuate de agentul şef-adjunct R.A. din cadrul Poliţiei Municipiului Galaţi.
La data de 17 aprilie 2001, petentul D.N. a fost audiat de către agentul şef adjunct de poliţie R.A., cu respectarea drepturilor procesuale.
Cu această ocazie, în declaraţia olografă, petentului i s-a adus la cunoştinţă învinuirile, încadrarea juridică a faptelor sesizate şi că are dreptul la un apărător ales sau din oficiu.
La data de 12 septembrie 2001, petentul a fost audiat din nou de către organele de poliţie, pe formular, cu respectarea drepturilor procesuale, iar acesta în finalul declaraţiei a precizat că cele consemnate corespund afirmaţiilor sale.
În aceeaşi zi, procurorul C.S.D. i-a prezentat materialul de urmărire penală petentului D.N.
Ulterior, prin rechizitoriul cu nr. 6184/P/2001 din 25 ianuarie 2002 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Galaţi s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a petentului D.N. pentru faptele comise asupra părţii vătămate D.V.
Pe baza probelor administrate instanţa de fond a mai constatat că, actele premergătoare dovedesc că trimiterea în judecată, prin rechizitoriu de mai sus, a petentului, s-a făcut legal, că atât procurorii precum şi lucrătorii de poliţie, nu au comis nici un abuz faţă de el.
Astfel, actele de urmărire penală efectuate în cauză de către subcomisarul de poliţie G.I., dovedesc că acesta nu a efectuat nici un act de urmărire penală în cauza ce-l privea pe petent, şi de asemenea, că subcomisarul de poliţie G.I. nu avea nici o atribuţie de serviciu cu privire la repartizarea sarcinilor agenţilor de poliţie din cadrul Secţiei nr. 2 Poliţie a Municipiului Galaţi.
Petentul este nemulţumit şi de faptul că agentul şef adjunct de poliţie R.A., ar fi efectuat cercetări pentru infracţiuni pe care nu le-a săvârşit şi nu a efectuat cercetări pentru infracţiuni pe care nu le-a săvârşit şi nu a efectuat o cercetare la faţa locului, nu a efectuat confruntări între martorii audiaţi în cauză şi nu i-a permis să-şi angajeze avocat.
Din probele administrate rezultă că în urma plângerilor făcute de partea vătămată D.V., intimatul R.A. căruia i-a fost repartizată plângerea petentei spre soluţionare a audiat în cauză peste 8 martori, a avut în vedere concluziile din certificatul medico-legal al părţii vătămate, a efectuat o confruntare între inculpat şi partea vătămată şi după admiterea acestor probe, la 17 august 2001 l-a audiat pe petent în calitate de învinuit. Din declaraţia olografă a acestuia rezultă că agentul de poliţie i-a adus la cunoştinţă atât învinuirea cât şi faptul că are dreptul să-şi angajeze apărător.
Ulterior, procurorul C.S. i-a prezentat petentului materialul de urmărire penală în care se precizează că petentului i s-a adus la cunoştinţă faptul că are dreptul la apărător ales, dar nu socoteşte că i s-a prezentat materialul de urmărire penală şi că nu recunoaşte faptele reţinute în sarcina sa.
Petentul, nemulţumit de această sentinţă, în termenul legal, a declarat recursul de faţă, apreciind că plângerea sa nu a fost verificată, că rezoluţiile date de procurori se impun a fi modificate, numai după admiterea recursului şi desfiinţarea sentinţei.
De aceea a cerut retrimiterea întregului dosar la parchet pentru reanchetare.
Recursul este nefondat.
Examinându-se actele dosarului de urmărire penală, actele premergătoare şi determinate de plângerea petentului, sentinţa instanţei de fond ce a soluţionat plângerea aceluiaşi petiţionar potrivit art. 2781 C. proc. pen., în raport de criticile aduse precum şi din oficiu, Curtea reţine că este temeinică şi legală.
Se constată astfel că, dosarul penal terminat cu rechizitoriul nr. 6184/P/2001 şi prin care a fost trimis în judecată, petentul, pentru săvârşirea infracţiunilor de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (1) C. pen. şi lovire prevăzută de art. 180 alin. (1) şi (2) C. pen., „nu s-a declanşat la ordinul subcomisarului de poliţie" ci au început cercetările penale determinate de cele două plângeri penale, ale părţii vătămate D.V.
Apoi, împrejurarea că soluţiile procurorilor (prim procuror C.N., C.S. şi G.D.) îl nemulţumesc pe petiţionar, dar acestea sunt temeinicie şi legale, nu-l îndreptăţesc, nici în fapt şi nici în drept, pe recurent, să susţină repetat că: „aceştia au săvârşit infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)".
Cum, nici în faţa instanţei de fond şi nici în faţa instanţei de recurs, petentul, căruia i s-au acordat termene pentru angajare avocat, nu a mai depus nici un alt act, nu şi-a angajat avocat şi nici nu şi-a formulat vreo apărare de natură a modifica hotărârea atacată, recursul va fi respins, ca nefondat, potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se vor aplica şi prevederile art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul D.N. împotriva sentinţei penale nr. 74/ F din 12 octombrie 2006 a Curţii de Apel Galaţi.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 60 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6882/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 6905/2006. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
