ICCJ. Decizia nr. 6886/2006. Penal. Luare de mită (art. 254 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6886/2006
Dosar nr. 1967/33/2006
Şedinţa publică din 24 noiembrie 2006
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 70 din 18 septembrie 2006 a Curţii de Apel Cluj a fost condamnat inculpatul T.E., în baza art. 254 C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 şi 76 lit. c) C. pen., pentru infracţiunea de luare de mită la o pedeapsă de 7 luni închisoare.
În baza art. 81 C. pen., a suspendat condiţionat executarea pedepsei pe durata termenului de încercare prevăzut de art. 82 C. pen., de 2 ani şi 7 luni.
Conform art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra nerespectării dispoziţiilor art. 83, 84 C. pen.
În baza art. 264 C. pen., cu aplicarea art. 74, 76 lit. e) C. pen., a fost condamnat inculpatul pentru infracţiunea de favorizarea infractorului la pedeapsa de 2 luni închisoare.
În baza art. 81 C. pen., a suspendat condiţionat executarea pedepsei pe durata termenului de încercare prevăzut de art. 82 C. pen., raportat la art. 120 alin. (2) C. pen., de 2 ani.
Conform art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra nerespectării dispoziţiilor art. 83, 84 C. pen.
În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 constată graţiată integral pedeapsa.
Atrage atenţia inculpatului asupra nerespectării art. 7 din Legea nr. 543/2002.
În baza art. 264 C. pen., cu aplicarea art. 74 şi 76 lit. e) C. pen., a fost condamnat inculpatul pentru infracţiunea de favorizarea infractorului la o pedeapsă de 2 luni închisoare.
În baza art. 81 C. pen., a suspendat condiţionat executarea pedepsei pe durata termenului de încercare prevăzut de art. 82 C. pen., de 2 ani.
Conform art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra nerespectării dispoziţiilor art. 83, 84 C. pen.
În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 constată graţiată integral pedeapsa.
Atrage atenţia inculpatului asupra nerespectării art. 7 din Legea nr. 543/2002.
În baza art. 19 din Legea nr. 78/2000 a obligat pe inculpatul T.E. să restituie denunţătorului T.V. suma de 300 dolari S.U.A. sau echivalentul în lei la data efectuării plăţii.
În baza art. 19 din Legea nr. 78/2000 a dispus confiscarea sumei de 200 dolari S.U.A. sau echivalentul în lei la data efectuării plăţii şi a obligat pe inculpatul T.E. la plata acestei sume cu titlu de confiscare către stat.
În baza art. 20 din Legea nr. 78/2000 a menţinut măsura sechestrului asigurator luată asupra imobilului înscris în C.F. 1256 Mihai Viteazu de Sus, judeţul Cluj, prin încheierea nr. 1693/2006 a Oficiului de cadastru şi publicitate imobiliară Turda, imobil cu nr. top.919/4/3-920/4/3-921/4/3 „Arator" proprietatea inculpatului T.E. şi a soţiei T.A., până la concurenţa sumei de 500 dolari S.U.A. în favoarea D.N.A. prin ordonanţa din 24 martie 2006.
În baza art. 30 din Legea nr. 78/2000 a dispus ca hotărârea judecătorească de condamnare, după rămânerea definitivă să fie publicată în ziarul săptămânal local „21" din Turda.
Pentru a se pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a administrat nemijlocit probele, ascultând pe inculpat, pe denunţătorii T.V., C.C., precum şi pe martorii N.M., D.M.V., S.G.F., B.M., C.A., D.L.C., C.G., N.I.M., B.I., T.A.G., C.T. şi C.D.
În baza acestor probe, instanţa a reţinut că nu există nici contradicţii şi nici dubii cu privire la comiterea de către inculpat a infracţiunii de luare de mită şi a două infracţiuni de favorizarea infractorului, că aceste fapte s-au săvârşit de către cel trimis în judecată şi anume T.E.
Astfel, se reţine în fapt că, în anul 2002, inculpatul T.E. avea gradul de căpitan de poliţie şi ocupa funcţia de ofiţer coordonator al celor douăsprezece de poliţie arondate Poliţiei Municipiului Turda.
Potrivit obligaţiilor de serviciu prevăzute de fişa postului, la data de 6 aprilie 2002, inculpatul a organizat, coordonat şi executat, împreună cu poliţişti din cadrul posturilor de poliţie Iara şi Valea Ierii o acţiune comună pentru prevenirea şi combaterea infracţiunilor la regimul circulaţiei. Fiind într-o zi de sâmbătă, acţiunea s-a derulat începând cu ora 17,00, efectivul de poliţişti fiind amplasat în centrul comunei Iara la drumul judeţean 107.M. Au participat alături de inculpatul T.E., lt. N.M., şeful Postului de poliţie Iara, plt. adj. B.M., plt. M.M., ambii de la Postul de poliţie Iara, plt. adj. D.V.M., şeful Postului de poliţie Valea Ierii şi plt. S.F. din cadrul aceluiaşi post.
În jurul orei 20,00 în trafic a fost oprit un autoturism marca FORD, condus de C.C.S. şi în care se mai aflau T.V. şi martorul D.L.C.
Constatându-se că vehiculul aparţinând lui T.V. a fost încredinţat spre conducere minorului C.C. ce nu poseda permis de conducere, ocupanţii autoturismului au fost conduşi la sediul postului de poliţie. Aici, fiecare a fost introdus într-un birou separat şi audiat cu privire la împrejurările constatate.
Întrucât C.C. era minor, lt. N.M. l-a convocat telefonic pe tatăl acestuia C.G., să se prezinte la poliţie pentru a asista la luarea declaraţiei.
Într-o altă încăpere se afla martorul D.L.C. care, la solicitarea şi în prezenţa inculpatului T.E. consemna cu mâna proprie o declaraţie cu privire la împrejurările în care a fost depistată maşina în trafic. Singurul căruia nu i-a putut fi luată declaraţia a fost T.V. care, fiind sub influenţa băuturilor alcoolice, era recalcitrant. Acesta se plimba dintr-o încăpere în alta a postului de poliţie, fuma şi „dădea indicaţii" cu privire la modul de audiere. La un moment dat, T.V. i-a făcut semn inculpatului T.E., arătându-i palma unei mâini cu toate cele cinci degete răsfirate. Receptând acest gest, ce însemna oferirea a 500 dolari S.U.A. în schimbul stopării cercetărilor, inculpatul T.E. a şi preluat iniţiativa în anchetă: i-a luat martorului D.L.C. foaia cu declaraţia consemnată, mai înainte ca aceasta să fi fost încheiată şi semnată, spunându-i că poate pleca acasă. Apoi, intrând în biroul în care se afla minorul, i-a comunicat şi acestuia că e liber şi poate pleca, cu toate că nici C.C. nu-şi încheiase declaraţia.
La scurt timp, din postul de poliţie a plecat şi T.V., precum şi cei şase poliţişti care au participat la acţiunea din seara respectivă.
A doua zi dimineaţă, la 7 aprilie 2002, T.V. s-a deplasat la domiciliul minorului C.C. căruia i-a făcut cunoscut modul în care a „negociat" neîntocmirea dosarului penal, solicitându-i totodată să participe cu 200 dolari americani la suma ce trebuia plătită inculpatului T.E.
Nedispunând de nici o sumă de bani, minorul s-a împrumutat de la vecinul său, martorul C.A. Deoarece acesta nu a fost dispus prea uşor să-l împrumute pe minor, C.C. s-a văzut nevoit să-i împărtăşească destinaţia banilor, în sensul că trebuie să-i dea inculpatului T.E. pentru a nu-i întocmi dosar penal.
În cursul aceleiaşi zile, T.V. s-a deplasat în comuna Mihai Viteazu, unde domicilia inculpatul T.E., s-a întâlnit cu acesta pe stradă şi i-a înmânat cei 500 dolari S.U.A., promişi în seara precedentă.
Ulterior, la Postul de poliţie Iara nu a fost înregistrat nici un dosar penal având ca obiect infracţiunile la regimul circulaţiei pe drumurile publice săvârşite de T.V. şi C.C. şi constatate în seara de 6 aprilie 2002 de către organele de poliţie.
Aceasta fiind situaţia de fapt, activităţile infracţionale comise de inculpat, s-au reţinut că, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de: luare de mită, prevăzută şi pedepsită de art. 254 C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (constând în primirea sumei de 500 dolari S.U.A. în data de 7 aprilie 2002 de la denunţătorul T.V., pentru a nu-şi îndeplini obligaţia de serviciu şi anume, pentru a nu înregistra pe numele acestuia şi a lui C.C., dosarele penale privitoare la infracţiunile săvârşite de aceştia la regimul circulaţiei pe drumurile publice, precum şi a celor două de favorizare a infractorului, prevăzute şi pedepsite de art. 264 C. pen., constând în fapta de a stopa cercetarea penală începută în seara de 6 aprilie 2002, cu privire la infracţiunile la regimul circulaţiei autovehiculelor pe drumurile publice, săvârşite de către T.V. şi C.C. şi urmărind zădărnicirea urmăririi penale demarate împotriva acestora.
Pentru aceste infracţiuni, inculpatul T.E. a fost condamnat, prin sentinţa penală nr. 70 din 18 septembrie 2006 a Curţii de Apel Cluj, aşa după cum s-a arătat.
Nemulţumit de această hotărâre, în termenul legal, atât parchetul, precum şi inculpatul au declarat recursurile de faţă.
Prin recursul declarat de parchet, sentinţa este criticată pentru netemeinicie, sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate şi a modalităţii de executare dispusă, solicitându-se înlăturarea aplicării art. 74 şi 76 C. pen., precum şi ale art. 81 C. pen.
Prin recursul declarat de inculpat, aceeaşi hotărâre este criticată pentru netemeinicie, sub aspectul aprecierii probelor şi faţă de incertitudinea acestora, a solicitat achitarea în baza art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
Recursul declarat de parchet în limita motivelor ce se vor analiza, urmează a se vedea că este fondat, în timp ce recursul declarat de inculpat, se apreciază că fiind fără temei.
Verificându-se hotărârea atacată, în raport de criticile aduse, precum şi din oficiu, Curtea reţine că probatoriul administrat dovedeşte fără contradicţii şi dubii, vinovăţia penală a inculpatului, cu privire la săvârşirea tuturor infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată.
Apărarea inculpatului, se constată că a fost cercetată şi analizată de către instanţa de fond, aşa încât critica adusă şi susţinerea ce vizează nevinovăţia sa, se vor înlătura ca simple afirmaţii fără temei.
Astfel, activităţile infracţionale întreprinse de inculpat în 6 şi 7 aprilie 2002, infirmă apărările sale şi drept urmare, vor fi înlăturate ca nefondate.
Trecându-se la examinarea motivelor de recurs formulate de parchet şi care vizează individualizarea pedepselor atât sub aspectul cuantumului dar şi al modalităţii de executare dispusă în raport de calitatea pe care o avea inculpatul, dar şi faţă de gravitatea infracţiunilor săvârşite şi în concurs real, se constată că, atât cuantumul, precum şi modalitatea de executare a pedepsei aplicate pentru infracţiunea de luare de mită cu adevărat nu sunt corespunzătoare şi nu respectă cerinţele art. 72 şi 52 C. pen.
Majorarea cuantumului pedepsei se va face însă cu menţinerea aplicării prevederilor art. 74 şi 76 C. pen., apreciindu-se ca fiind justificate.
Cu aceste precizări şi deci, prin menţinerea circumstanţelor atenuante acordate în favoarea inculpatului, pedeapsa pentru această infracţiune va fi sporită şi totodată, vor fi înlăturate şi prevederile art. 81 şi 82 C. pen., aşa încât, sancţiunea penală va fi executată, prin privare de libertate.
Pentru aceste considerente, recursul declarat de parchet urmează a fi admis şi în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., după casarea hotărârii atacate, doar în limita celor analizate prin rejudecare, se va dispune în sensul celor de mai sus.
Toate celelalte dispoziţii ale sentinţei vor fi menţinute.
Aşa fiind, recursul declarat de inculpat (după cum arătam) va fi respins, ca nefondat, potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Va fi obligat şi la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A., Serviciul Teritorial Cluj împotriva sentinţei penale nr. 70 din 18 septembrie 2006 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, privind pe inculpatul T.E. Casează sentinţa penală atacată numai cu privire la cuantumul pedepsei aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 254 C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, precum şi cu privire la greşita aplicare a dispoziţiilor art. 81, 82, 83 C. pen., pentru infracţiunile comise de inculpat.
Înlătură aplicarea art. 81,82 şi 83 C. pen., pentru infracţiunile prevăzute de art. 254 C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi două infracţiuni prevăzute de art. 264 C. pen.
Majorează pedeapsa aplicată pentru infracţiunea prevăzută deart. 254 C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen., de la 7 luni închisoare la 2 ani închisoare.
Aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pe o perioadă de un an după executarea pedepsei principale.
Face aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.E. împotriva sentinţei penale nr. 70 din 18 septembrie 2006 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Obligă recurentul intimat inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6828/2006. Penal. Traficul de influenţă... | ICCJ. Decizia nr. 6909/2006. Penal. Extrădare activă (Legea... → |
|---|
