ICCJ. Decizia nr. 6909/2006. Penal. Extrădare activă (Legea 302/2004). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6909/2006
Dosar nr. 15558/1/2006
Şedinţa publică din 25 noiembrie 2006
Deliberând asupra recursului penal de faţă, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 15/ F din Camera de Consiliu din 24 septembrie 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi a dispus arestarea provizorie în vederea extrădării a persoanei extrădabile P.M.V. pe o perioadă de 29 zile, de la 24 noiembrie 2006, până la 22 decembrie 2006, inclusiv.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti s-a solicitat, în temeiul art. 46 raportat la art. 45 din Legea nr. 302/2004 arestarea provizorie a persoanei extrădabile P.M.V., în vederea extrădării formulată de autorităţile judiciare din Republica Ungaria.
Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut că, numitul P.M.V. este urmărit internaţional pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune în formă agravantă şi desfăşurare de activităţi de investiţii neautorizate prevăzute de art. 318 alin. (1) şi (6) lit. b) şi art. 298/ E C. pen. ungar, sancţionate cu o pedeapsă de 8 ani închisoare.
În fapt, s-a reţinut că numiţii S.D., F.A.L., C.S.R., alături de P.M.V., au înfiinţat mai multe firme în Ungaria şi au deschis conturi bancare în numele acestor firme care nu aveau autorizaţie de desfăşurare a serviciilor de investiţii, conturi în care au transferat banii primiţi de la investitorii unguri, sume pe care le-au ridicat ulterior cash şi le-au folosit în scop personal sau au desfăşurat tranzacţii bancare şi le-au folosit în scop personal sau au desfăşurat tranzacţii bancare în scop personal.
Împotriva numitului P.M.V., Parchetul din Budapesta a emis mandatul de arestare nr. H.F.19167/2003 din 16 decembrie 2003, iar prin ordonanţa de reţinere din 24 noiembrie 2006, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti s-a dispus reţinerea acestuia, pe o durată de 24 ore, începând de la 23 noiembrie 2006, ora 13,30.
Faţă de materialul probator din dosar, a constatat că în cauză sunt îndeplinite cerinţele legale prevăzute de art. 46 raportat la art. 45 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 republicată.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a formulat recurs persoana extrădabilă P.M.V.
Prin motivele de recurs susţinute oral de apărătorul său, persoana extrădabilă a criticat hotărârea pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Un prim motiv de recurs se referă la încălcarea dispoziţiilor legale privind competenţa în cauză, în raport de faptul că persoana extrădabilă a fost identificată la Constanţa, iar măsura arestării a fost dispusă de Curtea de Apel Bucureşti, încălcându-se dispoziţiile art. 44 din Legea nr. 302/2004.
Al doilea motiv de recurs invocat se referă la încălcarea dispoziţiilor art. 68 din Legea nr. 302/2004 în sensul că nu există nici un caz de urgenţă pentru a se dispune arestarea în vederea extrădării.
Examinând hotărârea pronunţată în cauză sub aspectele invocate de persoana extrădabilă, Înalta Curte constată că recursul formulat nu este fondat, soluţia fiind legală şi temeinică.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că autorităţile judiciare din Republica Ungaria au formulat o cerere de arestare provizorie în vederea extrădării cu privire la numitul P.M.V., urmărit internaţional pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune în formă agravată şi desfăşurarea de activităţi de investiţii neautorizate prevăzute de art. 318 alin. (1) şi (6) lit. b) şi art. 298/ E C. pen. ungar.
Potrivit art. 46 din Legea nr. 302/2004 din Legea privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală (text de lege aplicabil în speţă) în caz de urgenţă, autorităţile competente ale statului solicitant pot cere arestarea provizorie a persoanei urmărite, chiar înainte de formularea şi transmiterea cererii formale de extrădare.
Din textul de lege menţionat rezultă că în această situaţie, cererea de arestare provizorie trebuie să indice existenţa unui mandat de arestare preventivă (cum este în speţă), o expunere sumară a faptelor care trebuie să precizeze data şi locul unde au fost comise şi dispoziţiile legale aplicabile, precum şi datele asupra identităţii, cetăţeniei şi localizării persoanei respective, cerinţe pe care, de altfel, autorităţile ungare le-au îndeplinit.
Se observă că această dispoziţie legală, îndrituieşte, practic instanţa să facă numai un examen sumar al cauzei în vederea eventualei arestări provizorii, care este anterioară demarării procedurii extrădării pasive.
Nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 68 din Legea nr. 302/2004, cum greşit a susţinut apărătorul persoanei extrădabile, întrucât acest text de lege se referă la cererea de arestare provizorie în vederea extrădării active, care este procedura de extrădare în care România are calitatea de stat solicitant [(după cum rezultă şi din art. 2 alin. (1) lit. h) din lege)], întrucât în cauză este vorba de o procedură de extrădare pasivă (caz în care România are calitatea de stat solicitat).
În raport de obiectul cererii, rezultă că cererea de arestare provizorie în caz de urgenţă corect a fost analizată de prima instanţă prin prisma art. 46 din Legea nr. 302/2004.
Nici cel de-al doilea motiv de recurs referitor la încălcarea dispoziţiilor legale referitoare la competenţă, invocat de persoana extrădabilă, nu este fondat.
Astfel, cererea formulată de autorităţile judiciare ungare fiind o cerere prealabilă unei cereri de extrădare pasivă a unei persoane aflate pe teritoriul României, a fost încadrată, în drept, după cum s-a menţionat anterior, la dispoziţiile referitoare la extrădarea pasivă, prevăzută la Titlul II, Capitolul II din Legea 302/2004.
În art. 44 din Legea 302/2004, referitor la procedura judiciară şi regulispeciale de competenţă, se prevede că procedura judiciară de extrădare pasivă este de competenţa curţii de apel în raza teritorială a căreia domiciliază sau a fost identificată persoana extrădabilă.
Într-adevăr, legea prevede o procedură şi o competenţă de soluţionare a unei cereri de extrădare specială, însă potrivit art. 44 alin. (4) din acelaşi act normativ, normele de procedură penală privind urmărirea, judecata şi punerea în executare sunt aplicabile şi în procedura de extrădare, în măsura în care prin prezenta lege nu se dispune astfel.
Ori, în cauză, după cum prevede legea, competenţa materială a soluţionării unei astfel de cauze, aparţine curţilor de apel, cerinţă legală respectată de prima instanţă.
În procedura judiciară a extrădării pasive, potrivit legii, competenţa teritorială aparţine curţii de apel pe raza căreia domiciliază sau a fost identificată persoana extrădabilă.
Într-adevăr, în cauză persoana extrădabilă P.M.V. a fost identificată pe raza Curţii de Apel Constanţa, căreia, potrivit art. 44 din Legea 302/2004 i-ar fi revenit competenţa teritorială a soluţionării cauzei.
Dar, având în vedere că legea specială se completează cu normele de procedură de drept comun, nerespectarea regulilor de competenţă teritorială atrage sancţiunea nulităţii relative, iar potrivit art. 39 alin. (2) C. proc. pen., excepţia de necompetenţă teritorială poate fi ridicată numai până la citirea actului de sesizare în faţa primei instanţe de judecată.
Ori, în cauză, persoana extrădabilă, care a fost asistată de un apărător ales, nu a invocat excepţia de necompetenţă teritorială a primei instanţe respectiv a Curţii de Apel Bucureşti, ci abia în faţa instanţei de recurs.
În raport de faptul că excepţia de necompetenţă teritorială nu a fost indicată în faţa primei instanţe, în raport de dispoziţiile legale menţionate, ea nu mai poate fi primită de către instanţa de recurs.
Pe fondul cauzei, se constată că prima instanţă corect a apreciat că sunt îndeplinite cerinţele formale prevăzute de art. 46 din Legea nr. 302/2004, respectiv există un mandat de arestare preventivă pe numele persoanei extrădabile emis de autorităţile ungare, sunt descrise sumar faptele presupus săvârşite de acesta, fapte încadrate şi în drept.
În consecinţă, în raport de considerentele expuse, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul formulat de persoana extrădabilă.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana extrădabilă P.M.V. împotriva încheierii nr. 15/ F din 24 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 10312/2/2006 (nr. vechi 3427/2006).
Obligă recurenta persoană extrădabilă la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit interpretului de limba engleză se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6886/2006. Penal. Luare de mită (art. 254... | ICCJ. Decizia nr. 6991/2006. Penal → |
|---|
