ICCJ. Decizia nr. 7221/2006. Penal. Cerere de întrerupere a executării pedepsei (art.455 C.p.p.). Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 7221/2006
Dosar nr. 24611/3/2006
Şedinţa publică din 12 decembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 972 din 28 august 2006, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a respins cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul N.B.F., în temeiul dispoziţiilor art. 455 raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen.
În baza art. 192 C. proc. pen., condamnatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 80 lei, din care 40 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu, avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
S-a reţinut că petiţionarul condamnat N.B.F. se află în executarea pedepsei de 25 de ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 487 din 25 iulie 2001 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 174, raportat la art. 175 lit. i) şi art. 176 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Hotărârea judecătorească de condamnare a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 1106 din 28 februarie 2002 a Curţii Supreme de Justiţie, iar executarea pedepsei a început la 9 iunie 2000.
În motivarea cererii sale de întrerupere a executării pedepsei, condamnatul N.B.F. a învederat faptul că mama sa este bolnavă şi are condiţii materiale şi de existenţă minime, având în îngrijire şi pe copilul minor.
Instanţa de fond a constatat că în cauză nu s-a făcut dovada unor împrejurări speciale în sensul celor prevăzute de dispoziţiile art. 453 lit. c) C. proc. pen., din cauza cărora executarea în continuare a pedepsei să aibă consecinţe grave pentru condamnat sau familia acestuia, astfel că a respins cererea.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie, a respins, ca nefondat, apelul condamnatului, dispunând obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În termen legal, împotriva acestei decizii penale a declarat recurs condamnatul N.B.F., fără a arăta motivele de casare şi lăsând modul de soluţionare a căii de atac la aprecierea instanţei.
Examinând recursul, I.C.C.J. constată că acesta nu este fondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 455 raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă o singură dată, pe o perioadă de cel mult 3 luni, când, din cauza unor împrejurări speciale, executarea imediată a acesteia ar avea consecinţe grave pentru condamnat sau familia sa.
Curtea constată că în cauză nu s-a făcut dovada acestor împrejurări speciale, situaţia materială precară a familiei condamnatului fiind anterioară încarcerării acestuia, iar lăsarea acestuia în libertate nefiind de natură să o înlăture sau să o amelioreze.
Copilul minor al condamnatului nu se află în îngrijirea sau întreţinerea mamei sale, iar aceasta beneficiază de ajutor social, fiind în incapacitate temporară de muncă pe timp de 12 luni, începând cu 1 ianuarie 2006.
În consecinţă, Curtea constată că sentinţa şi Decizia penală pronunţate sunt legale şi temeinice, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru întreruperea executării pedepsei.
În conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul condamnatului N.B.F. urmează a fi respins ca nefondat.
În baza art. 192 alin. (2) şi art. 189 C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul N.B.F. împotriva deciziei penale nr. 765/ A din 30 octombrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 140 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 decembrie 2006.
← ICCJ. Decizia nr. 7168/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 7233/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
---|