ICCJ. Decizia nr. 7112/2006. Penal. Omorul (art. 174 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 7112/2006
Dosar nr. 5748/54/2006
Şedinţa publică din 6 decembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 110 din 13 martie 2006, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, secţia penală, în dosarul nr. 2280/2005, a fost achitat inculpatul C.I., zis V., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., cu aplicarea art. 44 alin. (1) şi (21) C. pen., pentru infracţiunea de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen.
Au fost respinse acţiunile civile promovate de partea civilă P.M. şi partea civilă C.A.S. Dolj, iar în baza art. 192 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost obligată partea civilă P.M. la plata sumei de 1.100 RON (inclusiv cheltuielile de la urmărirea penală) cu titlu de cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinţi inculpatul C.I. a fost trimis în judecată, în stare de libertate, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen.
S-a reţinut că în comuna Gârla Mare din Judeţul Mehedinţi se află un cartier de etnici rromi, între aceştia fiind şi familia părţii vătămate P.M. şi cea a inculpatului C.I.
La data de 02 mai 2004, între Z.M., mama părţii vătămate, P.M. şi M.I., care era împreună cu părinţii săi C.I. şi I., a avut loc un conflict pentru o suprafaţă de teren, prilej cu care M.I. a lovit-o pe Z.M., părinţii sus-numitului neintervenind în conflict. Urmare acestui incident, la 05 mai 2004 Z.M. s-a deplasat spre Drobeta Tr. Severin pentru a obţine un certificat medico - legal.
În aceeaşi dimineaţă, în jurul orelor 6,30 - 7,00, partea vătămată P.M. s-a deplasat la locuinţa numiţilor L.V. şi I.M. (ambii judecători ai staborului), pentru a-i chema la judecata ţigănească pe membrii familiei C. pentru incidentul anterior.
Fiind o oră matinală, cei doi au refuzat organizarea unei judecăţi, promiţând că judecata va avea loc mai târziu.
Întorcându-se către domiciliu, P.M. a trecut prin faţa locuinţei inculpatului şi a strigat din stradă la C.I., spunându-i că a convocat judecata ţigănească.
Din locuinţă a ieşit întâi C.I., care a început să-i adrese cuvinte injurioase lui P.M., fiind urmată de C.I. care, ieşind din curte, l-a lovit cu o sapă în zona capului pe P.M.
Ca urmare a zgomotului produs, din locuinţele proprii au ieşit numiţii B.C. şi B.I., care locuiau în aceeaşi curte cu partea vătămată şi găsindu-l pe acesta căzut în drum, în stare de inconştienţă, l-au dus în locuinţa lui, de unde a fost transportat la Spitalul Judeţean Drobeta Tr. Severin şi ulterior la Spitalul Clinic nr. 1 Craiova.
Din certificatul medico - legal al S.M.L. Mehedinţi rezultă că P.M. a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 90-100 zile îngrijiri medicale şi i-au pus viaţa în primejdie.
Inculpatul a susţinut că, de fapt, partea vătămată împreună cu B.C. şi B.I. au pătruns fără drept în locuinţa lui, iar după ce P.M. a lovit-o cu o rangă în cap pe soţia sa, C.I., la rândul lui a lovit partea vătămată cu o sapă în zona capului, totodată, şi inculpatul fiind lovit cu ranga în cap de partea vătămată.
În acest sens a prezentat certificatul medico legal din care rezultă că C.I. a suferit leziuni produse prin lovire, cu sau de corpuri dure, ce au necesitat pentru vindecare 8-9 zile îngrijiri medicale şi certificatul medico-legal din care rezultă că inculpatul C.I. a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare 6-7 zile îngrijiri medicale.
Versiunea inculpatului a fost susţinută în timpul urmăririi penale de nurorile sale, Şt.A. şi M.D., iar starea de fapt susţinută de partea vătămată a fost dovedită de membrii familiei lui P.M., martorii T.Z., Z.M., B.C., B.I., P.M., P.M. şi P.D.
Pe baza probelor administrate, instanţa de fond a reţinut că, la strigătele părţii vătămate, a ieşit soţia inculpatului, cu care a avut discuţii contradictorii cu privire la o suprafaţă de teren, a pătruns în curtea inculpatului şi a lovit-o pe C.I. care a căzut la pământ inconştientă, în urma loviturii cu ranga.
Din casă a ieşit şi inculpatul C.I., care văzând starea soţiei sale, a sărit în ajutorul acesteia şi partea vătămată l-a lovit cu ranga pe inculpat, iar acesta din urmă cu o lopată, l-a lovit în cap pe P.M., producându-i leziunile descrise în certificatul medico – legal.
Martora M.D. a declarat că a ieşit în curtea casei şi a văzut-o pe soţia inculpatului căzută la pământ, iar părţile se băteau.
Martorul Şt.A. l-a văzut pe P.M. însoţit de verişorii lui intrând în curtea casei inculpatului şi că organele de poliţie au găsit în curtea inculpatului un pantof al părţii vătămate.
În acelaşi fel declară şi martorii D.M., Z.M., T.Z., B.I. şi B.C.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi, arătând că în mod greşit a fost aplicat art. 10 alin. (1) lit. e) cu aplicarea art. 44 alin. (1) şi (21) C. proc. pen. Se arată că din procesul verbal de cercetare la faţa locului s-au recoltat urme de sânge amestecate cu pământ, în plicul nr. 2, care prezintă în sânge urme ce aparţin probabil grupei victimei P.M., iar inculpatul a recunoscut la prima declaraţie că a ieşit la partea vătămată, a întrebat-o de ce a lovit-o pe soţia sa, fără a preciza că a pătruns în curtea locuinţei sale. La fel arată şi martorii T.Z., B.I. şi B.C., arătând că inculpatul a lovit-o pe partea vătămată în uliţă.
Prin Decizia penală nr. 189 din 6 iunie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi, împotriva sentinţei penale nr. 110 din 13 martie 2006, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, în dosarul nr. 2280/2005, privind pe inculpatul C.I., care a fost desfiinţată iar în baza art. 20 raportat la art. 174 combinat cu art. 175 alin. (1) lit. i), cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.I. la pedeapsa principală de 4 ani închisoare şi la 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Au fost admise acţiunile civile şi a fost obligat inculpatul la plata sumei de 200.000.000 ROL daune morale către partea civilă P.M. şi la 8.450.800 ROL către partea civilă C.A.S. Dolj, reprezentând cheltuieli spitalizare cu dobânda legală aferentă, luându-se act că partea civilă C.A.S. Mehedinţi nu s-a constituit parte civilă.
Totodată, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 15.000.000 ROL cheltuieli judiciare statului.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că problema principală în cauză o constituie locul unde s-a întâmplat incidentul şi locul în care a fost lovită soţia inculpatului.
Pe baza procesului verbal de cercetare la faţa locului s-a reţinut că au fost ridicate mai multe probe, respectiv „pământ cu substanţă brun roşcată din curtea locuinţei, cât şi din uliţă, la cca. 3 m de locuinţa lui C.I. spre mijlocul uliţei", probă ce a fost „ambalată în plicul numerotat cu nr. 2" iar conform raportului de constatare tehnico - ştiinţifică nr. 107947 din 10 iunie 2004 al I.G.P.R., Institutul de Criminalistică – Serviciul IV, aceste probe din plicul nr. 2 constituie fragmente de sol ce prezintă urme de sânge uman, ce au aparţinut probabil grupei sanguine B III, respectiv numitului P.M. Aşadar, pe baza probei ştiinţifice administrate s-a apreciat că soţia inculpatului a fost lovită de victimă în stradă.
La cercetarea judecătorească inculpatul a precizat că a venit partea vătămată, a strigat la poartă, mai întâi a ieşit soţia sa şi partea vătămată a lovit-o, iar când a ieşit şi el, a întrebat-o pe partea vătămată de ce a lovit-o pe soţie, fără a preciza că partea vătămată a pătruns în curtea locuinţei sale. Martorii T.Z., care este sora părţii vătămate Z.M., B.I. şi B.C. au declarat că inculpatul C.I. a lovit-o pe partea vătămată în uliţă.
Faţă de această situaţie de fapt, s-a reţinut că declaraţiile celorlalţi martori sunt părtinitoare, versiunea inculpatului fiind susţinută de nurorile sale Şt.A. şi M.D. cât şi de soţia sa, iar starea de fapt relatată de partea vătămată este dovedită şi cu declaraţiile martorilor T.Z., Z.M., B.C., B.I., P.M., P.M. şi P.D.
În consecinţă, s-a reţinut de instanţa de apel că fapta inculpatului nu a fost săvârşită în condiţiile art. 44 alin. (1) C. pen., care arată că este în legitimă apărare acela care săvârşeşte fapta, pentru a înlătura un act material direct, imediat şi injust, îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes obştesc, ori care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat, ori interesul obştesc, şi nici ale alin. (21), care arată că se prezumă că este în legitimă apărare şi acela care săvârşeşte fapta pentru a respinge pătrunderea fără drept a unei persoane prin violenţă, viclenie, efracţie sau prin alte asemenea mijloace, într-o locuinţă, încăpere, dependinţe sau loc împrejmuit, ţinând de acesta.
Inculpatul a declarat că a întrebat partea vătămată de ce a lovit-o pe soţia sa şi apoi a lovit-o cu sapa în cap, condiţii în care s-a reţinut că a săvârşit infracţiunea sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violenţă, sau prin altă acţiune ilicită gravă.
În consecinţă, la săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, s-a reţinut şi circumstanţa atenuantă a scuzei provocării şi, în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), de împrejurările săvârşirii faptei şi de conduita acestuia în cursul procesului, a fost condamnat la o pedeapsă principală de 4 ani închisoare şi la 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În privinţa laturii civile, partea vătămată a făcut dovada a 200.000.000 ROL daune morale prin ajutorul primit de la fraţii săi din străinătate, iar celelalte acţiuni de despăgubiri civile şi de rentă viageră au fost respinse, având în vedere că nu presta activităţi şi nu avea venituri.
Împotriva deciziei sus-menţionate a declarat recurs inculpatul C.I., criticând-o pentru nelegalitate sub aspectul greşitei sale condamnări, deşi a comis fapta în stare de legitimă apărare, solicitând menţinerea soluţiei instanţei de fond. În motivare se arată că, indiferent de cele declarate de martori, inculpatul C.I. a intervenit pentru a-şi apăra soţia ce fusese lovită în propria curte de partea vătămată iar urmele de sânge nu sunt relevante atâta vreme cât mai multe persoane au pătruns în câmpul infracţional iar cercetarea locală a avut loc după cca. 2 ore de la incident. Se susţine că relevant în acest sens este chiar memoriul depus de partea vătămată care arată că a lovit-o pe soţia inculpatului în curtea casei acestuia fiind apoi lovit de inculpat în aceeaşi curte.
Totodată, în subsidiar, inculpatul a criticat Decizia instanţei de apel pentru greşita individualizare a pedepsei, pe care o apreciază ca fiind prea aspră în raport de împrejurările concrete ale faptei (părţile sunt rude, s-au împăcat şi s-au mutat unii de lângă alţii) şi circumstanţele sale personale (fără antecedente penale, are o familie numeroasă şi caracterizat pozitiv de autorităţile locale), solicitând aplicarea dispoziţiilor art. 81 sau 861 C. pen.
Examinând recursul inculpatului prin prisma cazurilor de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 18 şi 14 C. proc. pen., Curtea apreciază că acesta nu este întemeiat.
1. Apărarea inculpatului în sensul că ar fi săvârşit fapta în stare de legitimă apărare, ca reacţie la atitudinea agresivă a părţii vătămate care îi lovise soţia, nu poate fi primită, probele administrate în cauză neconducând la stabilirea unei situaţii de fapt care să justifice reţinerea acestei cauze ce înlătură caracterul penal al faptei. Aşa cum în mod corect a reţinut şi instanţa de apel, din probele dosarului nu rezultă că partea vătămată a intrat în curtea părţii vătămate pentru a fi incidente dispoziţiile art. 44 alin. (21) C. pen., iar din coroborarea declaraţiilor de martor cu consemnările din procesul verbal de cercetare la faţa locului referitor la dispunerea urmelor de sânge, precum şi cu concluziile raportului de constatare tehnico - ştiinţifică nr. 107947 din 10 iunie 2004 al I.G.P.R., Institutul de Criminalistică – Serviciul IV reiese că agresarea soţiei inculpatului de către partea vătămată, ca şi a acesteia din urmă de către inculpat, a avut loc în stradă. În alt mod nu se poate explica de ce urme de sânge aparţinând soţiei inculpatului, care se susţine că a căzut la pământ după ce a fost lovită cu ranga în cap, au fost prelevate din stradă, aceeaşi fiind situaţia şi în cazul părţii vătămate; or, este puţin probabil ca după ce a primit o lovitură în cap, de intensitatea celei relevate de actele medico – legale, ce a produs un traumatism cranio - cerebral deschis şi o plagă hemoragică, partea vătămată să se poată deplasa şi să nu sângereze până în stradă unde s-au găsit urmele de sânge ce-i aparţineau acesteia.
Pe de altă parte, în condiţiile în care partea vătămată o agresase pe soţia inculpatului, în mod corect s-a reţinut că se justifică reţinerea scuzei provocării.
Referitor la declaraţia ulterioară a părţii vătămate, care arată printr-un memoriu că agresiunea s-a produs în curtea inculpatului, aceasta nu poate fi primită întrucât nu se coroborează cu mijloacele de probă la care am făcut referire, fiind făcută pro causa la un moment ulterior când probabil că părţile s-au împăcat, această situaţie întâlnindu-se frecvent în cadrul comunităţilor de rromi.
2. În ceea ce priveşte solicitarea subsidiară a recurentului de a se reduce pedeapsa aplicată de instanţa de apel şi a se schimba modalitatea de executare într-una neprivativă de libertate, Curtea constată că aceasta este deja stabilită sub cuantumul minim prevăzut de lege ca urmare a reţinerii circumstanţei atenuante prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen., iar aplicarea dispoziţiilor art. 81 sau 861 C. pen., nu de justifică, având în vedere gravitatea faptei şi a urmărilor acesteia în raport de care instanţa apreciază că scopul pedepsei nu poate fi atins fără executarea în regim de detenţie.
Ca atare, apreciind că inculpatul nu a săvârşit fapta în stare de legitimă apărare iar pedeapsa aplicată de instanţa de apel este aptă să asigure reeducarea inculpatului, prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni dar şi o constrângere corespunzătoare încălcării legii penale, având în vedere şi faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din acelaşi cod, va respinge recursul formulat de inculpat, ca nefondat.
Conform art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, recurentul inculpat va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.I. împotriva deciziei penale nr. 189 din 6 iunie 2006 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 6 decembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6958/2006. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 7168/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
