ICCJ. Decizia nr. 6958/2006. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6958/2006
Dosar nr. 15521/1/2006
Şedinţa publică din 28 noiembrie 2006
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 7 noiembrie 2006, pronunţată în dosarul nr. 1243/122/2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, în temeiul art. 160b alin. (3) C. proc. pen., a dispus menţinerea stării de arest a inculpaţilor D.M. şi M.I. trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 211 alin. (21) lit. a) şi b) C. pen.
În motivarea acestei încheieri s-a arătat în esenţă, că, întrucât măsura arestării preventive a inculpaţilor a fost luată cu respectarea dispoziţiilor legale iar în cauză există indicii temeinice că inculpaţii au comis faptele pentru care au fost trimişi în judecată, se impune menţinerea acestei măsuri, în condiţiile legii.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpaţii, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie sub aspectul menţinerii măsurii arestării preventive a inculpaţilor, pe care o consideră greşită.
Recursul este nefondat.
În cauză, verificând actele şi lucrările de la dosar, respectiv mandatele de arestare preventivă emise de Tribunalul Giurgiu se constată că temeiul juridic pentru care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive faţă de inculpatul D.M. îl constituie prevederile art. 148 lit. f) şi h) C. proc. pen., respectiv inculpatul este recidivist iar pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea reţinută în sarcina sa este închisoare mai mare de 4 ani şi există probe certe că lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, iar faţă de inculpatul M.I. îl constituie prevederile art. 148 lit. h) C. proc. pen.
Analizând recursurile declarate de inculpaţi raportat la cele mai sus arătate, se constată că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu au dispărut, mai mult chiar, în cauză a intervenit o hotărâre de condamnare în primă instanţă prin care s-a reţinut vinovăţia acestora pentru faptele pentru care au fost trimişi în judecată, cauza aflându-se în prezent la instanţa de apel.
Aşa fiind, urmează a se constata că în cauză, nu au dispărut împrejurările care au justificat luarea măsurii arestării preventive şi că, pe cale de consecinţă, nu există temeiuri care să ducă la revocarea acestei măsuri, cu atât mai mult cu cât, de la data arestării şi până în prezent nu au apărut elemente noi care să justifice aceste cereri.
În consecinţă, pentru considerentele arătate, urmează a se constata că recursurile declarate de inculpaţi, sunt nefondate şi a fi respinse ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii M.I. şi D.M. împotriva încheierii din 7 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosar nr. 1243/122/2006.
Obligă recurenţii inculpaţi să plătească statului sumele de câte 140 lei cheltuieli judiciare, din care sumele de câte 40 lei, reprezentând onorarii pentru apărarea din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6842/2006. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 7112/2006. Penal. Omorul (art. 174 C.p.).... → |
|---|
