ICCJ. Decizia nr. 7312/2006. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 7312/2006
Dosar nr. 12485/54/2006
Şedinţa publică din 15 decembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Petentul M.P. prin plângerile adresate Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova a solicitat cercetarea şi tragerea la răspundere penală a notarului public T.M.D. pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi fals intelectual prevăzute de art. 246 şi 298 C. pen.
S-a mai cerut de petent cercetarea numiţilor R.I., R.E. şi R.N. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals în declaraţii prevăzută de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP)
S-a susţinut că, notarul public fără a respecta dispoziţiile legale privind întocmirea actului de vânzare-cumpărare şi fără a cerceta cartea funciară a imobilului ce a făcut obiectul vânzării pentru a constata dacă acesta este grevat de sarcini, a procedat la redactarea şi autentificarea actului.
S-a mai susţinut că atât vânzătorii cât şi cumpărătorul au făcut declaraţii necorespunzătoare, în sensul că imobilul nu ar fi grevat de sarcini, deşi executorul judecătoresc instrumenta dosarul de executare silită (624/E/2002) pentru vânzarea la licitaţie publică a apartamentului, în vederea executării unei hotărâri judecătoreşti prin care sus-numiţii erau obligaţi să plătească petentului suma de 126.280.000 lei.
Organul de urmărire penală a efectuat acte premergătoare stabilind că notarul a acţionat în limita atribuţiilor, dispunând prin rezoluţia din 26 iunie 2006 pronunţată în dosarul nr. 212/P/2006 neînceperea urmăririi penale.
Această rezoluţie a fost atacată de petent şi procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova prin rezoluţia din 26 iulie 2006 pronunţată în dosarul nr. 2105/II/2/2006 a confirmat soluţia de neîncepere a urmăririi penale.
Împotriva acesteia petentul a formulat plângere în considerarea aceloraşi temeiuri pe care le-a susţinut şi în plângerile anterioare.
Curtea, analizând actele şi lucrările dosarului, a constat că, organul de urmărire penală a stabilit că în mod cert notarul public T.D.M., a respectat dispoziţiile legale de serviciu, întrucât nu pot fi reţinute infracţiunile prevăzute de art. 246 şi 289 C. pen., respingând, ca nefondată, plângerea prin sentinţa penală nr. 153 din 24 octombrie 2006.
Împotriva acestei sentinţe, petentul a formulat recurs reiterând aceleaşi motive.
Recursul este nefondat .
Din actele premergătoare efectuate, corect s-a reţinut că, notarul public a acţionat în limita dispoziţiilor legale, încheierea de autentificare a contractului de vânzare-cumpărare necuprinzând date necorespunzătoare.
Aşa cum s-a stabilit cu ocazia cercetărilor, comunicarea scoaterii la vânzare prin licitaţie publică a apartamentului a fost făcută de executorul judecătoresc către făptuitorii R.I. şi R.E. la 21 octombrie 2002, debitorii, fiind contactaţi după această dată.
Or, la 14 octombrie 2002, data redactării şi autentificării contractului de vânzare-cumpărare notara nu a avut cunoştinţă de faptul că apartamentul era grevat de sarcini şi ca atare nu avea obligaţia de a verifica cartea funciară cu atât mai mult cu cât părţile au înţeles să o exonereze de această răspundere.
Astfel, din perspectiva nemulţumirilor petentului, se reţine că notarul în exercitarea atribuţiilor de serviciu nu a cauzat nici o vătămare intereselor legale ale petentului şi nici nu a încălcat cu rea credinţă vreo îndatorire de serviciu care să-l fi vătămat, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 246 şi 289 C. pen.
În concluzie, plângerea nefiind fondată în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., va fi respinsă.
Văzând şi prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul M.P. împotriva sentinţei penale nr. 153 din 24 octombrie 2006 a Curţii de Apel Craiova.
Obligă recurentul petiţionar să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 decembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7277/2006. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 7329/2006. Penal. Traficul de droguri (Legea... → |
|---|
