ICCJ. Decizia nr. 7329/2006. Penal. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 7329/2006
Dosar nr. 8549/2/2005
Şedinţa publică din 18 decembrie 2006
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 81 din 25 ianuarie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, au fost condamnaţi inculpaţii K.M., în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 75 lit. a), art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. b) C. pen. şi a art. 16 din Legea nr. 143/2000, la 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., şi în baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 75 lit. a), art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. b) C. pen. şi a art. 16 din Legea nr. 143/2000 la 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., stabilindu-se, conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.;
N.V., în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 4, 41 alin. (2), art. 75 lit. a), art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. d) C. pen. şi a art. 16 din Legea nr. 143/2000, la 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. şi în baza art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 4, 41 alin. (2), 75 lit. a), 74 lit. a) şi 76 lit. b) C. pen. şi a art. 16 din Legea nr. 143/2000, la 6 ani şi 6 luni închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., stabilindu-se, conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen., ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani şi 6 luni închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.;
S.A., în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 75 lit. a), art. 74 lit. a), şi art. 76 lit. c) C. pen., la 5 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.;
P.D., în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 4, art. 75 lit. a), art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. a) C. pen., la 7 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. şi, în baza art. 20 raportat la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 4, art. 75 lit. a), art. 74 lit. a) şi arz. 76 lit. b) C. pen., la 6 ani şi 6 luni închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.;
B.I., în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 4, 41 alin. (2) şi arz. 75 lit. a) C. pen., la 10 ani închisoare şi 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. şi, în baza art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 4, 51 alin. (2) şi art. 75 lit. a) C. pen., la 15 ani închisoare şi 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., stabilindu-se, conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen., ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare şi 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.;
C.P., în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 4 şi 75 lit. a), art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. a) C. pen. şi a art. 16 din Legea nr. 143/2000, la 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. Inculpatul a mai fost condamnat în baza art. 292 cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. e) C. pen., la 2 luni închisoare constatându-se graţiată această pedeapsa, condiţionat, potrivit art. 1 şi 8 din Legea nr. 543/2002;
T.S.I., în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 4, 75 lit. a), art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. a) C. pen., la 8 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. şi, în baza art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 4, 75 lit. a), art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. a) C. pen., la 10 ani închisoare şi 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 65 lit. a) şi b) C. pen., stabilindu-se, conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen., ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare şi 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.;
B.N., în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 75 lit. a), art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, la 4 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.;
M.O., în baza art. 192 alin. (1) şi (2) cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), prin înlăturarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), la 6 ani închisoare în baza art. 189 alin. (1) şi (2) cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), prin înlăturarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), la 10 ani închisoare, în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 prin înlăturarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), la 13 ani închisoare, în baza art. 211 alin. (1) şi (2) lit. a), b), d) şi e) şi alin. (3) cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), prin înlăturarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), la 18 ani închisoare şi în baza art. 26 raportat la art. 288 alin. (1) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., prin înlăturarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), la 2 ani şi 6 luni închisoare. Potrivit art. 39 alin. (2), raportat la art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepsei de 2 ani şi 6 luni închisoare cu restul de un an închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 42/2000 a Tribunalului Bucureşti, urmând ca inculpatul să execute 2 ani şi 6 luni închisoare.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a stabilit ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 18 ani închisoare.
În temeiul art. 111, 112 lit. e) şi art. 117 C. pen., s-a dispus expulzarea inculpatului de pe teritoriul României, după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., s-a dispus achitarea aceluiaşi inculpat pentru infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. a), b), d) şi f) cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi S.T., în baza art. 192 alin. (1) şi (2) cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), la 6 ani închisoare, în baza art. 189 alin. (1) şi (2) cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), prin înlăturarea art. 37 lit. a) C. pen., la 10 ani închisoare; în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 prin înlăturarea art. 37 lit. a) C. pen., la 13 ani închisoare, în baza art. 211 alin. (1) şi (2) lit. a), b), d) şi e) şi alin. (3) cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), prin înlăturarea art. 37 lit. a) C. pen., la 18 ani închisoare şi, în baza art. 293 alin. (1) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la 2 ani şi 6 luni închisoare. Potrivit art. 39 alin. (2), raportat la art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepsei de 2 ani şi 6 luni închisoare cu restul de 5 ani, 4 luni şi 18 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 695/1999 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, urmând ca inculpatul să execute 5 ani 4 luni şi 18 zile.
În baza art. 288 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen., inculpatul a fost condamnat, la 3 ani închisoare. Potrivit art. 39 alin. (2), raportat la art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepsei de 3 ani cu restul de 5 ani 4 luni şi 18 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 6 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 695/1999 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, urmând ca inculpatul să execute 5 ani 4 luni şi 18 zile.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a stabilit ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 18 ani închisoare.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. a), b), d) şi f) cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
S-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi 64 C. pen., pentru toţi inculpaţii, s-a menţinut starea de arest a inculpatului M.O. şis-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia durata arestării preventive de la 13 decembrie 2002 la zi şi s-a constatat că inculpatul S.T. este arestat în altă cauză.
Potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-au dedus din pedepsele aplicate perioadele arestării preventive de la 23 iulie 2002 la 4 iulie 2003 pentru inculpata K.M., de la 1 august 2002 la 5 iulie 2003 pentru inculpatul N.V., de la 21 noiembrie 2002 la 5 iulie 2003 pentru inculpatul S.A., de la 19 august 2002 la 5 iulie 2003 pentru inculpatul P.D., de la 12 august 2002 la 5 iulie 2003 pentru inculpatul B.I., de la 1 august 2002 la 5 iulie 2003 pentru inculpatul C.P., de la 1 august 2002 la 5 iulie 2003 pentru inculpatul T.S.I., de la 3 octombrie 2002 la 4 iulie 2003 pentru inculpata B.N. şi de la 13 decembrie 2002 la 5 iulie 2003 pentru inculpatul S.T.
În baza art. 346 alin. (3) C. proc. pen. s-a respins ca inadmisibilă acţiunea civilă formulată în procesul penal de inculpata K.M. şi s-a luat act că partea vătămată B.P. nu s-a constituit parte civilă.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea autoturismului Dacia proprietatea lui B.P. folosit de acesta, prin intermediul soţiei sale B.N., la săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc.
În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 şi a art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpaţi a sumelor de bani şi a bunurilor dobândite din săvârşirea infracţiunilor respectiv: de la inculpatul N.V. a sumei de 11500 mărci germane, de la inculpatul S.A. a sumelor de 21.000.000 lei şi 4500 mărci germane, de la inculpatul B.I. sumele de 3400 mărci germane şi 2000 goldeni olandezi, de la inculpatul P.D. suma de 500 mărci germane, de la inculpatul T.S.I. sumele de 1500 mărci germane şi 750 dolari S.U.A. şi de la C.P. sumele de 3700 mărci germane şi 800 dolari S.U.A.
În baza art. 445, raportat la art. 348 C. proc. pen., s-a dispus anularea înscrisurilor false găsite asupra inculpaţilor M.O. şi S.T., respectiv paşaport turcesc, permis de conducere iranian şi legitimaţie de membru al Clubului Automobil din Republica Islamică Iran, toate pe numele T.K.; paşaport elveţian, permis de conducere elveţian şi carte de identitate elveţiană toate pe numele G.I.N.
De asemenea, au fost anulate înscrisuri false aparţinând inculpatului C.P. respectiv cererea de eliberare a unui nou paşaport şi declaraţia de pierdere a celui anterior, ambele din 3 aprilie 2001, paşaport românesc eliberat pe numele C.P. şi declarat pierdut, ridicat de la locuinţa numitului K.H.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în fapt, că la începutul anului 2000, numitul K.H. (trimis în judecată într-o cauză separată şi condamnat prin sentinţa penală nr. 262 din 27 martie 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a) a avut mai multe contacte cu persoane membre ale P.K.K. stabilind ca acesta să le faciliteze respectivelor persoane mai multe transporturi de heroină către Europa de Vest, prin România.
În vederea realizării acestui lucru, K.H. a apelat la ajutorul lui B.P. (fost angajat la C.F.R.) şi a cumnatei acestuia B.M. (cei doi fiind condamnaţi în cauza menţionată) care şi-au dat acordul. De asemenea, au fost atrase în transportul heroinei inculpaţii K.M. (soţia lui K.H.) şi B.N. (soţia lui B.P.) aceasta din urmă având rolul de a conduce autoturismul Dacia pe care îl deţineau în proprietate în vederea transportării drogurilor în Bucureşti şi în zonele limitrofe.
De asemenea, K.H. şi B.P. au mai apelat şi la mai multe cunoştinţe, conducători de tren.
Astfel, s-a reţinut că, în luna august 2000, inculpata K.M. şi sora sa G.S., au adus din Turcia în România cantitatea de 10 kg heroină ambalată în 20 pachete, ambele cunoscând tipul transportului şi al drogului, primind pentru acest serviciu suma de 4000 mărci germane de la cetăţeanul turc O., identificat.
După aducerea heroinei în ţară K.H. a intenţionat să scoată drogurile din ţară împreună cu cetăţeanul turc M.K. (condamnat la 17 ani pentru trafic de heroină) fără a reuşi, întrucât nu a fost găsită persoana dispusă la această operaţiune.
Ca urmare, K.H. a discutat cu B.P. trimiterea heroinei la Paris, acesta amintindu-şi de conductorul de tren D. cu care s-a stabilit o întâlnire la o cofetărie din Bucureşti, cartierul Berceni, la care urma să vină şi numitul O.
La acea întâlnire numitul D. a venit însoţit de inculpatul N.V. cărora li s-a propus transportul acelor droguri.
Martorul D. a refuzat propunerea iar inculpatul N.V. a solicitat timp de gândire pentru a se sfătui cu colegul său inculpatul S.A. Ulterior cei doi inculpaţi şi-au dat acordul la efectuarea transportului şi întâlnindu-se cu K.H. şi M. au stabilit detaliile operaţiunii şi problema banilor pe care conductorii de tren urmau să-i primească pentru serviciul lor, respectiv 10.000 mărci germane (câte 1000 pentru un kg de heroină).
Ulterior, inculpatul S.A. l-a contactat pe colegul său de muncă N.A., care avea cursă la Paris în data de 9 august 2000 (împreună cu I.G.) propunându-i să-i cedeze voiajul pe motiv că vrea să-l vadă la Paris pe vărul său, propunere care a fost în cele din urmă acceptată.
La 9 august 2000 inculpatul N.V. s-a deplasat la locuinţa lui K.H. din cartierul Berceni şi a preluat de la acesta geanta cu troler, conţinând cele 10 kg heroină, ducând drogurile la locul unde era garat trenul, înainte ca acesta să fie adus la peron.
Aici l-a găsit pe inculpatul S.A. şi împreună au scos din geantă cele 20 pachete cu droguri pe care le-au ascuns într-o cuşetă sub patul de jos.
În cursa spre Paris a plecat şi inculpatul N.V., acesta doar ca simplu călător, folosindu-se facilitatea oferită de la locul de muncă, de a efectua gratis o călătorie pe an şi pretinzând faţă de celălalt conducător de tren, I.G. care nu a cunoscut nimic în legătură cu operaţiunea, că are multe cartuşe de ţigări pe care urma să le dea la destinaţie vărului inculpatului S.M.
La 11 august 2000 cei doi inculpaţi au ajuns la gara Paris Est, moment în care au mers la cabina unde aveau ascunse pachetele cu droguri, pe care le-au aşezat în aceeaşi geantă, cu care acestea fuseseră transportate întreaga cantitate de heroină, fiind predată cetăţeanului turc O. care călătorise cu acelaşi tren.
Pentru serviciul făcut, inculpaţii au primit la Paris suma de 9000 mărci germane, iar ulterior, întrei ei au intervenit discuţii, întrucât nu le fuseseră daţi toţi banii promişi.
Inculpatul N.V. a recunoscut săvârşirea faptei, susţinând că nu a cunoscut tipul drogului.
La rândul său inculpatul S.A. a recunoscut fapta, apărându-se că nu a cunoscut natura drogului şi a depus la C.E.C. la dispoziţia instanţei suma de 21.000.000 lei echivalentul celor 2000 mărci germane primite la întoarcerea în ţară de la inculpatul N.V. pentru contribuţia sa la transportul efectuat.
În toamna anului 2000, la invitaţia lui K.H., inculpaţii N.V. şi S.A. s-au deplasat în două rânduri în Turcia, la Istambul pentru a discuta posibilitatea efectuării şi a altor transporturi de stupefiante care însă nu s-au mai realizat.
Cu acest prilej, K.H. a suportat cheltuielile de cazare şi masă ale celor doi inculpaţi care au primit şi suma de 1000 mărci germane, reprezentând diferenţa rămasă neachitată pentru transportul din 9 august 2000.
S-a mai reţinut că, în luna noiembrie 2000, inculpata K.M. şi numitul B.P. s-au deplasat în Turcia, preluând de la K.H. cantitatea de 50 kg heroină, ambalată în 100 pachete şi aşezată în două genţi, primind fiecare câte 4000 mărci germane pentru a introduce drogurile în România.
În vederea transportului, cei doi au apelat la serviciile conductorului de tren P.D. care efectua cursa pe ruta Bucureşti - Istambul şi retur, căruia i-au plătit 1000 mărci germane pentru că i-a ajutat să ascundă drogurile în locul unde erau depozitaţi cărbunii.
La Bucureşti au fost aşteptaţi la Gara de Nord de către inculpata B.N., de fratele acesteia B.G. şi de martorul A.E. trimis pentru a ajuta la transportul bagajelor. Drogurile au fost aduse cu maşina la locuinţa lui B.G., din zona Foişorul de Foc.
A doua zi drogurile au fost predate unor persoane necunoscute care au fost anunţate telefonic de inculpata K.M., la un număr de telefon pe care îl primise de la soţul său la Istambul.
S-a mai reţinut că, în luna decembrie 2000, B.P. şi B.M. au introdus în România 20 kg heroină pe care le primiseră la Istambul de la K.H., la discuţia în legătură cu introducerea în ţară a acestei cantităţi participând şi K.M.
La Bucureşti, B.P. a fost aşteptat de soţia sa inculpata B.N., care cunoştea conţinutul bagajelor şi împreună le-au transportat în autoturismul condus de aceasta din urmă la locuinţa lor din satul Pădureni, jud. Giurgiu.
Pentru transportarea drogurilor la Paris, K.H. a luat legătura cu inculpatul N.V., acesta exprimându-şi acordul după o discuţie cu inculpatul S.A., cu care trebuia să plece în voiaj la 22 decembrie 2000.
Ulterior, K.H. l-a apelat din Turcia pe B.P. căruia i-a solicitat să predea cele 20 kg de heroină inculpatului N.V., comunicându-i şi numărul de telefon al acestuia.
Ca urmare a discuţiei telefonice s-a stabilit ca predarea drogurilor să se facă în Bucureşti pe str. Ozana unde locuia N.V.
Numitul B.P. şi inculpata B.N., care a condus autoturismul cu droguri, s-au deplasat la locul întâlnirii predându-i geanta cu heroina lui N.V., care i-a confirmat prin telefonul mobil lui K.H. primirea drogurilor.
Inculpatul N.V. s-a deplasat cu geanta la vagonul cu care urma să facă deplasarea şi cu ajutorul inculpatului S.A. au ascuns pachetele cu heroină.
Deoarece la Paris nu s-a prezentat nimeni pentru a prelua drogurile, acestea au fost aduse la Bucureşti şi predate inculpatei K.M. Aceasta din urmă a încercat împreună cu B.P. să trimită drogurile la Paris cu alţi conducători de tren fără a reuşi.
Inculpaţii N.V. şi S.A. au recunoscut participaţia la traficul de stupefiante susţinând că nu ştiau că transportă heroină.
Nereuşind să asigure scoaterea din România a celor 20 kg heroină inculpata K.M. le-a lăsat lui B.P., acesta depozitând drogurile în casa din satul Pădureni, jud. Giurgiu timp de circa o săptămână, împrejurare cunoscută şi de inculpata B.N.
În perioada care a urmat persoane din cadrul Partidului Muncitorilor din Kurdistan au urmărit să intre în posesia celor 20 kg de heroină.
La data de 4 ianuarie 2001, inculpaţii M.O. şi S.T. l-au luat pe cetăţeanul turc N. (rămas neidentificat) l-au legat şi în jurul orelor 23,00 – 24,00 l-au adus la locuinţa din Bucureşti a lui K.H. şi a soţiei sale K.M., din cartierul Berceni.
Aici, numitul N. forţat de cei doi inculpaţi s-a recomandat la intrarea în apartament, K.M. deschizând uşa. Inculpaţii M.O. înarmat cu un pistol şi S.T. înarmat cu un cuţit de vânătoare i-au împins pe N. şi pe menajera G.C. în mijlocul sufrageriei.
Cei doi inculpaţi i-au cerut numiţilor K.M. şi N. să le spună unde sunt cele 20 kg heroină, acestea refuzând. În continuare M.O. l-a lovit cu piciorul pe N. care a spus că „marfa" ar putea fi la B.P. Inculpatul S.T. a legat-o pe K.M. cu banda izolantă la mâini şi la gură, iar inculpatul M.O. i-a cerut acesteia pe un ton imperativ să scrie pe o foaie de hârtie numărul de telefon mobil al lui B.P. şi a ameninţat-o cu pistolul.
De teamă, inculpata s-a conformat, după care fiind obligată de M.O. şi ameninţată cu cuţitul de S.T. a vorbit cu B.P. spunându-i că K.H. ar fi trimis doi oameni să preia drogurile şi stabilind să se întâlnească în comuna Mihăileşti, lângă Postul de Poliţie.
Cei doi inculpaţi au legat-o pe K.M. şi s-au deplasat toţi trei cu un autoturism condus de M.O.
Numitul B.P. a apelat pentru transport la vecinul său Bălan Gheorghe să-i conducă autoturismul „Dacia" fără a-i aduce la cunoştinţă despre ce este vorba.
La locul stabilit sub ameninţarea pistolului îndreptat de M.O. spre capul inculpatei K.M., numitul B.P. a acceptat predarea genţii.
După aceea inculpaţii M.O. şi S.T. au plecat cu drogurile.
Faptele săvârşite au fost negate de cei doi inculpaţi, care însă au fost indicaţi drept autori de către K.M., B.N. şi K.H. care a reuşit să-i identifice.
De asemenea, s-a mai reţinut că, la 3 iunie 2002, inculpatul M.O. s-a prezentat în faţa organelor de poliţie, ca având numele de K., asupra sa găsindu-se un permis de conducere şi un carnet de membru al Clubului Automobil, eliberat de autorităţile din Republica Islamică Iran pe numele T.K. şi un paşaport turcesc pe acelaşi nume.
Inculpatul a explicat că a cumpărat cu 100 mărci germane paşaportul de la cetăţeanul turc cu numele T.K. şi că la începutul anului 2002 fratele său O.H. ar fi schimbat fotografia titularului cu cea a lui M.O.
Privitor la inculpatul S.T. s-a reţinut că, la data de 5 noiembrie 2002, s-a legitimat cu un paşaport elveţian susţinând că se numeşte G.I., asupra lui găsindu-se un permis de conducere şi o carte de identitate, ambele elveţiene pe acelaşi nume, stabilindu-se că documentele au fost falsificate prin introducerea fotografiei inculpatului.
S-a mai reţinut că în luna ianuarie 2001, K.H. l-a contactat în Turcia pe inculpatul B.I. care era de serviciu în calitate de conductor de tren pe ruta Bucureşti-Istambul şi retur, propunându-i să introducă în România 46,5 kg heroină, aducându-i la cunoştinţă tipul drogului.
Inculpatul B.I. a acceptat, solicitând pentru asigurarea transportului suma de 3000 mărci germane, plătindu-i-se 2600 mărci germane cu motivarea că anterior i se mai plătiseră alte 300 mărci germane.
În baza înţelegerii, K.H. a ascuns în cabina conductorului, în locaşul unde se ţin cărbunii, sub pat, 93 pachete cu heroină. Cu acelaşi prilej i-a înmânat şi suma de 500 mărci germane pentru a fi dată lui B.P., care trebuia să preia heroina.
Numitul K.H. l-a apelat pe telefonul mobil pe B.P. căruia i-a comunicat să se prezinte la Giurgiu pentru a prelua heroina.
A doua zi B.P. şi B.N., după ce au luat-o de la Bucureşti pe K.M., s-au deplasat toţi trei către Giurgiu.
Pe drum au stabilit ca B.P. şi K.M. să urce în tren pentru a-l căuta pe conductor, în timp ce B.N. urma să meargă cu autoturismul în comuna Vlad Ţepeş, jud. Giurgiu unde locuiau părinţii acesteia.
În tren K.M. şi B.P. l-au reperat pe conductorul B.I. şi au scos pachetele cu heroină din locul unde erau ascunse şi le-au pus în două genţi goale.
Trenul a încetinit viteza în dreptul localităţii Vlad Ţepeş, unde se efectuau lucrări la terasament şi aici inculpata K.M. şi B.P., după ce au aruncat genţile cu heroină, au sărit din tren, fiind aşteptaţi de inculpata B.N.
Drogurile au fost duse la casa părinţilor inculpatei B.N., unde au fost numărate 90 pachete, care au fost puse în cele două genţi, ascunse în apropierea casei, în gunoi.
Toţi trei au plecat la Bucureşti pentru a-i contacta pe cei care urmau să prea drogurile.
A doua zi, cei trei au transport genţile cu heroină în cartierul Berceni, în spatele blocului unde locuia inculpata K.M., drogurile fiind predate cetăţenilor turci Y. şi R.
Aceştia din urmă au reproşat inculpatei că ar lipsi 1,5 kg heroină fiind predate 90 pachete în loc de 93.
Faptele au fost recunoscute de cele două inculpate.
S-a mai reţinut că în luna februarie 2001, K.H. a continuat legăturile cu inculpaţii B.I. şi P.D.
Inculpaţii au fost contactaţi de K.M. care le-a solicitat ajutorul în vederea aducerii în România, din Turcia a unei cantităţi de droguri, precizând că e vorba de heroină.
Plecarea în voiaj a fost la 23 februarie 2002, orele 14,00 şi a doua zi la Istambul, inculpaţii au fost duşi cu un taxi la Hotelul Y. unde l-au întâlnit pe K.H., care era însoţit de mai mulţi bărbaţi de origine kurdă.
Aici li s-a propus inculpaţilor să transporte cu trenul 60 kg heroină, urmând să li se plătească sume de câte 3000 mărci germane fiecăruia, cei doi conductori de tren cerând câte 6000 mărci germane.
Pentru început K.H. le-a plătit câte 500 mărci germane urmând ca diferenţa să fie plătită ulterior.
Ca urmare, în vagonul deservit de inculpatul P.D. au fost ascunse 15 kg heroină în pereţii de deasupra ferestrelor de la două cuşete iar în cel al inculpatului B.I. au fost ascunse alte 15 kg, în condiţiile în care 30 kg heroină au fost coborâte la Edime.
Când trenul a ajuns la Russe, în Bulgaria, la data de 25 februarie 2001 autorităţile au descoperit cele 15 kg. heroină ascunse în vagonul inculpatului P.D. Ca urmare vagonul a fost scos din garnitură, iar inculpatul P.D. a fost invitat la procuror pentru a da explicaţii, cu acest prilej inculpatul P.D. a declarat că nu ştie nimic, autorităţile bulgare considerându-l de bună credinţă.
Acelaşi inculpat a întocmit un raport de eveniment în care a menţionat descoperirea heroinei.
Inculpatul B.I. şi-a continuat drumul introducând în ţară cantitatea de heroină ascunsă în vagon.
La Bucureşti, acesta a luat legătura cu K.H. şi M., s-au întâlnit lângă stadionul Ghencea prilej cu care inculpatul B.I. le-a relata că heroina este în siguranţă. K.H. i-a remis inculpatului 2000 de guldeni olandezi, cerându-i ca jumătate din sumă să-i dea lui P.D.
Cele 15 kg. heroină a fost preluată de B.P. în triajul C.F.R. şi predate de inculpata K.M. şi de numitul K.H. conductorului P.F. care a asigurat transportul drogurilor în garnitură primind suma de 6000 mărci germane.
Inculpatul P.D. a recunoscut faptele, menţionând că a cunoscut că transportă droguri, iar inculpatul B.I. a negat această faptă.
S-a mai reţinut că la sfârşitul lunii februarie - începutul lunii martie 2001 B.P. şi cumnata sa B.M. s-au deplasat în Turcia unde au preluat 24 kg. heroină pentru a o introduce în România.
De la Istambul cei doi au plecat cu trenul însă lui B.P. fiindu-i frică să intre în România cu heroina ascunsă în cuşetă a coborât continuând drumul până în România cu un taxi şi stabilind cu B.M. ca aceasta să arunce pachetele cu heroină în comuna Vlad Ţepeş judeţul Giurgiu.
Numitul B.P. a ajuns înaintea trenului în România s-a deplasat în comuna Vlad Ţepeş la locuinţa socrilor săi unde i-a găsit pe aceştia, pe soţia sa B.N. şi pe fratele acesteia C.G.
Aici a avut loc o discuţie în cadrul căreia B.P. i-a spus soţiei sale că B.M. aduce 24 kg. heroină, cerându-i să se deplaseze la Giurgiu.
Inculpata B.N. s-a deplasat la Giurgiu, împreună cu fratele său C.G. şi aceştia au urcat în tren.
În dreptul localităţii Vlad Ţepeş, B.M. şi C.G. au aruncat din tren geanta cu droguri, continuându-şi drumul până la Bucureşti.
Ajunşi în comuna Vlad Ţepeş inculpata B.N. împreună cu B.P. au început să caute în geantă, fără însă să o găsească.
În continuare s-au deplasat până la Bucureşti cu autoturismul, au luat-o pe B.M. şi au revenit în comuna Vlad Ţepeş continuând căutarea genţii. La un moment dat B.P. a găsit patru pachete cu heroină pe care le-a pus în maşină.
Numiţii B.P. şi B.M. au început să întrebe din casă în casă dacă nu a fost găsită geanta cu „pachete de stropit cartofi" iar un localnic martorul D.I. le-a spus că a găsit o geantă cu pachete, preluate apoi de B.P.
Drogurile au fost duse la Bucureşti şi transportate la locuinţa numitei B.M. din str. Foişorul de Foc.
După câteva zile K.H. le-a plătit numiţilor B.P. şi B.M. câte 1000 guldeni olandezi şi i-a întrebat dacă nu cunosc pe cineva care să transporte cele 24 kg. heroină în afara României.
Începând cu data de 6 martie 2001 inculpata B.M. a purtat mai multe discuţii cu inculpatul T.S.I., conductor de tren pe care îl cunoscuse pe drum la întoarcerea din Turcia, numitul K.H. oferind mai întâi suma de 500 mărci, mărită ulterior la 3000 mărci germane.
La data de 12 martie 2001 inculpatul T.S.I. a programat să plece în cursă la Veneţia, împreună cu colegul său inculpatul C.P., comunicând acest lucru numitei la B.M., care a luat legătura cu K.H.
Heroina a fost scoasă din beciul locuinţei şi aşezată în două genţi după care B.P. şi K.H. au plecat la Gara de Nord unde au cumpărat bilete, unul până la Arad şi unul până la Sinaia.
În urma lor au plecat la gară inculpata K.M. şi B.M., fiecare transportând o geantă, folosind taxiuri.
La gară, B.M. l-a contactat pe inculpatul T.S.I. care a condus-o şi pe inculpata K.M. într-una din cuşetele vagonului pe care-l deservea cele două femei plătindu-i 1500 mărci germane jumătate din banii stabiliţi. Suma a fost predată soţiei respectivului inculpat aflată în zonă.
La plecarea trenului K.H. şi B.P. s-au deplasat la cuşeta în care se aflau femeile şi au ascuns cele 24 kg. heroină în spatele plafonului de iluminat.
Soţii K. şi B.P. au coborât în Sinaia iar B.M. a supravegheat heroina până la Arad, unde a coborât revenind la Bucureşti.
Ulterior, în baza discuţiilor telefonice inculpatul T.S.I. i-a cerut numitei B.M. să-i plătească soţiei sale diferenţa până la 3000 mărci germane. Ca urmare la 13 martie 2001, numita K.M. i-a remis numitei T.C. suma de 750 dolari S.U.A. echivalentul sumei de 1500 mărci germane datorate.
Când trenul se apropria de staţie B.M. i-a cerut telefonul inculpatului T.S.I. să scoată pachetele cu heroină din tavanul cuşetei sus numitul refuzând, cu motivarea că nu aceasta a fost înţelegerea. Acelaşi inculpat a spus că va vorbi cu inculpatul C.P. să se ocupe de această operaţiune.
Inculpatul C.P. a fost de acord să dea jos heroina în condiţiile în care B.M. i-a comunicat tipul de drog, dar numai după ce a negociat cu ea, preţul de 3000 mărci germane, bani pe care K.H. a fost de acord să-i plătească.
După ce şi inculpatul T.S.I. i-a garantat că va primi banii, cei doi au cumpărat de la Veneţia 3 genţi din care una era destinată punerii heroinei.
Inculpatul C.P. s-a deplasat în cabina unde erau ascunse drogurile iar aici, cu ajutorul unei şurubelniţe a demontat lampa fluorescentă şi a scos din podul cabinei 43 calupuri de heroină, fiecare având dimensiunile de aproximativ 20 cm. lungime, 10 cm. lăţime şi 5-6 cm. grosime conform propriei declaraţii.
După ce a scos heroina, inculpatul C.P. a ascuns calupurile sub pat, iar geanta destinată pentru transportul acestora a pus-o în aceeaşi cabină, după draperia din partea stângă a compartimentului.
Întrucât nu s-a prezentat nici o persoană pentru ridicarea drogurilor inculpatul T.S.I. a apelat-o telefonic pe B.M., pentru a vedea ce este de făcut. Inculpata K.M. şi-a amintit că în blocul în care locuia, se afla o familie O. care avea o fiică stabilită în Italia, la P., în aproprierea Veneţiei. În această situaţie inculpata a luat legătura cu martora O.A. şi a rugat-o să o ajute în sensul de a-i cere fiicei sale să ridice un geamantan cu „ lucruri ş mâncare" de la nişte controlori în Gara Trieste din Veneţia iar după aceea să-l predea unei alte persoane. Martora O.A. şi-a sunat fiica, O.D., aceasta refuzând să dea curs solicitării.
Totodată, inculpata K.M. i-a comunicat inculpatului C.P. numărul de telefon al numitei O.D. pentru a stabili o modalitate de predare a genţii rugându-l pe conductor să nu-i spună acesteia despre conţinutul bagajului atunci când o va suna. Heroina nu a fost predată, O.D. nedând curs cererii.
Inculpatul T.S.I. i-a plătit inculpatului C.P. pentru implicarea în transportul drogurilor 1000 mărci germane, jumătate din aceasta în valută şi jumătate prin predarea unei mobile din propria locuinţă.
La revenirea în ţară, cei doi conductori au fost contactaţi de B.M. care a fixat o întâlnire cu ei la o terasă din zona F., la care au participat şi soţii K. Cei doi conductori au susţinut că au lăsat heroina lângă o casă de schimb valutar în Gara Trieste din Veneţia.
Deoarece inculpatul T.S.I. a susţinut că cel care a lăsat geanta în locul respectiv a fost inculpatul C.P., K.H. i-a cerut acestuia din urmă să revină la Veneţia şi să recupereze heroina, conductorul arătat fiind de acord.
La 16 martie 2001, chiar în ziua în care a venit din voiaj, inculpatul s-a deplasat la Aeroportul Otopeni, unde s-a întâlnit cu inculpata K.M., care i-a plătit biletul clasa I respectiv 500 dolari S.U.A., remiţându-i şi 500 mărci germane pentru cheltuieli.
Inculpatul C.P. a trecut filtrul anti-tero şi punctul de Poliţie Frontieră, unde i s-a aplicat ştampila de ieşire din ţară, însă ulterior s-a răzgândit şi a revenit, spunându-i poliţistului că are probleme în ţară şi că nu mai poate efectua deplasarea.
În aeroport a mers la casa de bilete şi a recuperat costul biletului de călătorie, respectiv suma de 500 dolari S.U.A.
După aceasta l-a apelat pe K.H., căruia i-a spus că autorităţile nu i-au permis să iasă din ţară, invocând faptul că nu avea cerere să plece din ţară, în Italia în aceeaşi zi în care tocmai sosise.
Ulterior cei doi s-au întâlnit ocazie cu care inculpatul C.P. i-a arătat paşaportul cu viza de ieşire sus numitului.
În această situaţie K.H. i-a cerut să meargă cu el la Istambul şi i-a reţinut paşaportul, apoi inculpatul C.P. a motivat că merge să se schimbe după care şi-a pierdut urma.
Cu prilejul cercetărilor, la percheziţia domiciliară efectuată la 18 aprilie 2001 la locuinţa lui K.H. a fost găsit paşaportul inculpatului C.P., stabilindu-se că la data de 3 aprilie 2001, acesta a declarat în fals organelor de poliţie ca „şi-a pierdut paşaportul la 16 martie 2001 în Piaţa Moghioroş".
Inculpatul C.P. a recunoscut infracţiunea precizând că infracţiunea sa a fost efectivă numai în aproprierea Italiei şi pe teritoriul acestei ţări. Totodată a mai susţinut că a contactat o persoană din S.R.I. cu care a discutat problema celor 24 kg. Heroină, acel organism neconfirmând însă această apărare.
La rândul său inculpatul T.S.I. a negat faptele susţinând că au fost comise numai de inculpatul C.P.
În sfârşit s-a mai reţinut că la data de 18 aprilie 2001 B.P. şi inculpata B.N. au mers la locuinţa lui K.H. Aici inculpata B.N. a rămas singură iar K.H. şi B.P. au mers la un bar pentru a discuta cu un pakistanez, condiţiile vânzării unei cantităţi de heroină. La un moment dat, B.P. a revenit în locuinţa sa şi a luat cu el 1 kg. heroină cu care s-a deplasat la locul întâlnirii. Aici K.H. şi B.P. au fost mobilizaţi de organele de poliţie, iar la percheziţia apartamentului a fost găsită inculpata B.N.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor au fost reţinute în baza proceselor verbale de constatare a infracţiunilor întocmite de organele de urmărire penală, a proceselor verbale de efectuare a percheziţiei domiciliare, a documentaţiei de la sistemele de telefonie fixă şi mobilă, a raportului de constatare tehnico – ştiinţifică privind heroina găsită asupra inculpatului K.H., a actelor întocmite de autorităţile bulgare privind cele 15 kg. heroină găsite în vagonul conductorului de tren P.D., a proceselor verbale de confruntare, a declaraţiilor martorilor K.H., B.P., B.M., C.F.D., S.D., M.M., S.M., N.D., D.E., B.G., B.G., G.I., P.L., A.E., O.A., O.I., L.V., G.C., I.M., S.I., I.G., B.V., P.N., V.G., P.V., I.O., C.C., N.A., I.G., S.C., P.C. şi G.I., probe coroborate cu declaraţiile martorilor.
Referitor la infracţiunea de tâlhărie din data de 4 ianuarie 2001 pentru care a fost trimis în judecată inculpaţii M.O. şi S.T. s-a apreciat că nu au fost administrate suficiente probe de vinovăţie şi că dubiul profitând inculpaţilor se impune achitarea pentru inexistenţa faptei.
Ca urmare şi acţiunea civilă exercitată de K.M. de obligare a celor doi inculpaţi la plata sumei de 400 dolari S.U.A. ca echivalent al prejudiciului produs prin aceeaşi infracţiune de tâlhăries-a considerat inadmisibilă în raport cu dispoziţiile art. 346 alin. (3) C. pen.
Privitor la reţinerea dispoziţiilor recidivei, instanţa a apreciat că se impune aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., numai cu privire la infracţiunile prevăzute de art. 295 şi 288 C. pen., săvârşite de M.O. şi S.T.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 214 din 16 martie 2006, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, a desfiinţat în parte sentinţa primei instanţe, numai cu privire la neaplicarea pedepsei complementare prevăzută de art. 64 lit. c) C. pen., inculpaţilor N.V., P.D., C.P., S.A., T.S.I. şi B.I.
Rejudecând cauza în aceste limite instanţa de apel a aplicat inculpaţilor pedepse complimentare prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., în acelaşi cuantum ca prima instanţă, stabilind ca în final să fie executate cele mai grele pedepse complimentare.
Prin aceeaşi decizie au fost respinse apelurile declarate de inculpaţii M.O., P.D., C.P., B.N., N.V., B.I., S.A., K.M., S.T. şi T.S.I., ca nefondate.
Pentru a decide astfel, instanţa de control judiciar primind criticile din apelul parchetului a apreciat că în mod greşit inculpaţilor vizaţi de această cale de atac nu le-a fost aplicată pedeapsa complimentară a interzicerii de a exercita o profesie ori de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-au folosit la săvârşirea infracţiunilor de trafic de stupefiante, aceea de conductor de tren.
Referitor la criticile din apelul parchetului în cursul greşitei achitări a inculpaţilor M.O. şi S.T. pentru infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. a), b), d) şi f) C. pen., din data de 4 ianuarie 2001, s-au considerat nefondate, probele administrate neconfirmând săvârşirea unei astfel de fapte.
S-a mai considerat că existând un puternic dubiu în legătură cu respectiva infracţiune, acesta profită inculpaţilor.
Privitor la critica din apelul parchetului în sensul greşitei individualizări a pedepselor aplicate şi a solicitării de majorare a cuantumului lor instanţa de control judiciar a considerat că respectivele pedepse sunt conforme cu pericolul social al faptelor şi că nu există temeiuri de modificare a acestora.
Referitor la apelurile inculpaţilor M.O. şi S.T. care au susţinut că nu sunt vinovaţi de săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. a), b), d) şi e) şi alin. (3) C. pen. şi că au fost greşit condamnaţi, instanţa de control judiciar, a apreciat că probele administrate au confirmat vinovăţia şi că pedepsele aplicate sunt conforme cu pericolul social al faptelor.
Privitor la susţinerile din apeluri ale inculpaţilor N.V., P.D., T.S.I. şi S.A. în sensul că nu au avut reprezentarea că transportă droguri peste graniţă şi că astfel au fost greşit condamnaţi, s-a apreciat că au fost administrate probe convingătoare care atestă că respectivii inculpaţi cunoşteau natura ilicită a substanţelor transportate şi că astfel soluţia de condamnare a lor este corectă.
În legătură cu criticile formulate de apelanţii K.M., M.O., S.T., B.N. şi C.P. în sensul greşitei individualizări a pedepselor instanţa de control judiciar le-a considerat nefondate, apreciind că sancţiunile sunt conforme cu pericolul social al faptelor şi că nu exista temeiuri de reducere a pedepselor.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs în termen legal inculpaţii M.O., P.D., C.P., N.V., B.I., T.S.I., S.A., K.M. şi B.N.
În recursurile declarate inculpaţii M.O., P.D., C.P., B.I., T.S.I. şi S.A. au susţinut că soluţia de condamnare este urmarea unei erori grave de fapt în sensul art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. şi că în lipsa probelor de vinovăţie se impune achitarea lor.
Inculpatul B.I. a mai solicitat, în baza art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., să se constate că faptele au fost greşit încadrate şi că se impune reţinerea unei singure infracţiuni prevăzute de art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.
De asemenea, inculpaţii M.O., P.D., C.P., N.V., T.S.I. şi S.A., K.M. şi B.N. au susţinut, potrivit art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., că pedepsele aplicate sunt prea severe şi au solicitat reducerea lor, ultimele două inculpate cerând aplicarea art. 81 sau 861 C. pen.
Recursurile declarate nu sunt întemeiate.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că instanţele au stabilit în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor în săvârşirea infracţiunilor pentru care au fost condamnaţi.
Probele amplu administrate au confirmat că inculpaţii, în perioada 2000-2001 au introdus sau scos din ţară importante cantităţi de heroină, activităţile ilicite favorizate de calitatea de conductor de tren a unora dintre inculpaţi.
Astfel, inculpata K.M. a deţinut şi transportat diferite cantităţi de heroină, în baza aceleiaşi rezoluţii cunoscând tipul drogului, în perioada decembrie 2000 - 12 martie 2001 şi a ajutat la scoaterea din ţară a unei cantităţi de heroină, în perioada 12 - 14 martie 2001, faptele fiind corect încadrate în dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi a agravantei prevăzută de art. 75 lit. a) C. pen., pentru ambele infracţiuni.
Inculpatul N.V. la datele de 9 august 2000 şi 22 decembrie 2000 a deţinut şi transportat cu trenul în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, 10 şi respectiv 20 kg. de heroină la Paris fără a cunoaşte tipul drogului, faptele fiind corect încadrate în dispoziţiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi (4) din Codul penal, săvârşite în condiţiile agravantei prevăzută de art. 75 lit. a) C. pen., pentru ambele infracţiuni.
Întrucât inculpatul prin declaraţiile sale a contribuit la tragerea la răspundere penală a inculpatului S.A., în cauză au fost aplicate în mod justificat dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 143/2000.
Inculpatul S.A. la datele de 9 august 2000 şi 22 decembrie 2000 a deţinut şi transportat cu trenul, în baza aceleiaşi rezoluţiuni, 10 kg şi respectiv 20 kg heroină fără a cunoaşte tipul drogului faptele fiind corect încadrate în dispoziţiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi a agravantei prevăzută de art. 75 lit. a) C. pen., pentru ambele infracţiuni.
Inculpatul B.I., în baza aceleiaşi rezoluţiuni infracţionale a deţinut, transportat şi introdus în România în perioadele 1 - 4 ianuarie 2001 şi 22 - 26 februarie 2001, 46,5 şi respectiv 15 kg. heroină pe ruta Istambul - Bucureşti, faptele fiind corect încadrate în dispoziţiile art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi ale art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi (4) C. pen. şi a agravantei prevăzută de art. 75 lit. a) C. pen., pentru ambele infracţiuni.
Inculpatul P.D., în perioada 22 - 25 februarie 2001 a deţinut şi transportat 14,902 kg heroină cu trenul de la Istambul, în scopul de a le introduce în ţară, cunoscând tipul de droguri, faptele fiind corect încadrate în dispoziţiile art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 C. pen.
De asemenea, acelaşi inculpat a încercat să introducă în ţară acea cantitate de heroină, fapta rămânând în faza de tentativă prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, ca urmare a intervenţiei autorităţilor bulgare care au descoperit drogurile ascunse în vagon.
Ambele fapte, au fost comise în condiţiile agravantei prevăzută de art. 75 lit. a) C. pen.
Inculpatul T.S.I. a deţinut şi transportat cu trenul cantitatea de 24 kg heroină cunoscând tipul drogului şi a asigurat scoaterea din România cu acelaşi mijloc de transport, ducându-le la Veneţia, faptele fiind corect încadrate în dispoziţiile art. 2 alin. (1) şi (2) şi art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 4 C. pen., ambele cu reţinerea agravantei prevăzută de art. 75 lit. a) C. pen.
Inculpatul C.P. a deţinut şi transportat 24 kg. heroină cu trenul pe teritoriul Croaţiei şi Italiei şi a scos respectivele cantităţi de droguri din tavanul cuşetei, faptele fiind încadrate în dispoziţiile art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 4 C. pen. şi a agravantei prevăzută de art. 75 lit. a) din acelaşi cod.
De asemenea, inculpatul C.P. a declarat în mod neadevărat organelor de poliţiei că şi-a pierdut paşaportul, deşi îl remisese lui K.H., fapta fiind corect încadrată în dispoziţiile art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP)
Inculpata B.N., în perioada decembrie 2000 - martie 2001 a efectuat trei transporturi de heroină pe teritoriul României, la diferite intervale de timp, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, cunoscând tipul drogului, faptele fiind corect încadrate în dispoziţiile art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Întrucât inculpata, prin declaraţiile sale a contribuit la tragerea la răspundere penală a inculpatului N.V., au fost aplicate în mod justificat dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 143/2000.
Inculpatul M.O. a pătruns fără drept şi înarmat împreună cu S.T., în noaptea de 4 ianuarie 2001, în locuinţa părţii vătămate K.M. pe care au imobilizat-o, lipsind-o de libertate, faptele fiind corect încadrate în dispoziţiile art. 192 alin. (1) şi (2) şi art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 13 din acelaşi cod.
Acelaşi inculpat a transportat în aceeaşi noapte cantitatea de 20 kg. heroină, pe care a sustras-o prin violenţă de la B.P., faptele fiind încadrate în dispoziţiile art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 şi de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. a), b), d) şi e) şi alin. (3) C. pen., valoarea stupefiantelor depăşind 2 miliarde lei.
De asemenea, inculpatul, în luna iunie 2002, a remis fotografiile sale unei persoane care i le-a aplicat pe un paşaport ce aparţinea unui cetăţean străin, actul conferindu-i o identitate nereală, această faptă fiind încadrată în dispoziţiile art. 26 raportat la art. 288 alin. (1) C. pen.
Întrucât soluţiile de condamnare a inculpaţilor sunt conforme cu probele de vinovăţie administrate, nu subzistă eroarea gravă de fapt invocată de inculpaţii recurenţi menţionaţi, situaţie în care acest motiv de recurs este neîntemeiat.
Referitor la susţinerea inculpatului B.I. în sensul că faptele trebuiau încadrate numai în dispoziţiile art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, aceasta nu poate fi primită:
Aşa cum s-a reţinut mai sus, în baza materialului probator al cauzei acest inculpat, în perioada 1 - 4 ianuarie 2001 şi în perioada 22 - 26 februarie 2001 a deţinut şi transportat 46,5 kg şi respectiv 15 kg de heroină, pe ruta Istambul - Bucureşti, cunoscând tipul drogului.
Or aceste fapte întrunesc atât elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de mare risc în forma deţinerii şi transportului fără drept prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi (4) C. pen., cât şi elementele constitutive ale infracţiunii de introducere în ţară de droguri de mare risc prevăzută de art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 4 alin. (2) şi (4) C. pen., ambele aflate în concurs real, conform art. 33 lit. a) C. pen.
Întrucât instanţele au reţinut în modul corect comiterea în concurs a celor două infracţiuni şi au dat o corectă încadrare judiciară a faptelor comise.
Critica formulată în sensul că trebuia reţinută o singură infracţiune de trafic în forma introducerii în ţară de droguri de mare risc, este nefondată şi nu poate fi primită.
Referitor la recursurile inculpaţilor recurenţi menţionaţi în sensul greşitei individualizări a pedepselor şi a solicitării de reducere a acestor pedepsei şi, în cazul inculpatelor K.M. şi B.N. de schimbare a modalităţii de executare, nici acestea nu pot fi primite.
Astfel, referitor la pedepsele principale aplicate se constată că instanţele au ţinut seama, potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), de pericolul social deosebit de grav al faptelor, de împrejurările şi durata săvârşirii lor, de numărul mare de persoane atrase în traficul de droguri, de cantitatea de heroină traficată ce urma să fie plasată în spaţiul european şi de persoana inculpaţilor care, au avut anterior o conduită general bună şi sunt lipsite de antecedente penale, necunoscându-se în favoarea unora circumstanţe atenuante conform art. 74 lit. a) şi c) C. pen., ori au antecedente penale cum este cazul inculpatului M.O., aflat în stare de recidivă prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen.
Se mai constată că aceste pedepse cu executarea în regim de deţinere conform art. 57 C. pen., sunt de natură a asigura, potrivit art. 52 din acelaşi cod, prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni constrângerea şi reeducarea făptuitorilor şi reintegrarea lor în comunitate.
Întrucât au fost respectate aceste dispoziţii legale, iar din examinarea actelor dosarului nu se constată existenţa unor temeiuri care să justifice reducerea acestor pedepse ori schimbarea modalităţii de exercitare.
Criticile formulate în baza art. 3854 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., nu por fi primite, fiind nefondate.
Faţă de considerentele expuse constatând neîntemeiate motivele de recurs formulate şi nerezultând existenţa unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) şi a art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, urmează a respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii M.O., P.D., C.P., N.V., B.I., T.S.I., S.A., K.M. şi B.N., cu obligarea acestora la cheltuieli judiciare către stat.
Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului M.O. timpul reţinerii şi arestării preventive de la 13 decembrie 2002 la 18 decembrie 2006.
Se va stabili ca onorariul pentru apărătorii din oficiu desemnaţi inculpaţilor N.V., K.M. şi B.N. să fie avansate din fondul Ministerul Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii M.O., P.D., C.P., N.V., B.I., T.S.I., S.A., K.M. şi B.N. împotriva deciziei penale nr. 214 din 16 martie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului M.O., timpul reţinerii şi arestării preventive de la 13 decembrie 2002 la 18 decembrie 2006.
Obligă recurenţii inculpaţi M.O., P.D., C.P., B.I., T.S.I. şi S.A., la plata sumei de câte 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Obligă recurenţii inculpaţi N.V., K.M. şi B.N. la plata sumei de câte 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 decembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7312/2006. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 561/2006. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
