ICCJ. Decizia nr. 7353/2006. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 7353/2006
Dosar nr. 16386/1/2006
Şedinţa publică din 22 decembrie 2006
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 7 decembrie 2006, pronunţată în dosarul nr. 2130/89/2006, a fost menţinută starea de arest preventiv a inculpatului R.I., în baza art. 3002 raportat la art. 160b şi 160e alin. (2) C. proc. pen.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu au încetat şi nici nu s-au modificat, raportat la soluţia de condamnare nedefinitivă şi la durata rezonabilă a procedurilor penale deschise împotriva inculpatului.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, inculpatul a declarat recurs prin care a solicitat judecarea sa în stare de libertate.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 3002 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanţa legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecăţii, legalitatea şi temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160b din acelaşi cod.
Prin încheierea atacată instanţa de apel constatând că dispoziţiile art. 160b alin. (3) sunt aplicabile în cauză, pentru că există motive verosimile de a bănui că inculpatul a comis infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) C. pen., iar lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, a dispus menţinerea arestării preventive.
Potrivit art. 5 pct. 1 din C.A.D.O.L.F., inculpatul a fost iniţial arestat în vederea aducerii lui în faţa autorităţilor judiciare competente existând motive temeinice de a bănui că a comis o infracţiune.
Ulterior, măsura arestării a fost menţinută în baza unei condamnări de un tribunal competent, în speţă Tribunalul Vaslui, care l-a condamnat pe inculpat, la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.
Chiar dacă sentinţa pronunţată nu a rămas definitivă, menţiunea arestării preventive este justificată, inculpatul fiind trimis în judecată pentru o infracţiune pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani şi există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Constatând că sunt îndeplinite atât cerinţele art. 3002 şi ale at.160b alin. (3) C. proc. pen., precum şi ale art. 5 pct. 1 lit. a) şi c din C.E.D.O., recursul declarat de inculpat va fi respins. ca nefondat, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.I. împotriva încheierii din 7 decembrie 2006 a Curţii de Apel Iaşi, Secţia pentru Minori şi Familie pronunţată în dosarul nr. 2130/89/2006.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 140 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 decembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7349/2006. Penal. Propunere de arestare... | ICCJ. Decizia nr. 2762/2006. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
