ICCJ. Decizia nr. 2762/2006. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2762/2006
Dosar nr. 3453/1/2006
Şedinţa publică din 3 mai 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 672 din 21 decembrie 2004, pronunţată de Tribunalul Argeş, în dosarul nr. 1027/P/2004, în urma rejudecării, în baza art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., în condiţiile art. 31 alin. (2) C. pen. şi, art. 4 alin. (2) C. pen., în aceea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi din infracţiunea prevăzută de art. 12 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în aceea prevăzută de art. 12 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
În baza art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP) alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a fost condamnat inculpatul M.R.B.N., la 4 ani închisoare, cu executarea în condiţiile art. 57 şi art. 71 C. pen.
În baza art. 25 C. pen., raportat la art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a fost condamnat inculpatul la 8 luni închisoare cu executarea în condiţiile art. 57 şi 71 C. pen.
În baza art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a fost condamnat inculpatul la un an închisoare cu executarea în condiţiile art. 57 şi art. 71 C. pen.
În baza art. 12 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi, art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), a fost condamnat acelaşi inculpat la 3 ani şi 6 luni închisoare, cu executare în condiţiile art. 57 şi art. 71 C. pen., şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) – c) C. pen.;
În baza art. 33 lit. a) C. pen., raportat la art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de:
- 4 ani închisoare, închisoare, în condiţiile prevăzute de art. 57 C. pen. şi art. 712 C. pen. şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) – c) C. pen.
S-a dedus din pedeapsă perioada executată în prevenţie din 4 aprilie 2002 la 18 noiembrie 2004, când prin Decizia penală nr. 570 din 18 noiembrie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti în dosarul nr. 991/2004 prin care s-a dispus revocarea măsurii arestării preventive şi punerea inculpatului în libertate, înlocuindu-se măsura arestului preventiv cu aceea de a nu părăsi localitatea de domiciliu, până la soluţionarea cauzei.
A fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC O.R. SRL Piteşti, judeţul Argeş la 1.687.810.500 lei plus majorările de întârziere ce se vor calcula până la data achitării complete a debitului către partea civilă A.N.D.B.
A fost obligat inculpatul la 6.684.982.248 lei plus majorările de întârziere, calculate până la data achitării integrale a debitului, cu titlu de despăgubiri civile, către partea civilă Ministerul Finanţelor Publice pentru D.G.F.P.C.F.A. Argeş, judeţul Argeş tot în solidar cu partea responsabilă civilmente SC O.R. SRL Piteşti.
S-a respins cererea parchetului, prin care s-a solicitat aplicarea măsurii sechestrului asigurător asupra bunurilor proprietatea inculpatului.
Au fost anulate actele false, respectiv, comenzile aflate la în dosarul de urmărire penală precum şi facturile false, conform dispoziţiilor art. 170 C. proc. pen.
În baza art. 7 şi art. 21 lit. g) din Legea nr. 26/1990, s-a dispus efectuarea înregistrării acestei sentinţe penale, după rămânerea definitivă în Registrul Comerţului, existent în cadrul O.R.C. Argeş.
A fost obligat inculpatul la 12.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, s-a reţinut că în perioada 1 iulie 2000 – 18 august 2000 inculpatul care era asociat unic şi administrator al SC O.R. SRL Piteşti, a aprovizionat firma respectivă cu diferite cantităţi de motorină, fără fondul special al drumurilor publice prevăzut de Legea nr. 118/1996 republicată.
Pentru achiziţionarea motorinei la preţul în care nu era inclusă taxa de drum, inculpatul prezentat la Rafinăria V. comenzi şi declaraţii pe propria răspundere din care să rezulte că produsul petrolier îl va folosi pentru agricultură şi în acest domeniu nu se percepe o astfel de taxă.
De precizat că motorina a fost înregistrată ca motorină cu taxe de drum incluse în preţ, vânzarea fiind intermediată de SC V.P. SRL Bucureşti.
Pentru a putea valorifica motorina achiziţionată fără taxe de drum, inculpatul a dispus martorei I.G. să întocmească facturile de livrare către SC V.P. SRL Bucureşti cu menţiunea că acestea includ şi taxa de drum.
S-a mai reţinut că inculpatul a cesionat, la data de 18 august 2000, societatea martorului S.V.G. şi de la acea dată nu a mai desfăşurat activităţi comerciale predând toate actele şi ştampila societăţii.
Prejudiciul creat de inculpat s-a ridicat la suma de 1.687.810.500 lei plus majorările aferente, pe care acesta va fi obligat să o plătească în solidar cu partea responsabilă civilmente SC O.R. către partea civilă A.N.D. Bucureşti. S-a mai reţinut că inculpatul datorează în solidar cu aceeaşi parte responsabilă civilmente, suma de 6.684.982.248 lei plus majorările legale părţii civile M.F. pentru D.G.F.P.C.F.S. Argeş.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpatul Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş şi partea civilă D.G.F.P.C.F.S. Argeş
Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş a cerut desfiinţarea hotărârii apelate şi pe latură penală schimbă încadrarea juridică a faptei din cea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) cu aplicarea art. 41 alin. (2) în cea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi obligarea în solidar cu partea responsabilă civilmente la daune materiale în favoarea A.N.D. Bucureşti susţinându-se că inculpatul se face vinovat de prejudicierea sus-numitei părţi civile cu întreaga sumă de 33.109.979.400 lei.
Inculpatul a criticat hotărârea pentru netemeinicie şi nelegalitate fără a dezvolta motivele.
Iar D.G.F.P.S. Argeş a cerut obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 61.764.349.637 lei plus majorările legale şi instituirea unui sechestru asigurator.
Prin Decizia penală nr. 33/ A din 31 ianuarie 2006, Curtea de Apel Oradea a respins, ca nefondate, apelurile declarate în cauză.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea şi A.N.A.F. ca reprezentat al statului prin D.G.F.P.J. Argeş.
Recursul declarat de procuror a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 3859 pct. 17, 171 şi 180 C. proc. pen.
S-a susţinut, în motivarea recursului, că încadrarea juridică dată faptei este greşită întrucât, aşa cum rezultă din expertizele efectuate în cauză, prejudiciul cauzat A.N.D. este de 33.109.979.400 lei, inculpatul continuându-şi activitatea infracţională şi după data de 18 august 2000 sub forma participaţiei improprii.
S-a arătat că greşit instanţa a reţinut că activitatea infracţională a încetat odată cu încetarea activităţii de administraţie a inculpatului.
Partea civilă A.N.A.F. în calitate de reprezentant al statului şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 10 şi 171 C. proc. pen., susţinând că greşit i s-a respins apelul împotriva sentinţei deoarece prima instanţă a reţinut eronat că suma datorată bugetului de stat este doar de 8.372.792.748 lei, deşi în realitate suma datorată este de 61.764.349.637 lei la care se adaugă conform OG nr. 92/2003 majorările aferente debitului.
Întrucât din certificatul de deces înaintat instanţei de recurs de Curtea de Apel Oradea, la data de 9 martie 2006, rezultă că inculpatul a decedat la data de 6 noiembrie 2005, procurorul a solicitat cu ocazia dezbaterilor încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului.
S-a mai susţinut că întrucât decesul s-a produs înainte de pronunţarea deciziei în apel se impune casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a fi introduşi în cauză moştenitorii inculpatului.
Examinând cauza, Curtea constată existenţa cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 15 C. proc. pen., întrucât din actul de la fila 16 a dosarului rezultă că inculpatul a decedat la data de 6 noiembrie 2005.
Este nefondată critica formulată de procuror însuşită de recurenta parte civilă în sensul că Decizia atacată este contrară legii întrucât, în apel nu au fost introduşi în cauză moştenitorii inculpatului atâta timp cat dovada decesului inculpatului s-a făcut abia în faţa instanţei de recurs.
Se constată că sunt nefondate şi criticile vizând cuantumul prejudiciului cauzat de inculpat A.N.D. Bucureşti precum şi recurentei părţi civile.
Nu poate fi acceptată susţinerea că inculpatul şi-a continuat activitatea infracţională, sub forma participaţiei improprii, după data cesionării societăţii SC O.R. SRL astfel încât paguba cauzată A.N.D. este de 33.109.979.400 lei.
Astfel, se constată că în rechizitoriu se menţionează că toate actele materiale ce intră în conţinutul infracţiunii de înşelăciune în formă continuată au fost comise de inculpat în calitate de autor fără a fi menţionate şi acte de participaţie improprie pe care acesta le-ar fi săvârşit.
Or, potrivit art. 317 C. proc. pen., obiectul judecăţii se mărgineşte la fapta şi la persoana arătată în actul de sesizare şi, în caz de extindere a procesului penal şi, la fapta şi persoana la care se referă extinderea.
Cum în cauză nu a existat o extindere a procesului penal în mod corect instanţa s-a pronunţat asupra faptelor cu care a fost sesizată şi justificat a constatat că activitatea infracţională, astfel cum a fost descrisă în rechizitoriu nu putea fi desfăşurată de inculpat decât pană la 18 august 2000, cat a fost asociat unic şi administrator al SC O.R. SRL Piteşti.
Aşa fiind, corect s-a stabilit că prejudiciul cauzat părţii civile A.N.D.P. este de 1.687.810.500 lei.
Din aceleaşi considerente, corect s-a reţinut că inculpatul este ţinut să răspundă pentru sustragerea de la plata obligaţiilor fiscale pană la data cesiunii datorând recurentei părţi civile, potrivit expertizei suma de 7.095.335.657 lei din care a achitat suma de 410.243.409 lei.
Aşa fiind, corect a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 6.684.982.242 lei, plus majorări de întârziere.
Se impune precizarea că atâta timp cat latura civilă a fost corect soluţionată de prima instanţă anterior decesului inculpatului nu se justifică trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea introducerii în cauză a eventualilor moştenitori.
În consecinţă, conform art. 385 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., se va admite recursul declarat de procuror şi se vor casa în parte hotărârile pronunţate numai cu privire la latura penală şi în rejudecare se va dispune, conform art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., încetarea procesului faţă de inculpat întrucât la data de 6 noiembrie 2005 a intervenit decesul acestuia, şi în consecinţă, potrivit art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., există I cauză care împiedică exercitarea acţiunii penale împotriva inculpatului.
Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârilor pronunţate.
Conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge recursul părţii civile A.A.F., care va fi obligată conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea împotriva deciziei penale nr. 33 din 31 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Oradea, privind pe inculpatul M.R.B.M.
Casează Decizia penală sus-menţionată şi sentinţa penală nr. 672 din 21 decembrie 2004 a Tribunalului Argeş, numai cu privire la latura penală.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b), raportat art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., încetează ca urmare a decesului inculpatului M.R.B.M., procesul penal pornit împotriva acestuia sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1), (2) şi (3), art. 25 raportat la art. 290 alin. (1), art. 290 alin. (1) C. pen. şi art. 12 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), toate, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi a art. 33 lit. a) C. pen.
Menţine restul dispoziţiilor hotărârilor.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta parte civilă A.N.A.F. Bucureşti împotriva aceleiaşi decizii penale.
Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7353/2006. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 4241/2006. Penal. Omorul (art. 174 C.p.).... → |
|---|
