ICCJ. Decizia nr. 4279/2006. Penal. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4279/2006
Dosar nr. 41342/3/2005
Şedinţa publică din 4 iulie 2006
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 154 din 7 februarie 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. c), art. 76 C. pen., a condamnat pe inculpata S.M. la pedeapsa de 8 ani închisoare.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen., art. 2 din Legea nr. 143/2000 a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
A făcut aplicarea art. 71 şi 64 lit. a), b) şi c) C. pen.
În baza art. 4 alin. (21) şi (2) din Legea nr. 1243/2000, cu aplicarea art. 74 lit. c) şi art. 76 C. pen., a condamnat pe aceeaşi inculpată la pedeapsa de un an închisoare.
A făcut aplicarea art. 71 şi 64 lit. a), b) şi c) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., inculpata S.M. va executa pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
A făcut aplicarea art. 71 şi 64 lit. a), b) şi c) C. pen.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus timpul prevenţiei de la 24 septembrie 2005 la zi şi în baza art. 350 C. pen., a menţinut starea de arest a inculpatei.
A constatat consumată integral cantitatea de 0,16 gr. heroină (în procesul analizelor de laborator).
A constatat restituită suma de 500.000 lei reprezentând banii înseriaţi martorului S.F.I.
A dispus restituirea către martorul H.C. a unui telefon mobil depus la Camera de Corpuri Delicte, precum şi a sumei de 500.000 lei.
În baza art. 118 lit. d) C. proc. pen., art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 a dispus confiscarea sumei de 500.000 lei obţinută de inculpată urmare faptei săvârşite.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că în ziua de 24 septembrie 2005, inculpata S.M. a vândut martorului denunţător S.I.F. 4 doze de heroină (0,18 gr.) cu suma de 1.000.000 lei, iar cu ocazia prinderii sale în flagrant au fost găsite 6 doze de heroină (0,28 gr.).
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatei au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză, respectiv: declaraţiile martorului cumpărător S.I.F., proces-verbal din 24 septembrie 2005 de înseriere a bancnotelor puse la dispoziţie de martor şi cu care s-a achitat heroina, proces-verbal de prindere în flagrant a inculpatei S.M. şi a învinuitului H.C., planşa foto, proces-verbal de percheziţie, raport de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 219160 din 24 septembrie 2005 prin care se arată că substanţa analizată este heroină, declaraţiile martorilor M.D., S.M., S.I., declaraţiile învinuitului H.C., fişa medicală de arest a inculpatei S.M., precum şi declaraţiile acesteia.
Fiind audiată, atât pe parcursul urmăririi penale cât şi în timpul cercetării judecătoreşti, inculpata a recunoscut săvârşirea faptelor.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II–a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia penală nr. 195 din 10 martie 2006, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpată, însuşindu-şi argumentaţia instanţei de fond.
Împotriva sus-menţionatei decizii, inculpata S.M. a declarat recurs invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., sub aspectul redozării pedepsei aplicate, având în vedere circumstanţele reale ale săvârşirii faptei şi cele personale ale sale, respectiv faptul că a avut o atitudine sinceră, a recunoscut faptele şi are doi copii minori în întreţinere, lăsând la aprecierea instanţei soluţionarea acestuia.
Recursul este nefondat.
Analizând Decizia atacată prin prisma motivului de recurs invocat, Curtea constată că, la stabilirea pedepselor, ambele instanţe au dat semnificaţia cuvenită tuturor criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), corespunzând scopului educativ – preventiv prevăzut de art. 52 C. pen., avându-se în vedere gradul de pericol social deosebit al acestui gen de fapte, recrudescenţa lor, împrejurările comiterii faptelor, impactul asupra societăţii, limitele sancţiunii prevăzute de textul incriminator, circumstanţele personale ale inculpatei, faptul că până la acest moment a avut o atitudine sinceră, recunoscând şi regretând săvârşirea faptelor, aspecte faţă de care se apreciază că în mod corect s-au reţinut în favoarea acesteia dispoziţiile art. 74 – art. 76 C. pen., astfel că pedeapsa rezultantă aplicată este just individualizată şi nu se impune redozarea.
Ca atare, după verificarea cauzei şi în raport de dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., recursul fiind nefondat, Curtea urmează a-l respinge conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi a dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata S.M. împotriva deciziei penale nr. 195 din 10 martie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 24 septembrie 2005 la 4 iulie 2006.
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 220 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 iulie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4241/2006. Penal. Omorul (art. 174 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 4399/2006. Penal. Infracţiuni privind... → |
|---|
