ICCJ. Decizia nr. 761/2006. Penal
| Comentarii |
|
I.C.C.J., secţia penală, Decizia nr. 761 din 6 februarie 2006
Prin sentinţa penală nr. 399 din 5 octombrie 2005 a Tribunalului Ialomiţa a fost respinsă cererea condamnatului S.V.L. de întrerupere a executării pedepsei de 22 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de omor prin sentinţa penală nr. 403/2000 a aceluiaşi tribunal.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut, în baza anchetei sociale efectuate, că familia condamnatului nu se află în situaţia prevăzută de art. 453 lit. c) C. proc. pen., starea locativă precară, şi lipsurile materiale cu care se confruntă membri familiei neputând fi ameliorate în termenul maxim de 3 luni prevăzut de lege.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie, prin Decizia penală nr. 884 din 15 noiembrie 2005, a respins apelul declarat de condamnat împotriva hotărârii primei instanţe, considerând nefondate criticile formulate în sensul că motivele invocate impuneau întreruperea executării pedepsei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs condamnatul care a susţinut că familia sa se confruntă cu greutăţi materiale deosebite fiind lipsită de venituri, că locuinţa pe care o ocupă este insalubră şi cererea de întrerupere a executării pedepsei este pe deplin justificată.
Recursul declarat nu este întemeiat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 455 raportat la art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă când din cauza unor împrejurări speciale continuarea pedepsei ar avea consecinţe grave pentru condamnat şi familie. În acest caz executarea poate fi întreruptă cel mult 3 luni şi numai o singură dată.
Prin cererea adresată instanţei condamnatul a susţinut că familia sa are o situaţie economică precară, că mama sa, cei patru fraţi minori, concubina şi cu cei doi copii minori ai recurentului locuiesc în condiţii improprii, şi că pentru rezolvarea acestei probleme ar fi necesară întreruperea executării pedepsei.
Din referatul de anchetă socială aflat în dosar, rezultă că opt membrii ai familiei condamnatului se confruntă cu grave probleme materiale, locative şi de sănătate, însă acestea datează de mai multă vreme şi nu pot fi remediate în termenul de 3 luni prevăzut de lege.
Aşa fiind, soluţiile instanţelor de fond şi de apel de respingere a cererii de întrerupere a executării pedepsei, sunt conforme cu dispoziţiile legale evocate.
În consecinţă, Curtea, constatând nefondate criticile formulate de condamnat, urmează, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) şi a art. 192 alin. (2) C. proc. pen, a respinge, ca neîntemeiat, recursul declarat, cu obligarea condamnatului la cheltuieli judiciare către stat.
S-a stabilit ca onorarul pentru apărătorul din oficiu a fost avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
| ← ICCJ. Decizia nr. 749/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 762/2006. Penal → |
|---|
