ICCJ. Decizia nr. 790/2006. Penal
| Comentarii |
|
I.C.C.J., secţia penală, Decizia nr. 790 din 7 februarie 2006
Prin sentinţa penală nr. 1163 din 8 septembrie 2005, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia II-a penală, în baza art. 20 raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a fost condamnat inculpatul D.M., la o pedeapsă de 4 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 lit. a), b), c) şi e) C. pen.
S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada arestării preventive, de la 8 decembrie 2004, la 30 martie 2005.
A fost respinsă, ca neîntemeiată, acţiunea civilă formulată de partea civilă M.I.C., domiciliat în Bucureşti.
În temeiul art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a unei perechi de mănuşi, un briceag şi un suport ce conţine patru lere.
A fost obligat inculpatul să plătească către stat suma de 250 RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunţa această sentinţă, instanţa de fond, pe baza probatoriului de la dosar a arătat că reţine următoarea situaţie de fapt.
În seara zilei de 8 decembrie 2004, în jurul orelor 20,00, în timp ce se afla în Piaţa Norilor, sector 4 Bucureşti, inculpatul a încercat să sustragă autoturismul marca aparţinând părţii vătămate M.I.C., în care sens a forţat butucul portierei stânga faţă şi a pătruns în interiorul autoturismului fiind surprins de către partea vătămată, astfel că a reuşit să fugă de la locul faptei, fiind urmărit şi imobilizat de către partea vătămată, iar pentru a-şi asigura scăparea a ameninţat-o cu un briceag.
Faptei comisă de către inculpat i s-a dat încadrarea juridică în infracţiunea de tentativă la tâlhărie în formă agravantă şi în stare de recidivă faţă de condamnările înscrise în fişa de cazier.
În acest context, inculpatul a fost condamnat în baza textelor de lege menţionate mai sus, la o pedeapsă de 4 ani închisoare cu executarea în regim privativ de libertate, apreciindu-se că durata pedepsei şi modalitatea de executare sunt de natură să ducă la reeducarea acestuia, faţă de criteriile înscrise la art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), şi de dispoziţiile prevăzute de art. 52 C. pen.
Sentinţa a fost atacată cu apel de către inculpat, care a invocat un singur motiv şi acesta vizează greşita condamnare, în contextul în care nu a comis infracţiunea, iar singura sa vină este aceea că este recidivist şi s-a găsit într-un loc nepotrivit la locul unde a încercat să i se sustragă autoturismul părţii vătămate de către altă persoană.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a examinat apelul inculpatului, în raport de motivul de nevinovăţie invocat, de actele şi lucrările existente la dosar, de sentinţa pronunţată în cauză, cum şi din oficiu, potrivit art. 371 C. proc. pen., şi prin Decizia penală nr. 856 din 04 noiembrie 2005, a respins apelul, ca nefondat, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
S-a motivat în soluţia adoptată că probele dosarului demonstrează în mod nemijlocit că inculpatul este autorul infracţiunii de tentativă la tâlhărie în formă agravantă, iar susţinerea sa nu are suport probator.
Potrivit art. 3853 C. proc. pen., în termen legal a declarat recurs inculpatul, care atât personal cât şi prin apărător a invocat critica referitoare la greşita condamnare, în condiţiile în care nu a comis fapta, astfel că nu trebuie să răspundă penal, solicitând achitarea.
Examinând recursul declarat, în raport de motivul invocat privind nevinovăţia pe care a invocat-o în toate fazele de cercetare judecătorească, cum şi în cea urmărire penală, de actele şi lucrările dosarului, de Decizia şi sentinţa pronunţate în cauză, se constată că recursul de faţă este fondat şi atrage după sine casarea celor două hotărâri şi trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, pentru completarea urmăririi penale, pentru considerente ce vor fi dezvoltate în continuare.
Partea vătămată în declaraţiile date în faza de urmărire penală a arătat că, în seara zilei de 8 decembrie 2004, în jurul orelor 19,30 – 20,00, ieşind din locuinţă şi deplasându-se la autoturismul său, care era parcat pe aleea din spatele blocului unde locuieşte, în momentul în care s-a apropiat a observat în interiorul acestuia un individ care încerca să pornească motorul şi, fiind observată a ieşit afară, a îmbrâncit-o, a urmărit-o, iar în momentul imobilizării, care s-a făcut cu ajutorul martorilor pentru a-şi asigura scăparea s-a folosit de un briceag, ulterior fiind identificată în persoana inculpatului, D.M.
Potrivit procesului verbal de cercetarea locului faptei întocmit de către organele de poliţie, în ziua de 8 decembrie 2004, în jurul orelor 21,30, în prezenţa martorilor asistenţi V.M. şi M.A., precum şi a părţii vătămate, rezultă că la autoturismul părţii vătămate s-au constatat urme de forţare vizibile privind butucul încuietorii de la portiera faţă – stângă.
Se precizează că în zona menţionată autoturismul a fost tratat din punct de vedere criminalistic pe toate suprafeţele pretabile şi bune purtătoare de urme cu praf negru, ridicându-se cu folie adeziv transparentă un număr de trei urme, una de pe geamul portierei stânga faţă şi două de pe exteriorul ramei portiere stânga.
De asemenea, din procesul verbal întocmit de către organele de cercetare penală, rezultă că s-au găsit asupra inculpatului o pereche de mănuşi de culoare neagră, un briceag şi 4 lere.
Din declaraţiile martorului M.M. rezultă că, în seara zilei de 8 decembrie 2004, în jurul orelor 20,00, se afla în zona Piaţa Norilor şi a auzit o persoană când striga „poliţia, prindeţi hoţul", astfel că a pornit în urmărirea persoanei care era alergată şi punându-i piedică a imobilizat-o, iar partea vătămată a anunţat organele de poliţie şi s-a identificat în persoana inculpatului.
Martora M.I.E. arată că, este vecină cu partea vătămată şi trecând pe aleea din spatele blocului a observat în maşina acestuia o persoană, însă continuându-şi drumul în apropierea pasajului din zona Piaţa Norilor a fost depăşită de o persoană care avea o sacoşă în mână, iar apoi la văzut pe partea vătămată alergând o persoană care a fost imobilizată.
Inculpatul, constant în declaraţiile date, în faza de urmărire penală, cum şi în faţa instanţei de fond, arată că în seara zilei de 8 decembrie 2004, venea de la o verişoară de-a sa, îndreptându-se spre staţia de tramvai şi la un moment dat a fost strigată şi urmărită de către o persoană, pe considerent că i-ar fi sustras bunuri şi urmare a faptului că este bolnav s-a speriat şi a fugit fiind urmărită, prinsă şi imobilizată.
În susţinerea stării sale de sănătate, în faza de urmărire penală s-a efectuat o expertiză psihiatrică, din care rezultă că acesta prezintă diagnosticul de tulburare de personalitate şi are o inteligenţă inferioară, iar din adeverinţele depuse la dosar rezultă, de asemenea, că în perioada 1998 – 2003, a fost internat în mai multe unităţi sanitare de psihiatrie.
În raport de conţinutul materialului probator de la dosar, cum şi de conţinutul procesului verbal de cercetarea locului faptei, din care rezultă că s-au ridicat urme de la autoturismul părţii vătămate, atât papilare cât şi de forţare, că în cauză trebuia efectuată o expertiză pentru a se stabilii dacă acestea aparţin inculpatului sau altei persoane şi dacă urmele de forţare se puteau produce prin folosirea obiectelor găsite şi ridicate nu se poate trage o concluzie justă şi temeinică cu privire la vinovăţia inculpatului.
Având în vedere că în cauză nu s-a întocmit un raport de expertiză cu obiectivele menţionate, că inculpatul constant a invocat nevinovăţia, că zona unde locuieşte partea vătămată este intens populată şi circulată, faţă de ora comiterii faptei sunt tot atâtea elemente din conţinutul cărora nu se poate trage o concluzie certă şi fără echivoc legat de faptul că inculpatul este vinovat sau nu de comiterea infracţiunii.
Deşi s-au ridicat probe de la autoturism, organele de urmărire penală nu a efectuat o expertiză pentru a confirma sau infirma susţinerile inculpatului, mai ales că nici unul dintre martori nu au fost prezenţi, astfel încât să-l observe pe acesta în momentul în care ieşea din autoturism.
În acest context, se impune completarea probatoriului cu o expertiză tehnică, în sensul precizat mai sus şi de către organul de urmărire penală, avându-se în vedere şi faptul că probele ridicate se găsesc la organul de cercetare penală şi în spiritul prevederilor art. 333 alin. (1) C. proc. pen.
Recursul declarat de către inculpat a fost fondat, au fost admise şi casate cele două hotărâri, iar în temeiul art. 333 C. proc. pen., s-a restituit cauza la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, pentru completarea urmăririi penale în sensul menţionat, respectiv efectuarea unei expertize tehnice care a stabilit dacă urmele de forţare de la portiera autoturismului s-au putut produce cu bunurile ridicate de la inculpat şi dacă cele trei urme papilare ridicate de pe uşa şi rama geamului au aparţinut acestuia sau altei persoane.
| ← ICCJ. Decizia nr. 762/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 791/2006. Penal → |
|---|
