ICCJ. Decizia nr. 829/2006. Penal
| Comentarii |
|
I.C.C.J., secţia penală, Decizia nr. 829 din 8 februarie 2006
Prin sentinţa penală nr. 100 din 24 octombrie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în baza art. 334 C. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptei inculpatei P.I.L. din art. 37 alin. (2) din Legea nr. 535/2004, în art. 38 alin. (1) din Legea nr. 535/2004 şi cu reţinerea art. 74,76 C. pen., fiind condamnată inculpata P.I.L. la 6 luni închisoare.
În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe perioada prevăzută de art. 82 C. pen., şi s-a pus în vedere inculpatei prevederile art. 83 C. pen.
A fost obligată inculpata la 4.429.674 lei despăgubiri către Inspectoratul de Poliţie Olt, şi 3.900.028 lei despăgubiri către S.R.I. Bucureşti, cu dobânda legală aferentă precum şi la cheltuieli juridice către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul S.T.C. din cadrul Ministerului Public – D.I.I.C.O.T., a fost trimisă în judecată P.E.L. pentru săvârşirea infracţiunii de terorism prevăzută şi pedepsită de art. 37 alin. (2) din Legea nr. 535/2004.
S-a reţinut în actul de inculpare că inculpata P.I.L. de 18 ani este elevă în clasa a XI-a la Colegiul Naţional Alexandru Ioan Cuza, din Corabia, şi pe timpul cursurilor locuieşte într-un apartament închiriat în oraş, împreună cu numita V.D., elevă la acelaşi liceu. Părinţii inculpatei au venituri modeste, iar la împlinirea majoratului, aceştia i-au făcut cadou un telefon mobil cu cartelă. În ziua de 10 februarie 2005, după terminarea cursurilor şcolare, inculpata a servit masa, după care a început să pregătească lecţia la istorie. Motivând că nu a agreat nici odată această materie, inculpata P.I.L. a luat hotărârea infracţională, de a ameninţa cu folosirea de materiale explozive.
În acest sens, la ora 15,25, de pe telefonul său mobil a apelat serviciul de urgenţă 112, anunţând că în incinta Grupului Şcolar Agricol Corabia a fost amplasată o bombă. Anunţul a fost considerat ca fiind real, motiv pentru care o echipă a I.P.J. Olt şi pirotehniştii din cadrul S.R.I., secţia Olt, s-au deplasat imediat la faţa locului, efectuând activităţi specifice de căutare a materialului exploziv.
Pentru aceasta au fost evacuaţi elevii, cadrele didactice şi personalul administrativ, atât din şcoală, cât şi din căminul internat şi cantina liceului, activitate care a creat temere.
S-a constatat că în şcoală nu era amplasată nici o bombă, iar alarmarea fusese falsă.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a constatat că infracţiunea prevăzută de art. 37 alin. (2) din Legea nr. 535/2004, presupune ca acţiunea inculpatei să se facă în scop de terorism, care înseamnă un ansamblu de acţiuni sau de ameninţări, ce prezintă pericol public şi afectează securitatea naţională şi vizează factori umani sau factori material din cadrul instituţiilor publice, populaţiei civile sau oricărui alt segment aparţinând acestora şi totodată, presupune să includă şi o ameninţare a acelei colectivităţi, cu răspândirea sau folosirea materialelor explozive.
În cazul de faţă, alertarea făcută de inculpată, nu include ameninţarea acelei colectivităţi cu folosirea bombei şi nici nu a fost făcută în scop terorist.
Activitatea desfăşurată de inculpată este prevăzută de art. 38 din Legea nr. 535/2004 şi înseamnă alarmarea fără un motiv întemeiat, prin telefon, a unei colectivităţi cu privire la răspândirea sau folosirea de produse sau substanţe de natură să pună în pericol sănătatea oamenilor, ori mediului înconjurător.
În consecinţă, în baza art. 334 C. proc. pen., a procedat la schimbarea încadrării juridice din art. 37 alin. (2) din Legea nr. 535/2004, în art. 38 din aceeaşi lege.
În baza acestui ultim text, inculpata a fost condamnată, reţinându-se totodată şi aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen., în sensul că inculpata este tânără, a regretat fapta, nu are antecedente penale, este elevă la liceu.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, criticând-o pentru nelegalitate sub aspectul greşitei schimbări a încadrării juridice a faptei, solicitând menţinerea încadrării juridice reţinute în rechizitoriu, precum şi inculpata, aceasta nemotivându-şi în scris recursul.
La termenul pentru dezbaterea recursului procurorul şi-a modificat recursul în favoarea inculpatului, susţinând că fapta acestuia nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 38 din Legea nr. 535/2004 ci constituie contravenţia prevăzută de art. 2 pct. 13 din Legea 61/1991, republicată, solicitând, în consecinţă, achitarea acestuia în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. pen.
Inculpatul, prezent personal şi asistat de apărător din oficiu, şi-a însuşit motivul de recurs al parchetului, astfel cum a fost modificat.
Examinând sentinţa recurată sub toate aspectele, conform prevederilor de art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este întemeiat.
Instanţa de fond, deşi a reţinut corect situaţia de fapt pe baza materialului probator aflat la dosarul cauzei, a apreciat în mod greşit că fapta inculpatei întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 38 din Legea nr. 535/2004, constând în „alarmarea, fără un motiv întemeiat, a unei persoane sau a publicului, a organelor specializate pentru a interveni în caz de pericol ori a organelor de menţinere a ordinii publice, prin corespondenţă, telefon sau orice alte mijloace de transmitere la distanţă, cu privire la răspândirea sau folosirea de produse, substanţe, materiale, microorganisme sau toxine de natură să pună în pericol sănătatea oamenilor sau a animalelor ori mediul înconjurător".
În speţă, acţiunea inculpatei a constat în alertarea telefonică, la serviciul de urgenţă 112, cu privire la existenţa unei bombe (material exploziv) la un liceu din oraşul Corabia. Cum textul citat mai sus, pentru care a fost condamnată inculpata, se referă limitativ la anumite mijloace, respectiv, produse, substanţe, materiale, microorganisme sau toxine de natură să pună în pericol sănătatea oamenilor sau a animalelor ori mediul înconjurător, rezultă că alarmarea falsă cu amplasarea de material exploziv nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 38 din Legea nr. 535/2004. Distincţia este făcută chiar de legiuitor care, în art. 37 alin. (1) din aceeaşi lege, se referă la produse, substanţe, materiale, microorganisme sau toxine de natură să pună în pericol sănătatea oamenilor sau a animalelor ori mediul înconjurător, pentru ca, la alin. (2), să facă referire la arme biologice, materiale nucleare, a altor materiale radioactive sau a materialelor explozive. Cum acţiunea inculpatei a constat doar în alarmare, fără motiv întemeiat, iar nu în ameninţare cu folosirea de material exploziv şi cum aceasta nu s-a făcut în scop terorist, este evident de fapta nu întruneşte elementele constitutive nici ale infracţiunii prevăzute de art. 37 alin. (2) din Legea nr. 535/2004.
Pe de altă parte, fapta inculpatei, astfel cum a fost descrisă mai sus constituie contravenţia prevăzută de art. 2 pct. 13 din Legea nr. 61/1991, republicată, constând în alarmarea organelor specializate pentru a interveni în caz de pericol, fără motiv întemeiat.
Constatând că inculpata a fost condamnată pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, împrejurare ce constituie caz de casare conform art. 3859alin. (1) pct. 13 C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 38515pct. 2 lit. d) din acelaşi cod, va admite recursurile formulate de parchet şi inculpată, va casa sentinţa penală recurată, va dispune achitarea inculpatei în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.
Cum instanţa de judecată nu face parte din categoria organelor ce pot constata contravenţii, în temeiul art. 30 alin. (2) din Ordonanţa nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, republicată, copii ale procesului verbal de constatare a faptei şi a procesului verbal de verificare a telefonului, precum şi a prezentei hotărâri se vor trimite Poliţiei oraşului Corabia pentru a lua măsurile ce se impun.
Având în vedere temeiul achitării, art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., văzând şi prevederile art. 346 alin. (4) C. proc. pen., instanţa va lăsa nesoluţionate acţiunile civile formulate în cauză.
Conform dispoziţiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
| ← ICCJ. Decizia nr. 791/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 839/2006. Penal → |
|---|
