ICCJ. Decizia nr. 990/2006. Penal. Contestaţie la executare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.990/2006
Dosar nr. 22522/1/2005
(nr. vechi 6885/2005)
Şedinţa publică din 15 februarie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1310 din 29 septembrie 2005, Tribunalul Bucureşti a respins, ca neîntemeiată, contestaţia la executare formulată de condamnatul A.I. împotriva sentinţei penale nr. 78 din 20 februarie 2004 a Tribunalului Brăila, definitivă prin neapelare.
Instanţa a reţinut că prin sentinţa contestată Tribunalul Brăila a admis cererea de contopire formulată de condamnatul A.I. şi în consecinţă a contopit pedepsele aplicate prin sentinţa penală nr. 25/2003 a Tribunalului Bucureşti, sentinţa penală nr. 660 din 3 martie 2003 a Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti şi sentinţa penală nr. 382 din 24 martie 2003 a Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti, dispunând executarea pedepsei celei mai grele de 7 ani închisoare, sporită cu 6 luni, în total 7 ani şi 6 luni închisoare.
Hotărârea a rămas definitivă la data de 8 martie 2004, prin neexercitarea căilor ordinare de atac.
Pentru a respinge contestaţia contra executării acestei hotărâri, susţinută de condamnat în sensul netemeiniciei sporirii pedepsei rezultante cu 6 luni, instanţa a reţinut că motivul invocat nu se regăseşte în nici unul din cazurile prevăzute de art. 461 C. proc. pen., întrucât nu vizează nici o cauză de micşorare a pedepsei sau alt incident ce să se fi ivit în cursul executării, ci chestiuni de fond, care puteau fi invocate numai în căile ordinare de atac.
Apelul condamnatului a fost respins, ca nefondat, prin Decizia penală nr. 844 din 2 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti.
Decizia penală sus-menţionată a fost atacată cu recurs de către condamnat, solicitând casarea acesteia şi, în rejudecare admiterea contestaţiei şi înlăturarea sporului de 6 luni.
Verificând hotărârea criticată pe baza materialului de la dosar, Curtea constată că recursul nu este fondat.
Cazurile în care poate fi făcută contestaţie la executarea unei hotărâri penale sunt expres prevăzute prin dispoziţiile art. 461 alin. (1) lit. a) – e) C. proc. pen.
Motivul invocat de contestator, netemeinicia hotărârii de sporire a pedepsei cu 6 luni închisoare, nu este prevăzut printre cazurile în care poate fi făcută contestaţia la executarea unei hotărâri penale, nefiind nici cauză de micşorare a pedepsei, nici alt incident care să se fi ivit în cursul executării, ci este o problemă care priveşte temeinicia hotărârii, ce putea fi examinată numai prin controlul judiciar urmare exercitării căilor de atac.
Ori, aşa cum s-a arătat, sentinţa penală nr. 78 din 20 februarie 2004 a Tribunalului Brăila, a cărei executare este în prezent contestată, a rămas definitivă la data de 8 martie 2004, prin neapelare.
Faţă de cele ce preced, recursul condamnatului A.I. va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul A.I. împotriva deciziei penale nr. 844 din 2 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul contestator la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 100 lei, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 40 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 984/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 996/2006. Penal. Cerere de întrerupere a... → |
|---|
