ICCJ. Decizia nr. 1292/2006. Penal. Contestaţie în anulare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1292/2006
Dosar nr. 22002/1/2005
(nr. vechi 6622/2005)
Şedinţa publică din 28 februarie 2006
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1025 din 19 iulie 2005, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II–a penală, în dosarul nr. 4016/2005, s-a respins contestaţia la executare privitoare la sentinţa penală nr. 452 din 30 martie 2004, a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 5457 din 25 octombrie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, formulată de către condamnatul Z.I. aflat în stare de deţinere în Penitenciarul Jilava.
A fost obligat petentul condamnat la 50 lei noi, cheltuieli judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 20 lei noi s-au suportat din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin cererea introdusă de petentul condamnat Z.I., la data de 27 iunie 2005, şi înregistrată pe rolul instanţei sub nr. 4016/2005, s-a solicitat reducerea cuantumului pedepsei ce i-a fost aplicată în baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., proporţional cu micşorarea maximului prevăzut de noua lege penală, şi anume Legea nr. 301/2004, invocându-se aplicarea legii penale mai favorabile în cazul unei pedepse definitive şi precizându-se ca temei de drept art. 458 C. proc. pen. şi art. 15 C. pen.
În motivarea cererii, s-a arătat că petentul se află în executarea unei pedepse de 10 ani, 9 luni şi 7 zile închisoare, aplicată în baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. e) C. pen., prin sentinţa penală nr. 452 din 30 martie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 5457 din 25 octombrie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Prima instanţă a motivat că Legea nr. 301/2004 nu a intrat în vigoare şi că deci, contestaţia la executare nu poate fi admisă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel condamnatul care i-a fost respins cu aceeaşi motivare prin Decizia penală nr. 721/ A din 28 septembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II–a penală pentru cauze cu minori şi familie.
Nemulţumit, condamnatul Z.I. a declarat recurs pe care, în termen, l-a înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Reiterând motivul din contestaţie şi apoi din apel, el solicită admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri şi, rejudecând să i se aplice legea penală mai favorabilă.
Recursul este neîntemeiat şi urmează a fi respins ca atare.
Recurentul condamnat, invocând prevederile art. 461 lit. d) C. proc. pen., solicită aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 301/2004. Acest act normativ nu a intrat în vigoare, astfel că aplicarea legii penale mai favorabile nu se poate face decât în raport cu o lege activă.
Recurentul condamnat urmează să fie obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul Z.I. împotriva deciziei penale nr. 721/ A din 28 septembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul contestator la plata sumei de 100 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1008/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1296/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
