Distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuințare a căii ferate sau a componentelor acesteia. Art. 5 alin. (1) din Legea nr. 289/2005. Sustragere de componente ale căii ferate. Art. 6 alin. (1) din Legea nr. 289/2005. Concurs de infracțiuni
Comentarii |
|
Demontarea contrașinelor care asigură stabilitatea căii ferate, urmată de sustragerea acestora, întrunește atât elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute în art. 5 alin. (1) din Legea nr. 289/2005, constând în distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuințare a căii ferate sau a componentelor acesteia, cât și pe cele ale infracțiunii prevăzute în art. 6 alin. (1) din aceeași lege, privitoare la sustragerea de componente ale căii ferate, aflate în concurs.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, nr. 3458 din 30 Mai 2006
Prin sentința penală nr. 348 din 21 decembrie 2005, Tribunalul Sibiu a condamnat, între alții, pe inculpatul L.S. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută în art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a) și g) și alin. (3) lit. f) C. pen. și a celei de distrugere și semnalizare falsă prevăzută în art. 276 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) din același cod.
Instanța a reținut că, în seara zilei de 21 februarie 2005, inculpatul L.S., împreună cu inculpații V.E. și C.S. condamnați în aceeași cauză, au hotărât să se deplaseze pe traseul unei căi ferate, pentru a sustrage contrașinele ce asigurau stabilitatea liniei ferate.
în vederea punerii în executare a hotărârii luate, inculpatul L.S. s-a deplasat la locuința sa de unde a luat două chei fixe și un levier, cu ajutorul cărora, împreună cu ceilalți inculpați, a demontat 4 bucăți de contrașine, în lungime de circa 6 m fiecare.
Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia penală nr. 107 din 30 martie 2006, a admis apelurile inculpaților L.S. și C.S., extinzând efectele acestora și cu privire la inculpatul V.E., și a decis condamnarea inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 6 alin. (1) din Legea nr. 289/2005, prin schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută în art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a) și g) și alin. (3) lit. f) C. pen., și pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 5 alin. (1) din Legea nr. 289/2005, prin schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută în art. 276 alin. (1) C. pen.; instanța de apel a făcut aplicarea prevederilor art. 33 lit. a) C. pen.
Recursul declarat de inculpatul L.S., între altele, cu privire la încadrarea juridică a faptelor, în sensul de a se constata că activitatea infracțională reținută în sarcina sa întrunește elementele constitutive ale unei singure infracțiuni, și anume aceea prevăzută în art. 5 din Legea nr. 289/2005, este nefondat.
Analizând actele și lucrările de la dosar se constată că în cauză încadrarea juridică dată faptelor de către instanța de apel este corectă.
Faptele săvârșite de inculpat întrunesc elementele constitutive a două infracțiuni distincte, prima constând în sustragerea de componente ale căii ferate și care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute în art. 6 alin. (1) din Legea nr. 289/2005, iar cea de-a doua, rezultat al celei dintâi, prin care s-a pus în pericol circulația trenurilor pe porțiunea de cale ferată de unde s-au sustras componentele, prevăzută în art. 5 din aceeași lege.
Fiind fapte diferite, cu conținuturi diferite și care întrunesc, fiecare în parte, elementele constitutive ale unor fapte distincte, în mod corect s-a dispus condamnarea inculpatului pentru două infracțiuni, niciuna dintre acestea neputând fi absorbită în conținutul celeilalte, pentru a se putea da curs cererii inculpatului.
Pentru considerentele ce preced, recursul inculpatului a fost respins.
← Competență materială și după calitatea persoanei.... | Contestație în anulare. Autoritate de lucru judecat. Omorul... → |
---|